Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Margine/Marjă - situaţii de avangardă ale artei (în România) (1)


Bogdan Ghiu

31.03.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Note de lucru şi cercetare pentru conferinţa Marges et co-temporanéité. Situations d'avant-garde de l'art en Roumanie (La Kunsthalle Mulhouse, 21 martie 2019, în cadrul expoziţiei La Brique, The Brick, Cărămida, în trei limbi în text, curatoriate de Ami Barak în baza colecţiei lui Ovidiu Şandor, creatorul bienalei Art Encounters şi în cadrul "Sezonului Franţa-România").
 
La situation géopolitique des différentes zones de la Roumanie, pays « frontalier » (une des plus complexes et intéressantes étant la région de Timisoara), inclue les citoyens et les artistes roumains dans plusieurs histoires à la fois, en interdisant, dans la modernité locale, l'Histoire unique, le principal paradoxe dont notamment l'art a joué dans ce pays étant celui de la marge, qui pourrait mener à une re-interprétation globale du contemporain comme co-temporanéité (ou « collage ») d'identités, situation de plus en plus caracteristique du monde mondialisé.

*
 
Legătura artei (româneşti: reprezentativitate deci) cu istoria. Intimitatea şi chiar somatizarea istoriei, prin/ca artă. Arta face istorie acolo unde istoria e inaccesibilă. Arta re-intimizează legătura cu istoria, altfel imposibilă. Pentru că istoria interzisă se "depune" ca habitus.
 
Perspectivă timişoreană asupra istoriei şi istoriei artei. Pluri-identitate - pluri-imperialitate - pluri-periferialitate. Imperialitate - periferialitate - "imperiferialitate" ("imperiferiu": un imperiu este numai provincii, o adunare de provincii, de periferii, de margini, de linii de graniţă; cubism cartologic).
 
Exemplul grupului timişorean Sigma: decalaj + recuperare + supracompensare. "Sîntem atît de departe de orice, de toate, încît sîntem liberi". Marge: margine şi marjă; marginea "transvaluată" sau "supracompensată" ca marjă (de joc, de libertate). Singura experientă, singura situaţie estic-românească universalizabilă azi. Nu se vede pentru că sîntem pe poziţia şi în situaţia de omniprezenţă invizibilă a traducerii.
 
A face parte din mai multe istorii deodată, dar la marginea şi în afara lor, a fi la mai multe margini deodată, între mai multe margini deodată, a avea identitatea, figura desenată de graniţe, de linii de margine: colaj de periferii. Timişoara, România, Est. Post-identitate, inter-identitate.
*
 
Amestecul de modernizare (nu modernitate: modernitatea nu există, nu există decît modernizare continuă, permanentă, în act: comunismul "procesual" nu a fost decît o metonimie a modernităţii-modernizare: de neatins, dar de tins) şi arhaism al comunismului românesc - al oricărui comunism istoric. Omologie în artă: arta salvează, "sublimează" situaţia, combinaţia. Arta ca atare, în ansamblul ei, este în omologie cu situaţia istorică.
 
De fapt, cu interzicerea realităţii, a accesului la realitate, la istorie, blocarea accesului la realitate-istorie. Arta, atunci, re-face acest accest, de-blochează accesul la realitatea-istorie, re-dă accesul imediat (manual, corporal, performativ) la istoria ca plasticitate infinită: asta, în primul rînd, voiam să spun prin "Performing History": că arta performează istoria. Asta este formula, singura universalizabilă, traductibilă, a artei "estice", a artei în situaţie de "Est". A exista în istorie este o artă plastică.
 
Concurenţă artişti/Partid, artă/idelogie (propagandă) în combinaţie de nou/vechi, de nou prin vechi, de modernizare prin arhaism (Brâncuşi tutelar). Vezi muzica Phoenix (Timişoara!), dar şi tot "tracismul" sau "păgînismul" rock-folk ca modă a momentului: a căuta în vechime, dar în sub-strat, în pre-istorie, dincolo (dincoace) de creştinism şi de Biserica Ortodoxă, care au fost preluate, acaparate deja propagandistic, ca unic cod local, de politic, de comunism, de "naţional-comunism".
*

Ideea de colaj şi de hartă: simultaneitate fără temporalitate, co-temporaneitate pură. Existenţă pur cartologică. Esenţa spaţial-cartologică, politico-spaţială, non-temporală sau de-temporalizată, a istoriei în "Est". Istoria "Estului" este fără timp, extra-temporală sau chiar "a-temporală".
 
Această situaţie istoric-a-temporală este impusă, dată, este datul artei, fiind "sublimată" de aceasta ca datorie inconştientă, spontană, "înnăscută", ţinînd de habitus.
 
Fiecare artist lucrează pe această schemă/temă dată, pe acest sol: inventează formula de "sublimare", adică nu de depăşire, ci, mereu, de re-dare, de întoarcere, de re-facere a legăturii cu istoria-realitate, de re-dare a accestului la plasticitatea ontologică a istoriei. Aici, în "Est", accesibilă doar artistic, deviat-deviant, prin artă. Artistul ne naşte fără să vrea ca om politic providenţial, mesianic, cu datoria de a re-da acces la realitatea-istorie, la timp.
 
De aceea aici (azi, Lumea-"Est") arta este imanent, inerent politică, deja politică, pre-politică, gata-politică, infra-politizată. La periferii şi la margini, pe arhi-meta-marginea dintre marginea-periferie şi marginea-marjă de joc (în "Est", dar cine nu e, azi, aşa?), nu poate exista artă ne-politică, arta constînd tocmai în a elibera politicul, în a re-disponibiliza politicul, accesul la el, în a converti marginea în marjă, datul în dar.
 
În România ca "Est" mondial, fiecare artist (contemporan) lucrează pe aceeaşi schemă/temă modernizare-prin-arhaism, nou/vechi, încercînd să o sustragă politicului-propagandă: inventează formule de sublimare ale formulei fatale - de de-fatalizarea ei.
 
Dialectică, aufhebung pură: depăşire-conservare.
 
Rupturi căutate în trecut.
 
(Sous le national-communisme), tout art était déjà politisé, la censure n'était pas - uniquement ou premièrement, principalement et principiellement - négative, mais positive : à la fois normative et créatrice. Les artistes étaient dès le début, initialement, fondamentalement, par définition et condition, ex-propriés, donc littéralement des dissidents, des déviants, la dissidence et la déviance étaient leur condition de base : par le refus, le retrait « intimiste-bourgeois ». Mais combien atypique ou exotique cette situation de l'art aujourd'hui, dans le monde fondamentalement et pathologiquement, expressément, cliniquement car fobiquement anti-communiste actuel? D'où le privilège « méthodologique » de visibilité et de lisibilité des régimes forts par rapport aux démocraties « floues » et « moues », des pauvres petites « îles » ridicules par rapport à la gravité des gros « continents » sérieux.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer