Şolduri late

Discutând despre cum să te menţii în formă pe măsură ce avansezi în vârstă, am primit de două ori în numai câteva zile, din partea unor mătuşi, observaţia că n-am ce face, asta e conformaţia mea, cu "şolduri late".

Îmi amintesc că şi Rada credea că am "şoldurile late", şi-mi spunea că idealul ei de frumuseţe masculină e David-ul lui Michelangelo - şolduri înguste, păr creţ. Nu mi-a răspuns când am întrebat-o de ce m-a ales atunci pe mine de bărbat, cu şoldurile late, şi părul drept?

Dacă pe Rada am crezut-o la vremea respectivă, de data asta am avut motive să mă îndoiesc de ce spun mătuşile mele.

Mă gândesc la croitorii la care am apelat demult, şi care mi-au făcut haine strâmte şi scurte, inutilizabile. Când la proba finală constatau că hainele plesnesc pe mine, exclamau surprinşi: "Dar dumneavoastră sunteţi mai mare!", ca şi cum nu tot ei m-ar fi măsurat înainte să-mi croiască hainele. Asta s-a repetat invariabil cu toţi croitorii la care m-am dus, cam trei, pentru că pe urmă am renunţat la pantaloni şi cămăşi de comandă.

Am tras ani de zile mai târziu concluzia că eu eram cel care-i induceam în eroare, făceam ceva care-i păcălea. Or asta nu putea fi decât felul meu de a sta uşor adus de spate, cu capul băgat între umeri, aproape fără să respir. Ghemuit într-o poziţie defensivă, făcându-mă mai mic decât eram, pentru a nu ieşi în evidenţă.

Confirmarea am avut-o când am făcut karate-do, sau mai târziu la tango, când mi se tot repeta: "Respiră, de ce nu respiri?" Era poate un reflex de la tir, unde respiraţia însemna mai mult apnee.

Dar nu toţi mă vedeau mic şi lat în şolduri. Pe vremea când Tata tocmai se recăsătorise, noua lui soţie a exclamat când m-a văzut ieşind din mare, unde înotasem vreo oră: "Arăţi ca un zeu!". Îmi amintesc că am fost destul de şocat de observaţia ei atunci, era o persoană pe care n-o cunoşteam prea bine, cum n-o cunosc nici acum, şi nu ştiu ce anume a vrut exact să spună, dar gândindu-mă retrospectiv, îmi dau seama că după ce înotasem atât de mult, probabil că nu mai stăteam nici cocoşat, nici aplecat, şi că respiram adânc, trăgând cu sete aer în plămâni. Altfel spus, arătam aşa cum eram.

Acum, când se poate avea acces facil la statistici de orice fel, am fost curios să-mi compar circumferinţa şoldurilor, respectiv înălţimea, cu media mondială, respectiv naţională. Ei bine, am văzut că practic mă încadrez în media mondială atât la şolduri cât şi la înălţime, iar pentru România sunt chiar puţin mai înalt ca media. Nici vorbă deci de şolduri late. Nici înguste ca David-ul lui Michelangelo, dar nici late.

Dacă am creat o impresie greşită prin felul cum am stat, am mers, am respirat, acum ştiu că pot s-o corectez.

(Bucureşti, august 2019)