Durerea îi apropie pe oameni la fel de mult ca fericirea
În tranşee camarazii sunt de-a dreptul intimi
În aziluri, în sanatorii se simt legaţi prin aceeaşi frânghie
În secţiile de reanimare se prăbuşesc toate ecluzele
Cad titlurile şi numele redevin proprii
Am reuşit să construim o lume bună
Nu se mai simt legaţi de unii de alţii decât nebunii şi muribunzii
Cei fără adăpost
Cei fără odihnă
Cei care nu au nimic de pierdut
Eroii zilei îşi cunosc menirea
Nu am nevoie de nimeni şi de nimic
Nu fac gafe, nu au nimic de confesat
Nu au trac, nu greşesc la calcule
Nu se exprimă părtinitor au idei
Nu-şi ridică ochii din cănile de cafea
Nu-şi depăşesc atribuţiile
Aproape că-ţi vine să-ţi iei câmpii
Doar ca să ai un umăr de damnat
Pe care să aşezi capul
Când se lasă noaptea
Şi toate celularele gem de emoticonuri