Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Păduri urbane?


Augustin Ioan

17.09.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ce vreau să vă spun astăzi porneşte de la instalaţia unui artist elveţian, făcută pe un stadion austriac. (vezi aici). Semnificaţiile şi referinţele proprii lucrării sunt comentate pe larg de presa internaţională, aşa că nu voi insista aici, lăsându-vă bucuria descoperirii potenţialului de semnificaţie pe care îl are landscape art.

Cu mulţi ani în urmă, inclusiv la rubrica de faţă, am încercat să propun o soluţie pentru climatul sufocant măcar al câtorva mari oraşe din România. Ideea îmi venise urmărind refacerea din temelie a pieţei civice din Tulcea, oraşul copilăriei şi adolescenţei mele. Atunci, văzând cum se scoate cu pickhammerul betonul din piaţă, m-am gândit la înlocuirea suprafeţei ample de beton cu un pâlc de arbori, o pădure urbană. La scara tuturor oraşelor cu astfel de pieţe civice din România, operaţiunea ar avea un dublu rol.

Primul ar fi simbolic: intervenţiile urbanistice naţionaliste, începute după reorganizarea administrativ-teritorială a ţării din 1967, au inventat aceste mega-pieţe urbane, al căror singur rost era să adune masse adulatoare la vizitele în judeţe făcute de Nicolae Ceauşescu. Am scris pe larg şi despre pieţele civice, dar şi despre noul centru civic de la Bucureşti, soldat cu o Casă a Republicii / Palat al Parlamentului azi. Nu reiau nici istoricul, nici argumentaţia de altădată. Prima piaţă, cu sediu al judeţenei PCR, a fost la Focşani. Ultima - la Satu Mare. Toate, înşirate, vorbesc despre propagandă, din ce în ce mai gălăgios, arhitectural vorbind. Prin urmare, transformarea pieţelor de propagandă în spaţii plantate cu arbori ar fi o contrabalansare simbolică a efectelor, nu rareori nefaste urbanistic (demolări, rescrieri ale centrelor istorice), ale acestor spaţii, care, abia acum, ar deveni cu adevărat spaţii publice cu adevărat.

Al doilea argument este micro-climatic. La asemenea suprafeţe care nu servesc la nimic decât la supra-încălzirea oraşelor unde sunt amplasate, pădurile urbane ar avea, dimpotrivă, un rol ponderator: umbră, răcoare şi oxigen, cu toatele lipsă, sau insuficiente, în municipia (pluralul latin corect) autohtone.

Nu cred că vom vedea prea curând păduri în loc de stadioane, în loc de maidane. Dar putem vedea, fără costuri exorbitante, o normalizare simbolică şi climatică în capitalele de judeţ ale patriei.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer