Berlin, iarăşi şi iarăşi

În 1996 am ajuns prima dată la Berlin, invitat de revista Stadt Bauwelt, care a făcut un număr despre Bucureşti. Oraşul era, încă, devastat de tăietura zidului, dar deja se ridicau edificiile care să îl ţeasă între cele două jumătăţi spintecate de istorie: cancelaria, reconstrucţia Reichstag-ului, memorialul Holocaustului (Eisenman) şi toate clădirile noi din Parizerplatz, chiar lângă poarta Brandemburg şi, mai ales, Potsdamerplatz. Mai ales pe acesta din urmă l-am studiat atent, pentru că era contemporan cu concursul Bucureşti 2000 (1995-96) şi pornit cum trebuie, de la finanţare, prin competiţie, către edificare, nu de la machetă la nimic, cum se vede şi acum... De asemenea, era celebra Red Box, care surmonta o bucată încă existentă de zid şi unde puteai, cu un joystick, ca în jocurile video, să vezi viitorul Berlinului şi, mai ales, al pieţei.

Apoi, cu ritmicitate, am fost să ţin conferinţe când la politehnica din Berlinul de vest, când la Universitatea Liberă, cu planul său reticular, când la ICR, când la ambasadă, cu două expoziţii ale Creart, împreună cu colegii mei Marius Marcu Lapadat şi Ionel Stoicescu, în preajma a două zile naţionale, în organizarea lui Iulian Costache. Am văzut, deci, Berlinul crescând într-un ritm de mare putere, re(in)staurând, adăugând nou, completând terenuri virane. O explozie imobiliară şi de putere economică manifestată mândru.

Am revăzut, acum, pe de o parte toate cele de mai sus şi, pe de altă parte, toate muzeele de pe Insula Muzeelor; un nou pavilion de Chipperfield a fost recent inaugurat şi el distribuie fluxul uriaş de vizitatori între Muzeul Pergamului (dar altarul eponim încă nu se vizitează, noroc că l-am văzut în 1996) şi Neues Museum. Neues Museum este o capodoperă a lui Chipperfield, fiind o instalaţie uriaşă de obiecte primitive şi antice cu atmosferă arhitecturală unde noul adăugat pare mai vechi decât existentul restaurat. Cineva a sugerat o analogie cu MŢR-ul lui Bernea şi ea cred că se susţine, dar nu în termeni de cauză-efect (nu a copiat Chipperfield muzeul care a primit un înalt titlu european în 1996), ci în termeni de schimbare de paradigmă a ceea ce mai pot fi muzeele astăzi, ca să atragă vizitatori, în special tineri. Evident, cozile mari sunt în punctele de inflexiune ale spaţiului interior, unde o găsim pe celebra Nefertiti, sau pălăria ceremonială de aur. Eram şi înainte fascinat de Chipperfield, ale cărui lucrări le-am văzut şi la Londra, dar, după Neues Museum, pot să declar cu mâna pe inimă că ne aflăm în prezenţa, uluitoare, a capodoperei.


La Muzeul Evreiesc (arh. Daniel Libeskind), schimbări importante: în primul rând, a acaparat în întregime spaţiul, inclusiv cel al clădirii de care este legat ombilical şi subteran. Expoziţia permanentă este în refacere totală până în mai 2020, dar, în compensaţie, am putut vedea toate golurile structurale ale clădirii, care nu mai fuseseră accesibile vederii publice din 2001.

În fine, Humboldt Forum, fostul Palat Regal, reconstruit după demolarea controversată a fostului Palat al Republicii (DDR), este aproape gata şi în el vor fi strămutate absolut toate colecţiile de ştiinţe naturale răspândite prin Berlin şi nu numai. După cum arată, cu un corp nou adăugat către Alexanderplatz, va fi un loc comparabil cu toate muzeele de vizavi, de pe insulă, la un loc.

Iată, deci, măcar încă două motive de a reveni la Berlin în vara lui 2020!