Caracal TV

Ce ştiaţi până acum despre Caracal? În afară de... "Închisoarea e pe strada Libertăţii, cimitirul pe strada Reînvierii, au luat foc pompierii şi există acolo un festival de teatru"... Ştiaţi asta? Dar de o săptămână încoace urbea cu pricina a devenit magnetul tv al ţărişoarei. Camere, microfoane, reporteri, antene de satelit, care de reportaj, transmisii live... ce mai, o nebunie care ocupă 80% din programul televiziunilor de ştiri şi nu numai. Iar netul completează isteria. Poliţişti, procurori, medici, politicieni, analişti, servicii, guvern, scafandri, clanuri locale, afacerişti, rude, comentatori, vecini, gură-cască etc, toţi într-o devălmăşie emoţională şi teribilistă încingeau România care părea adormită la umbră.

Dincolo de crime, psihopaţi, drame profunde şi neputinţa sau nevoinţa unor autorităţi paralele cu realitatea sau în cârdăşie cu infracţiunea, cazul Caracal arată o faţă puţin văzută a României la televizor. Durerea "vinde" cel mai bine. Nenorocirea face rating. De la Elodia nu a mai fost un subiect care să ocupe şi să înfierbânte în aşa hal minţile compatrioţilor. În piaţă, metrou, tramvai, birou, mall sau cârciumă, ăsta era subiectul. Cu speculaţii, supoziţii, declaraţii şi acuzaţii de tot felul. Cu ministrul Culturii care comenta despre incinerări şi ministrul Educaţiei care a fost demis pentru că a zis ceva despre tinereţea ei... Aţi observat zilele acestea că burtierele pe televizoare au fost mai mari decât de obicei? Iar ritmul de "breaking news" îndrăcit? Mană cerească pentru televizor! Oportunitate majoră pentru unii dintre potentaţii zilei, pericol "mortal" pentru alţii. Dincolo de toate astea, mă întreb cât de tare poate manipula, încă, televizorul? În sensul în care aducerea pe ecran a unui subiect de tipul Caracal poate ocupa mintea românului privitor în aşa măsura încât să nu mai observe şi altceva. Sigur, e informaţie, e curiozitate, e emoţie şi prilej de dezbatere... Dar dacă dincolo de toate astea mai e ceva?

Nu mai cred de mult nici în coincidenţe, nici în potriviri de conjunctură. Şi nici în teorii conspiraţioniste. Dar parcă totuşi e prea mult. Şi "reţeta" e una prea bună. Adolescente cuminţi dispărute sau ucise şi arse, criminal psihopat, trafic de persoane, poliţişti corupţi, servicii secrete, clanuri şi cârdăşii, bani... mai lipseşte ceva? Şi totul de dimineaţă până noaptea la televizor într-o spirală ameţitoare. Să fie ştirea singură miză?

Dar cu siguranţa nu e aşa. E doar o întâmplare nefericită, în mijlocul verii, într-o ţară calmă şi prosperă, înainte de nişte alegeri... Ăsta e azi programul Caracal TV. Sau....?