Un loc

Iată un loc, unul a cărui metamorfoză am urmărit-o, încercând să refac, din mers, şi istoria anterioară anului de când m-am mutat acolo şi îl văd zilnic, când îmi plimb căţeluşa, care îl adoră, inutil să mai explic de ce, dată fiind delabrarea de acolo.

E un spaţiu devenit neted din exces de cadrilare, ca să mă joc deleuzian. Un non-loc? E un loc intoxicat, în sensul metaforelor propuse de mine demult (locuri toxice / intoxicate). E un loc, acum, gol. Golit. Epuizat. Straturi şi straturi de demolări succesive l-au adus unde e acum, iar el poartă aceste cicatrici sedimentate, dar şi în coliziune reciprocă. A fost grădina unei case antebelice, apoi s-a demolat zona, în anii optzeci, devreme ce terenul fusese expropriat cu anasâna, iar pe el s-a construit un post trafo pentru blocurile din faţă, dinspre strada Ştirbey-Vodă: a devenit un loc serv, vorba lui Luis Kahn (care vorbea de spaţii serve şi spaţii servite, astea din urmă fiind cele esenţiale într-o clădire, fără ca ele să aibă funcţiunea principală neapărat). După 1989 (?), restaurantul care se afla demult la parterul casei celei vechi, de lângă, şi-a adăugat o terasă acolo, care a funcţionat cu succes până la jumătatea acestui deceniu, acolo s-au făcut celebre interceptări...

Apoi, retrocedări învecinate l-au revendicat. Şi au cerut demolarea terasei, care s-a şi petrecut. După care s-a constatat că revendicarea fusese eronată şi nu privea acel loc, care a rămas nu grădină, cum a fost întâi, nici grădină de vară, cum a fost apoi, ci o colecţie de betoane turnate, cel mai probabil, fără acte. Au crescut buruieni, iar oţetarii au devenit arbori şi dau umbră. Se parchează alandala, pe apucate. Restaurantul a dat faliment, fără acea terasă, aşa că şi casa istorică de lângă se descompune, goală. Oricum, cei de la restaurant vopsiseră parterul în culoarea aceea, roz, care ne intoxică privirile la locuinţele private de după 1989. Au apărut grafitti-urile, strat peste strat, cei fără locuinţă îl folosesc drept toaletă şi loc de somn, vara. Lângă va începe curând construcţia unui imobil mare şi mă întreb ce va deveni locul în cauză, după ce va fi organizare de şantier, poate?

Ştiu, e doar un petec de pământ (i?)relevant. Dar, pars pro toto, dă seama despre violenţa politică şi fizică abătută asupra oraşelor şi din care nu ne mai revenim.