Gilda

Vară capricioasă cu tornade şi ploi torenţiale alternând cu temperaturi toropitoare, cu oraşe sufocate de trafic, deşi te-ai aştepta ca lumea să fie plecată în concedii, cu aceleaşi şosele sparte şi aglomerate pe care coloane nesfărşite de maşini se târăsc spre alte locuri şi mai aglomerate... La televizor, în afară de horoscoape, meteo, accidente sau politicieni trişti, nimic. Din beţia transpirată a haosului mioritic ne mai trezeşte câte o victorie uriaşă la tenis sau vreo adopţie cu iz de baladă de mahala ridicată de media la rang de problemă naţională.

Evenimentele culturale cu care primăriile mai scoteau lumea din case sau cârciumi au amorţit şi ele, s-au rărit sau au dispărut, pentru că, spun edilii, nu mai sunt bani. Ministerul Culturii pare că s-a închis şi el după un efort în gol pentru un Centenar ratat.

Şi totuşi se întâmplă lucruri. Sunt companii multinaţionale sau firme private româneşti care se încăpăţânează să investească în cultură. Hulite de guvernanţi, călărite de fisc, înjurate de proşti, destul de multe dintre aceste companii îşi pun în bugetele anuale bani pentru programe şi proiecte culturale absolut excepţionale. Şi aceşti bani, mulţi, puţini, câţi or fi ei, menţin roata în mişcare. În toate aceste companii sunt lideri sau angajaţi inimoşi şi responsabili care se luptă cu Board-urile, propun, susţin, argumentează şi obţin bani pentru proiecte culturale şi educative importante. Pe ei nu îi vede nimeni, despre ei nu vorbeşte nimeni... Pentru că dacă zici ceva despre ei la televizor eşti amendat de stat pentru că le faci reclamă. În schimb despre infractori, fete siliconate de cartier şi politicieni veroşi e voie. Alea sunt "ştiri" sau emisiuni bune, pentru informarea şi bunăstarea mentală a poporului fericit!

Artişti internaţionali uriaşi aduşi în România, spectacole de dans, muzică clasică sau teatru, expoziţii sau evenimente culturale anuale, tineri români excepţionali trimişi la concursuri prin lume, sponsorizări generoase pentru întâmplări artistice de ţinută sunt doar câteva exemple de efort pe care nişte oameni deştepţi şi educaţi din nişte companii private le fac pentru cultura română.

O cheamă Gilda. Dar poate fi Anca, Maria, Doina, Luminiţa sau Beatrice... A fost cândva un jurnalist de frunte al presei româneşti de după revoluţie. A ales calea unui job într-o multinaţională. A performat şi aici şi a rezistat valurilor de şefi care s-au succedat la conducerea businessului în România. A lucrat şi lucrează cu devotament pentru companie, dar a ştiut mereu să propună celor care împărţeau banii, proiecte culturale de excepţie. Cu artişti români sau pentru public românesc. Iar la sfârşitul zilei, atât compania cât şi publicul spectator aveau de câştigat. Unii notorietate, alţii gesturi culturale fabuloase. Şi asta preţ de peste douăzeci de ani!

Nu ştiu dacă vreodată cineva din statul român sau administraţia publică i-a propus ei sau celor ca ea un job, fie şi de consultant, în branşa culturală. Probabil că nu. Probabil că pentru stat competenţa şi expertiza nu contează. Dar ştiu foarte bine că măcar 10 Gilde sau oameni ca ea, având decizie în sistemul cultural românesc ar schimba radical un domeniu fundamental pentru existenţa fiecărui popor. Fie că el se numeşte educaţie sau cultură.

Mulţumesc Gilda, Anca, Maria, Corina, Doina, Luminiţa sau cum le-o chema pe aceste fete extraordinare pe care nu le cunosc, dar văd mereu ceea ce fac: decent, profesionist, onest şi constant. Şi mai ales, foarte bine!