Pentru Bianca nu conta starea vremii. Era fericită că începe o nouă săptămână de muncă. Weekendurile ei erau pline de singurătate. Gătea, făcea curat şi visa la Marius. În ultimul weekend mai mult ca oricând, căci sâmbătă primise un mesaj în care el îi scrisese ca luni să îl aştepte la 7.30 la Chicken Staff, pe colţ, pentru că are să vorbească ceva cu ea.
Marius era şeful ei. Bianca lucra de peste 5 ani într-o agenţie de publicitate. El locuia în zona Unirii şi când zăpada era mare sau ploua cu găleata, el o lua cu maşina de acasă şi o ducea la birou.
Agenţia de publicitate fusese întemeiată de tatăl lui Marius la 3 ani de la Revoluţie. Domnul Sipoş, tatăl lui Marius, deţinea încă jumătate din firmă. Bianca nu îl plăcea pentru că îi crease lui Marius impresia că îi datora totul. În opinia ei, Marius era talentat, iar taică-su era un bişniţar.
Din primul an în care ea venise să lucreze pentru ei, Marius fusese receptiv la ideile Biancăi. Fusese ideea ei să participe în competiţii, şi aşa câştigaseră premii importante.
Bianca îşi iubea meseria. De multe ori pleca târziu de la muncă.
*
O să vadă Angela că am dreptate. Marius e îndrăgostit de mine, îşi spuse Bianca de cum primise mesajul de la el.Angela era colega şi confidenta Biancăi. Angela se prinsese că Bianca îl place pe Marius. După ce a primit mesajul de la el, Bianca a sunat-o să îi spună, însă Angela era ocupată şi îi zise să vină duminică în parcul unde îşi plimba copilul, să stea de vorbă.
- Bianca, nu e sănătos să te gândeşti în felul ăsta la Marius. O să găseşti pe altcineva, îi spuse Angela, când o întâlni pe Bianca.
- Dar suntem făcuţi unul pentru celălalt.
- De ce crezi asta, pentru că vă plac amândurora filmele alb-negru şi aveţi aceeaşi băutură preferată? Are prietenă. Îmi pare rău că trebuie să-ţi amintesc.
- Nu o iubeşte. Nu sunt căsătoriţi.
- Vorbeşti ca pe vremea bunicii. Orientează-te către cineva liber.
- Lumea se recuplează. Dragostea cucereşte totul!
- Bianca, vorbeşti în sloganuri. Soţul meu şi cu mine am trăit împreună 8 ani până ne-am căsătorit. Ştiu că tu mergi la biserică şi că acolo auzi altceva, dar viaţa e altfel decât vă spune la biserică.
- Angela, ştii cum mă priveşte?... şi face glume cu mine.
- Bianca, Marius glumeşte cu toată lumea. Trebuie să-ţi vezi de viaţă. Nu ştiu ce crezi că face Marius cu tine, dar, în opinia mea, nu face nimic.
- Să-ţi povestesc. Ştii că am stat vineri până la 9 şi am trecut să îl salut la plecare şi s-a oferit să mă ducă cu maşina... Ce zici?... Şi mesajul ăsta.
- Nu înseamnă nimic. Ştii câţi colegi m-au dus pe mine cu maşina acasă de la muncă? A făcut un gest colegial.
- Şi mesajul? Tot nimic?
- Sigur. Parcă eşti o adolescentă. Ai 34 de ani. Dacă vrei, îţi dau numărul de telefon al psiholoagei mele.
- Dar nu sunt nebună!
- Sigur că nu eşti. Trebuie doar să scapi de obsesia asta. Durează deja de mult timp, sunt 5 ani. La vârsta pe care o ai, dacă te plăcea, până acum lucrurile ar fi avansat. Eu, când l-am cunoscut pe Sorin, m-a invitat la cafea, apoi la film, la cină şi apoi la el. Nu ştiam dacă va ieşi ceva, dar lucrurile s-au legat, a venit şi copilul. Înaintea lui am fost cu tipi cu care nu s-a legat mare lucru.
- Am putea să fim fericiţi împreună...
- Nu, Bianca. El are o relaţie care funcţionează. Scoateţi-l din cap. Dacă nu reuşeşti singură, mergi la terapie. Ce naiba? Nici măcar nu v-aţi sărutat.
- Angela, e comoditate. Nu o iubeşte.
- Bine, să fie cum zici tu! spuse Angela nervoasă, după care plecă în grabă. Îi spuse Biancăi că merge cu soţul ei la mall, la cumpărături.
*
Luni dimineaţa, Marius o aştepta pe Bianca în maşină, în faţă la Chicken Staff. Bianca văzuse maşina şi îşi verifică ceasul; era 7.30.Când ajunse lângă maşină, bătu în geam, el îi zâmbi şi îi deschise portiera. Ea se sui bucuroasă.
- Bună dimineaţa, Marius! îi spuse Bianca zâmbind.
- Bună, îi răspunse Marius, după care porni maşina. Cum eşti în dimineaţa asta?
- Bine, îi răspunse Bianca.
- Cum a fost în weekend?
- OK, îi răspunse Bianca, cu voce stinsă.
- Ai fost la părinţi?
- Nu.
Bianca se gândea că e politicos să-i întoarcă întrebarea, dar ar fi enervat-o îngrozitor dacă el i-ar fi menţionat ceva despre prietena lui, aşa că renunţă.
- Uite, îi spuse Marius, în timp ce conducea, nu ştiu cum să ţi-o spun, nici nu există un mod potrivit de a spune ce am de spus, dar pentru că am lucrat împreună în ultimii 5 ani în atâtea proiecte...
Bianca se uita la el, atentă la ce îi spunea.
- Azi te vor chema de la Resurse Umane şi îţi vor cere să pleci, spuse Marius.
- Să plec? întrebă cu jumătate de gură Bianca. Unde să plec?
- Te vor concedia. Îmi pare rău, Bianca. Economia e în recesiune. Firma nu merge şi avem un plan care a început acum un an. Ştii când l-am lăsat pe Bogdan să plece? Şi el avea ca şi tine, un pic peste 5 ani cu noi.
Bianca se uita la Marius şi părea că nu înţelege ce îi spune el.
- Bianca, ai semnat un contract fără preaviz. Azi strângi şi pleci. Ţi-am scris o recomandare, ţi-o vor da cei de la Resurse. Am procedat aşa şi cu Bogdan şi şi-a găsit de lucru într-o agenţie, la Timişoara.
Bianca nu spuse nimic şi Marius conduse în tăcere până la birou. Din cer căzură pe parbrizul maşinii ultimii fulgi de zăpadă ai unei ierni întârziate.