Se spune că e suficientă o atingere
Şi te trezeşti ca dintr-un vis încurcat într-o realitate simplă simplă
Mi-a spus că e din Troia
Pe urmă a căzut netul şi se temea că am crezut că-şi bate joc de mine
Mai sunt pe-acolo nişte case răsfirate printre dealuri, ceva pâlcuri de copaci
Vara mă întindeam cu ochii închişi şi vedeam
stejarul din deal drumul către sat auzeam păsările
îi vedeam gleznele sfrijite în adidaşii răpciugoşi
Tatăl lui punea seara vânatul la uşă
Frigeau carnea sub duzii din curte
Mi fost destul de greu să îi spun
Am o soartă stupidă
am doctorat scriu poezii trăiesc ca un animal în cuşcă
totul a fost urât, urât, de la bun început
primele mele poezii le-a scris tata
i-a fost milă de mine să mă ştie înşirând cuvinte la comanda comuniştilor.
În somn am o casă pe care o cunosc foarte bine
ştiu tot ce e în fiecare dulap poziţia cărţilor
ştiu unde e cutia cu aţe
are o baie romană la mansardă de acolo se iese pe acoperiş
Viaţa a trecut în zadar
Bărbaţii n-au vrut de la mine decât să le scriu tezele
lua-le-ar dracu
să le curăţ unghiile
să le smulg buruienile
să le otrăvesc gândacii
"El nu m-ar lăsa să mă lipesc de pieptul lui
Fără să izbucnească în râs sau în lacrimi"
le strigam când mă împingeau dintr-un zid în altul
Se spune că e suficientă o atingere
Şi te trezeşti ca dintr-un vis încurcat într-o realitate simplă simplă
De câte ori mi-am plimbat lama cuţitului pe lângă beregată
Mi s-au arătat gleznele lui sfrijite ba în adidaşi ba în sandale
Tot ce mi-am dorit a fost să nu supravieţuiesc
momentului în care nu îmi mai recunosc corpul, chipul
Mi-a spus o înţeleaptă: dă-le încolo de oglinzi
până atunci îţi vor creşte altele, din bronz, din silicon, din ce vrei
oricum nu-i pasă nimănui
nu vezi ce departe s-a ajuns cu comunicarea?
Păsările din stejarul din deal ştiu mai multe despre fiecare
decât ştiu cei cu care împărţim pasta de dinţi
Până şi casele care ne aşteaptă vis în perfectă ordine sunt abandonate
atâtea camere şi nu e nimeni în ele
nimeni
Pe toată planeta asta de independenţi
care-şi fac unul altuia tezele, îşi curăţă unghiile, îşi otrăvesc gândacii
pe mine doar pe mine
mă vizitează un băiat din Troia
vine dimineaţa cu autobuzul de Tottenham
şi ne iubim pe toţi coclaurii
în toate camerele
în toate veacurile
ne iubim ca-n legendele antice
şi nu ne crede nimeni