Traducătorul, artist total (zi frumoasă la Paris) (telegramă)

Zi foarte frumoasă azi (ieri) la Paris! Şi nu doar pentru că după-amiază ar fi ieşit în sfîrşit soarele.
 
Dar am un străin în gură de care am nevoie şi care tot încearcă să-mi strice vorbirea dar nu va reuşi pentru că îl voi supune obişnuindu-mă cu el. Vom vorbi de-acum împreună. Traduc deci, direct, de la sursă deja.
 
Dimineaţă la standul României de la Livre Paris a fost al doilea episod de discuţii pornind de la "Limba Europei este traducerea", mitica (nu şi apocrifa) maximă - de bun-simţ, dar numai pentru cine are bun-simţ - a lui Umberto Eco.
 
Dar nu la fel de mitico-mitologică este şi Europa însăşi? Europa nu există, Europa nu este decît o traducere, este în traducere, într-o multitudine de traduceri ale unui original inexistent, care cel mult poate că va veni.  
 
Dimineaţă, pregătind masa-rotundă, mi-am dat seama că însăşi cultura, ca atare, este - pe faţă şi asumat - traducere(a). Cultura traduce între oameni.
 
Ziua a început minunat pentru că, invitat la această masă-rotundă, Matei Vişniec, autor bilingv, mare scriitor auto-traducător, a realizat un panegiric aşa cum nu s-a mai auzit (şi nici, probabil, nu se va auzi prea curînd, fie şi pentru simplul motiv că nu l-a înregistrat nimeni), un adevărat poem închinat traducătorului pe care l-a numit artist total, pentru că trebuie, dacă nu să le ştie, atunci sigur să le afle pe toate, şi care clipă de clipă trebuie să aleagă şi să decidă dintr-o infinitate de posibilităţi. Clipă de clipă. Aşa cum ar trebui să facem cu toţii în/cu viaţa noastră.
 
Reţineţi deci: traducătorul, artist total.
 
Iar perspectiva ar trebui aşadar inversată, adică readusă cu picioarele pe pămînt: un artist ne creează sentimentul de desăvîrşire numai atunci cînd, de fapt, se comportă ca un traducător. Al Creaţiei. Un mare modest.
 
Al doilea moment minunat apoi s-a petrecut la Musée de la Chasse et de la Nature (Muzeul Vînătorii şi al Naturii - oximoron cumva?), din Marais, unde musai, într-o fereastră de la Salon, m-am dus să văd expoziţia Chasseur d\'images (Vînătorul de imagini) a lui Mircea Cantor.
 
Şi s-a întîmplat ca Mircea Cantor să fie acolo! Şi mi-a făcut un tur al acestei expoziţii cu adevărat fantastice.
 
Sîc!
 
După care m-am întors şi am fotografiat, ca de obicei, totul, zoom in/zoom out, în ansamblu (pentru context) şi în amănunt(e).
 
O să arăt.
 
Minunată zi am avut azi (ieri) la Paris!