Porţiunea de litoral pe care am parcurs-o pe 1 iunie e(ra?) murdară, de la Mangalia la Constanţa. Acum se culegeau tone de alge putrede, aparent de către asistaţi sociali, după entuziasmul cu care făceau treabă. Acum se încropeau aceleaşi magherniţe şi aplecători, cu aceleaşi produse dubioase şi prea scumpe. Plaja Modern din Constanţa abia se mai vede de pădurea de oţetari, buruieni şi plastice care a cotropit coasta. Să îi spunem, totuşi, biodiversitate. E aceeaşi biodiversitate care bordează drumul de la Mangalia la Constanţa, veşnic aglomerat. Din Constanţa, cel mai greu este să găseşti, fără Waze, ieşirea spre autostrada A2: inscripţiile sunt făcute, mă tem, de angajaţi publici, fie de la interne, fie de la primărie; spre nord, poţi ajunge oriunde (inclusiv în ţigănia de case încropite, sigur fără autorizaţie, dintre A2 şi drumul european spre Bucureşti), dar numai unde trebuie - nu.
Peninsula este încă în ruine, deşi au mai apărut, rare, câteva restaurări în Piaţa Ovidiu, singurele care atrag cei câţiva turişti străini, nemţi şi francezi, care caută cafea la ibric, bragă, şuberek şi alte delicateţuri orientale şi găsesc burgeri şi pizza, acolo unde nu cade casa pe ei de-a dreptul. Anii, lungi şi ruşinoşi, de administraţie măzărată îşi spun cuvântul. Mă întreb dacă bătrânii mituiţi cu pui congelaţi realizează dezastrul la care au fost complici la vot?.. Mă rog, sunt doi ani în care a început ceva ce ar putea să semene cu reconstrucţia, dar e lentă, pauperă, confuză şi urâtă.
Mă bucur că se preocupă colegii de la OAR zonal de schimbarea normativului de proiectare în Delta Dunării, chiar dacă o fac fără măcar să mă întrebe, ca autor al său, ce părere am, măcar din gentileţe; dar, parcurgând Constanţa, aş zice că priorităţile sunt altele, cu totul altele, distinşi colegi, decât specificul local în stuful deltaic...
