Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Legile Hazardului

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ora nebuniei


Ilinca Bernea

14.10.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Sunt dimineţi în care te rogi de Dumnezeu să existe ca de un copil îndărătnic care nu vrea să-şi facă patul sau şi să-şi lase pantofii la uşă
Sunt seri în care te rogi de Dumnezeu să existe măcar de ziua ta
Şi altele în care te rogi de el să nu te lase singur, ca de un părinte pe patul de moarte
Sunt nopţi în care te rogi să îţi astâmpere foamea cu o foame mai blândă
Încerci să negociezi să-ţi sacrifici zilele rămase în semn de protest sau de recunoştinţă nu e niciodată limpede
Uneori cineva din tine încearcă să-l gâtuie, forţându-ţi mâna, pe Dumnezeul care nu există
Altcineva din tine intră în panică şi zbiară: nenorocitule, pe cine o să mai dai vina pentru toate cele neîntâmplate?

Uneori te loveşte smerenia ca un puseu de friguri, te gândeşti la Dumnezeu ca la o mamă în care vrei să dai cu pumnii şi picioarele
Zici "iartă-mă" şi nu te poţi opri din râs, pentru că Mama aceea te-a abandonat de mic
Îi impuţi Dumnezeului care nu există toate zidurile, tot zgomotul, fierea, pânda zadarnică
Îi porunceşti să-ţi ia de pe cap armata de vindecători care-ţi înfundă liniştea pe gât ca pe un drog din clasa A

Nu contează risipa, durerea, efortul colosal, nimic nu e prea mult dacă e ca la capătul lor să te aştepte ceea ce Dumnezeul din carne te-a făcut să speri
Sunt zile în care te mulţumeşti cu Dumnezeul din stele, el e întotdeauna blând şi bun
Sau cu cel din adâncul muzicii
Şi sunt nopţi în care îi simţi absenţa ca pe o tiranie
Şi te repezi cu furie la inocentul care s-a rugat în tine
La îndrăgostitul care i-a spălat picioarele

Nu întrebi niciodată de ce
Nu te interesează să ştii
E şi asta o minciună
Cu care se consolează cei care vor să aducă pacea în inimi

Vorbeşti cu duşmănie cu nebunul din tine care bâjbâie printre ruine invocând lumina începuturilor
Îi scoţi pe nas credinţa ca pe o faptă rea
Nu există cale de împăcare cu moartea
Şi apoi te apucă mila, iei nebunul de mână
Şi-i arăţi ce vrea el să vadă
Casa cu etaj din Darwin Road
Sărutul perfect, gata, nu mai plânge,

Uite candoarea dimineţii în care L-ai simţit
Fără să trebuiască să te mai rogi pentru asta
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Golul (3.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Vechiturile (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cum se părăseşte o femeie (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cum se părăseşte un bărbat (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Iertarea (4.4/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poezia săptămânii
Sageata Nichita Stănescu
Sageata Discursuri
Sageata Translatio
Sageata Pictografii
Sageata Epistole indiscrete
Sageata Crime perfecte (în La minor)
Sageata Visăreasa-n colţul blocului


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer