Viaţa în zonele marginalizate cultural oferă rareori copiilor contextul pentru stimularea sau exersarea creativităţii. Grijile zilnice ale familiei, traiul cu lipsuri diverse, limitează copiilor libertatea de a visa, de a-şi imagina viitorul. Cititul sau scrisul sunt considerate de mulţi părinţi o pierdere de vreme într-o familie numeroasă în care orice ajutor în gospodărie e binevenit pentru a răzbi. Şi nu îi putem judeca pentru asta.
Din experienţa lucrului cu copiii, atunci când sunt ajutaţi şi provocaţi cultural, dovedesc că sunt o sursă infinită de creativitate. Proiectul propus vizează crearea unui astfel de context favorabil exersării creativităţii
În timpul taberei, copiii au învăţat să povestească întâmplări reale din viaţa lor şi a familiei/comunităţii din care fac parte dar şi să îşi imagineze o lume pe care o consideră ideală în viziunea lor, o lume în care le-ar plăcea să trăiască. Textul final a fost reprezentat de un exerciţiu de imaginaţie a propriei persoane, în care au povestit despre cum îşi văd propria viaţă peste 20 ani.
Pe parcursul taberei participanţii au avut patru module de scriere creativă:
Joaca de-a dadaismul - unde au învăţat câte ceva despre colaje şi caligrame.
Joaca de-a suprarealismul - unde au scris poeme despre un coşmar de-al lor şi un vis frumos.
Joaca de-a expresionismul - în care au povestit cu un coleg despre o experienţă frumoasă din viaţa lor şi au scris un poem despre experienţa celuilalt.
Joaca de-a futurismul - în care şi-au imaginat viitorul şi au scris un poem.
Activităţile au fost documentate video iar filmul de prezentare realizat la finalul taberei va fi difuzat prima dată în cele două şcoli din care provin elevii, apoi va rula în alte opt şcoli din împrejurimi în cadrul săptămânii "Şcoala altfel".
În ultima zi a taberei a fost organizată o expoziţie foto cu activităţile taberei şi participanţii, o ocazie de prezentare a rezultatelor şi concluziilor taberei, precum şi o dezbatere publică legată de felul în care se poate îmbunătăţi accesul la cultură în zonă.
România are cea mai ridicată rată la analfabetism funcţional şi a 3-a la abandon şcolar din UE. Conform raportului Comisiei Europene şi al studiului recent al SAR (Societatea Academică din România), în fiecare an, peste 50.000 de copii români abandonează şcoala, adică doi din zece elevi.
Organizatorii îşi propun să organizeze astfel de tabere şi în alte zone din ţară cu rată ridicată de abandon şcolar.
Proiectul este conceput şi implementat de The L Studio, finanţat de AFCN sesiunea II 2019 aria Promovarea culturii scrise. Parteneri: Inspectoratul Şcolar Judeţean Braşov, LiterNet, Revista Astra.
Copiii au fost pregătiţi de:
scriere creativă: Lector univ. dr- Robert Gabriel Elekes - Facultatea de Litere Universitatea Transilvania, Poet, premii naţionale (debut poezie 2015, naţional poezie 2016, Uniunea Scriitorilor 2016, Familia 2016)
lectură şi jocuri de imaginaţie - Ana Maria Borlan - cadru didactic gimnazial, proză fantastică, curs de scriere creativă Universitatea Harvard, jocuri creative.
activităţi recreative - Vladimir Vărzaru - profesor Arta Actorului - Clubul copiilor Făgăraş- Jocuri de coordonare, imaginaţie şi mişcare scenică, implicare în proiecte POSDRU
dezvoltare personală - Ştefana Mireţ - Asociaţia Manieres - maniere şi dezvoltare personală copii
Coordonator proiect: Anelise Sălan, absolventă a Facultăţii şi a Masteratului în Jurnalism, director de imagine, realizator a două filme documentare.
Foto credit: Ioana Ofelia
Premianţii taberei creative
Braşov, 2019
Braşov, 2019
Despre Mihai Popa
Mihai Popa are 12 ani, este în clasa a 6-a şi este premiant la şcoala din satul Lisa. Are 10 pe linie pe ultimul semestru şi e foarte încântat de asta, dar şi un pic încurcat când îmi spune. Intuiesc că vrea să îşi justifice cu asta felul lui mai introvertit. Mi-a cerut pe la începutul taberei să-l mut din camera comună cu colegii lui, oriunde ar putea sta singur. Şi e prima ieşire din vara asta şi prima tabără din viaţa lui.
Îmi spune că i-a urmat sfatul mamei care îi spune mereu să se "ţină cu burta pe carte", ca să nu ajungă să muncească "la pământ ca ei". De altfel, Mihai este foarte ataşat de mama lui pe care o sună zilnic din tabără de câteva ori pe zi. Multe ori pe zi.
Tot mama sa i-a spus să ajungă măcar ca verişorii lui: unul e la Bucureşti la facultatea de Marketing, celălalt este la Matematică-Informatică. Dar ţinta ar fi să fie "mai sus ca ei - un director, un ceva". El ar vrea fie să meargă spre mate-info, fie Litere: dar chiar dacă matematica nu îmi place, cred ca o s-o aleg pentru că am auzit că se plăteşte bine."
Mihai îi ajută pe ai lui la câmp în vacanţe. Citeşte doar când plouă sau e vreme urâtă. Dar îi place atunci când se întâmplă pentru că îşi imaginează cum ar fi lucrurile din cărţi în viaţa reală.
Suprarealism - coşmar
Avionul zbura pe cerul senin.
Motorul drept căzuse
Pilotul pierduse controlul
Paraşutele erau vechi
Am căzut în ocean
Apa era destul de rece
Un om căzuse pe o insulă micuţă
Am crezut că acolo o să mor.
Suprarealism - vis frumos
Eram în drum spre mare
Nisipul era fierbinte
Am văzut şi delfini
Grecia este cea mai frumoasă ţară
În apa mării erau căluţi de mare
Peşti de diferite mărimi
Am prins şi valuri
M-am plimbat cu barca.
Futurism - Trecutul şi viitorul în două planete diferite
Pământul
Am lăsat în urmă
Familia, prietenii, rudele
A pornit un război
Pe întreaga planetă a fost poluare
Nimeni nu a suferit
Marte
Făcusem cunoştinţă cu un marţian
M-a întrebat de ce am plecat
Războiul a fost destul de puternic
Am văzut o maşină zburătoare
Un ceas care zbura şi se transforma în orice.
Expresionism - (Despre Calin Furdui)
Erai la zilele oraşului,
Ai vrut sa te dai pe ciocan
După două minute ai leşinat
Mama ta s-a speriat
Striga să se oprească
În cele din urmă s-a oprit
Călin şi-a revenit
Ciocanul tot bătea
În mintea ta.
Despre Robert Stoica
Robert are 12 ani şi este în clasa a 6-a la şcoala din satul Lisa şi unul dintre cei mai populari băieţi din tabără.
"Visul meu este să ajung fotbalist. Când sunt mare, o să mă fac frizer. Eu cred că e importantă şcoala pentru că este vitală. Fără şcoală nu te poţi angaja nicăieri, nu poţi face nimic. Dar există o problemă - când mi-e somn nu îmi place şcoala, şi... cam în general nu-mi place" spune Robert râzând încurcat.
Robert Stoica - Premiul III
Futurism - Rămas-bun, Terra
Nu credeam vreodată că voi
Părăsi locul unde m-am născut,
Unde am crescut şi unde am
Devenit bărbatul care sunt astăzi,
Dar dorinţa părinţilor mei de
A vizita o altă planetă a schimbat totul.
Aşa că ne-am mutat pe Marte,
La început a fost mai greu să mă adaptez pe această planetă decât
să merg prima oară cu bicicleta.
Dar acum mi-am dat seama că
Aici nu e atât de multă poluare.
Dar eram departe de prietenii mei
Şi nu puteam face legătura cu ei pentru
Că pe Marte nu există semnal, sunt doar
Extratereştri ciudaţi ce zboară în maşini
Zburătoare
Dar nu am mai rezistat mult şi peste
Câteva luni am plecat din nou pe Pământ
Suprarealism - coşmar avut
Un balaur uriaş cu o bazucă
Ce avea ca muniţie păsări din plastic
Mă alerga printr-o pădure,
Scuipând amintiri urâte de foc
Alergând prin acea pădure
Am dat de o casă de care cred că balaurul avea habar de parcă
M-ar fi ademenit acolo
Dar ce urma să văd acolo,
E trecut de înţelegere
Pe un covor din casă era un şanţ
Din care curgea un izvor de sânge.
Suprarealism - vis frumos
După ce am absolvit cea mai bună facultate din lume, adică Oxford
Visam să renunţ la tot şi să mă fac fotbalist.
După câţiva ani, nu-mi venea să cred dar chiar am reuşit.
Neascultând de mama mea care voia să devin inginer
Am reuşit, dar nu orice fotbalist, ci cel mai bun din istorie.
Şi chiar când credeam ca mai bine nu se putea,
Am cunoscut-o pe Cristiana Rodriguez cu care m-am căsătorit.
Despre Călin Furdui
Călin are 13 ani şi este in clasa a 7-a la şcoala din satul Lisa. Locuieşte la bunici care l-au crescut de mic. Mama lui lucrează în străinătate pentru a-i oferi o situaţie mai bună, pe tatăl lui nu l-a cunoscut. "M-a părăsit când aveam 3 luni. A mai venit o dată când aveam 5 luni şi de-atunci nu ne-am mai văzut. Asta este."
"Îmi place mult sportul, iubesc fotbalul, este pasiunea mea. Îmi place mult culoarea verde, când o văd numai la ea mă uit".
Spune că la şcoală se descurcă foarte bine, mai ales la geografie şi istorie care îi plac cel mai mult. Când o sa fie mare ar vrea să devină poliţist sau avocat. Trage tare la şcoală pentru că i-a promis bunicului că o să aibă grijă de el şi ştie că doar aşa va reuşi, la fel ca Ronaldo şi Messi care "cu siguranţă au învăţat mult. Şi ştii vorba aia: ai carte, ai parte, deci ai ceva pus deoparte care este doar al tău."
Călin Furdui (Premiul II) - Suprarealism
Teama Juca
Leul avea cap de elefant
Frica se speria de şerpo-balaur.
Teama se juca cu Jaron din pădurea Horia Baciu.
Câinele turbat mânca carne de om,
Cobra cu 4 ochi plutea în aer.
Cocoşul gigantic vorbea cu dragoni
Fantoma lui Frankenstein juca fotbal cu Mutu
Un şobolan devora un crocodil
Futurism
Cu mulţi ani în urmă ne-am părăsit Pământul,
Terra. Iar cu toţii ne-am mutat pe Marte.
Am părăsit Terra pentru ca nu mai puteam trăi,
proviziile ni s-au terminat, dar în special
nu puteai respira pentru că totul în jur era toxic,
cum ar fi curs toxic, ploi toxice şi nici urmă de animal pământesc.
Am plecat cu o navetă gigantică toţi oamenii de pe Terra
şi am ajuns pe o altă planetă din sistemul solar,
unde lumea era întoarsă pe dos, totul era total diferit.
În primul rând oamenii, iar apoi pământul.
Adică culoarea ierbii, oamenii aveau cap de porc,
iar maşinile erau zburătoare.
Ne-au primit cu căldură şi chiar şi acum trăim în pace şi armonie.
Ce este ciudat pentru mine este că am prieteni cyborgi,
dar şi cu ei mă înţeleg foarte bine.
Mă simţeam prost când un porc trecea pe lângă mine şi
începea să chiţăie.
Eu, ca animal de companie, aveam un căţel ce mieuna.
Despre Cosmin Gogotă
Cosmin are 13 ani şi este în clasa a 7-a la şcoala din satul Recea. Locuieşte cu părinţii lui şi fratele său, dar are foarte multe neamuri plecate în alte ţări.
"Îmi place să fac sport, fotbal, baschet, tenis. Îmi place şcoala, matematica, desenul, limba română. Aş vrea să devin doctor, ăsta este visul meu, sau arhitect sau artist, dar cel mai mare vis este să devin doctor. Şcoala este foarte importantă pentru noi ca să ajungem ceva în viaţă. Sunt cazuri unde copiii nu merg la şcoală pentru că părinţii nu au bani de rechizite, unii nu pot, alţii nu vor. Dar dacă vrei, până la urmă se găseşte o cale, dacă ai visul tău".
Cosmin Gogotă - premiu pentru colaj
Futurism
Planeta noastră dragă, asteroizi au invadat-o
Cu câmpiile ei verzi, apă limpede, curată
Munţi, dealuri, păduri, va trebui să vă uit
Prieteni dragi, familie, mulţi oameni dragi mie
De pe Pământ am plecat şi pe Marte m-am cazat
Oameni diferiţi, gravitaţie mai mare
Toate sunt schimbate, tare.
O tehnologie nouă a apărut, mâncare şi apă din belşug
Şi mai mult mie mi-a plăcut
Am uitat şi de cei dragi, oameni, dealuri...
Extratereştri şi roboţi mi s-au arătat.
Şi inima pe loc mi-a stat.
Alte peisaje mi s-au arătat, alte animale
Mutante am văzut şi alte locuinţe am avut.
Suprarealism - vis frumos
Oamenii zburdau pe câmp
Grătarul la umbră încet se făcea
Animalele beau apă rece din valea prin care puteai vedea.
Copacii îmi zâmbeau,
Copiii, nişte veveriţe zburlii, se jucau,
Şi râul limpede îi aştepta
Vremea călduroasă ca un cărbune arzător venea
şi copiii bucuroşi săltau prin iarba verde
care te gâdilă încet la picioare.
Despre Ana Dragomir
Ana are 14 ani şi este în clasa a 8-a la şcoala din satul Lisa. Locuieşte cu tatăl ei bolnav şi cu bunica. Părinţii s-au despărţit în urmă cu trei ani, iar sora ei geamănă trăieşte cu mama. Îi place mult să cânte, ia lecţii de canto şi visează să ajungă cântăreaţă.
A venit în tabără cu speranţa că va dobândi încredere în ea, pentru că asta îi lipseşte, din cauza situaţiei din familia ei, spune ea.
"Dacă n-ai o şcoală, nu poţi să ajungi nimic. Ajungi un nimeni. Dacă nu ştii să citeşti sau să socoteşti, lumea o să se comporte urât cu tine pentru că o să te considere un prost. Fără şcoală, ce am face? Am avea tot timpul din lume şi am sta degeaba, în pat, cu telefonul, cu o sticlă de suc şi am ajunge obezi."
Ana Dragomir
Suprarealism - coşmar
Vocea mi se pierduse
Frica mă cuprinse
Buzele mi se înnegriră
Faţa palidă şi tristă
Singură în pat eram
Vis frumos
Fericirea mă copleşea
Urcându-mă pe scenă
Mii de oameni uitându-se la mine
Cum cânt cu sute de artişti
Lângă mine şi profesori
Aplaudându-mă cu zâmbetul pe buze.
Futurism
Noi pământul părăsisem
şi pe Marte am plecat
Lăsând în urmă oameni, flori
Şi pe Marte am plecat
şi un extraterestru mă întreba
Cum e pe pământ?
Iarbă verde şi pufoasă, iar cerul înseninat, ca o bomboană
Iar draga fiinţă îmi răspunse cu o voce cristalină.
Viaţa aici e diferită, animale colorate şi aglomeraţie mare
Dar totuşi eram atât de fericită ca o floare înflorită.
Despre Denisa Greavu
Denisa are 14 ani şi este în clasa a 8-a la şcoala din satul Lisa. Locuieşte cu părinţii. Este într-un ansamblu de dansuri populare şi este foarte bună la asta.
Denisa Greavu (Premiul I)
Nave încărcate cu oameni
Decolează spre planeta Marte
Lăsând în spate planeta noastră
Casa părintească, copilăria
Ajungând pe Marte
Plutim ca o pană
Căutând maşina către casă
Zburând deasupra societăţii
Planeta arată ca un laborator de ştiinţe cu multe invenţii
Casele sunt plutitoare,
Animalele zburătoare
Oamenii cu propulsoare,
Iar mâncarea cu servire.
Şcoala este mecanizată
Profesorii cu aripi de îngeri
Şi cu coadă de maimuţă
Câinele cu ochi laser
Este paznic la uşa
Planeta este minunată
Şi noi am făcut-o lată.