Văzând întâmplător un anunţ prin care fetiţe şi băieţi între 8 şi 10 ani cu aptitudini muzicale sunt invitaţi duminică, 30 ianuarie, ora 10, la Radiodifuziunea Română, la un concurs de preselecţie pentru cei care doresc să vină la Corul de Copii Radio, mi-am dat seama că unui fenomen atât de benefic, atât de pozitiv prin esenţa lui, i se acordă un interes tot mai mic.
Cu toate acestea, chiar dacă a trecut prin diverse faze mai luminoase sau mai umbrite ale existenţei sale, din varii puncte de vedere, Corul de Copii Radio continuă să existe, să cânte şi să aibă succese (mai ales internaţionale), despre care ar trebui să se ştie mai mult. De la înfiinţarea corului, în 1945, un rol extraordinar în evoluţia lui au avut Ion Vanica şi după aceea Elena Vicică, dirijori care au ridicat formaţia la un standard de profesionalism greu egalabil de alte coruri din ţară. Din 1982, când a fost preluat de doamna Eugenia Văcărescu, formaţia şi-a extins activitatea şi repertorial, dar şi la nivelul posibilităţilor de a participa la festivaluri şi concursuri, chiar în străinătate.
“Eu am venit în 1988 la Corul de Copii Radio, iar de atunci şi până anul trecut am colaborat cu doamna Eugenia Văcărescu. A fost o perioadă frumoasă, pentru că după 1989 corul s-a putut mişca mult mai bine. Chiar şi înainte însă, deşi erau dificultăţi mai mari, Corul de Copii Radio şi Madrigalul au fost acele formaţii care s-au bucurat de posibilitatea de a se plimba. Ei reprezentau un fel de “expoziţie” a sistemului.”, spune Voicu Popescu, care a venit la întâlnirea noastră cu un dosar consistent, ce conţinea doar reflectarea succeselor din ultimul an (16.000 de spectatori în 2004 – mai mulţi în străinătate decât în România –, zeci de minute de înregistrări, zeci de concerte, sute de apariţii în presa din străinătate şi din ţară).
Corul este compus din copii care vin din şcolile bucureştene (în principiu nu din cele de muzică) şi chiar dacă iniţial o parte dintre ei nu ştiu notele muzicale, le învaţă în cor, într-un final fiind obişnuiţi să lucreze cu o partitură în faţă. Am discutat cu dirijorul Voicu Popescu despre contextul în care se plasează acum în România Corul de Copii Radio: “Mai există formaţii de voci egale de calitate în România şi aş menţiona aici corala “Ion Vidu” a Liceului de muzică din Timişoara, cu performanţe recunoscute, un ansamblu emancipat, care participă la concursuri internaţionale, dar el ţine de o structură care asigură elementele de bază în ce priveşte învăţarea notaţiei muzicale şi educaţia vocală. Există şi în Bucureşti formaţii valoroase. Este vorba despre Corul Liceului Pedagogic, despre Corul “Symbol”, care au fost deja la concursuri internaţionale, merg în turnee şi au un repertoriu mai complex. La Vaslui mai există o corală de valoare... Sunt fenomene care depăşesc media, dar din păcate, la nivel de masă, acolo unde în fiecare şcoală ar trebui să existe un profesor de muzică şi un cor, acolo unde se hrănesc aceste atitudini şi aptitudini şi în acelaşi timp ar trebui să se creeze un orizont minim de cultură muzicală copiilor nu se întâmplă aproape nimic. Astfel de lucruri se petrec constant în alte ţări, copiii având posibilitatea să parcurgă toate etapele educaţiei muzicale, care la noi nu le sunt oferite decât elevilor din şcolile de specialitate.”
“Corul de Copii Radio consideră că are trei misiuni importante de îndeplinit. Prima este misiunea artistică, aceea de a menţine corul la un nivel competitiv pe plan naţional, dar mai ales internaţional, pentru că acolo ne confruntăm cu şcoli de mare tradiţie. O altă misiune este cea educaţională. Încercăm să arătăm că prin muzică un copil poate progresa foarte mult şi facem acest lucru mergând direct în şcoli, acolo unde copiii de multe ori nu beneficiază de prezenţa unui profesor de muzică entuziast şi competent. Încercăm să demonstrăm cât de benefică este pentru un copil această activitate. Cât despre misiunea socială, ea constă în concerte de caritate sau de strângere de fonduri, care sunt destul de frecvente (de exemplu, cel pentru susţinerea Şcolii de reparatori de orgi de la Hărman, judeţul Braşov, apoi veniturile unuia dintre concertele din Franţa din această iarnă au mers către asociaţia Terre Roumanie, care va sprijini proiectul de aducere a apei potabile în comuna Cenat, judeţul Alba, iar un al treilea concert l-am susţinut în profitul unei organizaţii care se ocupă de copiii defavorizaţi din Brazilia).”, ne spune dirijorul corului.
Un micuţ corist din Corul de Copii Radio trece întâi prin “corul mic” (vârstele componenţilor fiind cuprinse între 8 şi 10 ani), pentru ca ulterior să poată intra în corul de concert şi respectiv “de turneu”. Pentru că, în afara concertelor de la sediu, a contribuţiilor la unele dintre concertele vocal-simfonice ale Formaţiilor muzicale radio (Corul de Copii Radio se poate mândri că în toamna anului 2004 a cântat la Festivalul Artelor sub bagheta lui Zubin Mehta, în Simfonia a III-a de Mahler) şi de proiectul “Copiii cântă copiilor” prin care cântă elevilor din şcolile bucureştene, ansamblul are parte de o agendă internaţională extrem de bogată.
Acelaşi dirijor Voicu Popescu ne-a punctat câteva momente “internaţionale” ale anului 2004: “În august am participat pentru a noua oară la una din Orchestradele universale de la Brive, din Franţa, acolo unde suntem aşteptaţi cu mare drag şi unde vom reveni şi în 2005. S-a mers de multe ori acolo, suntem practic singura formaţie corală care a avut atâtea invitaţii. Acolo este un imens atelier internaţional muzical de lucru, care se soldează în final cu un concert la care asistă 5-6000 de spectatori. Între timp, dăm concerte în diferite localităţi din regiune, iar corala noastră este aşteptată întotdeauna cu mare interes în zonă. Imediat după Brive am plecat la Zurich, invitaţi fiind la celebra sală de spectacole Tonhalle, una dintre cele mai căutate din Europa, unde am dat un concert în beneficiul unei organizaţii care a reuşit să construiască în România o Şcoală internaţională de reparatori de orgi. La această a doua noastră prezenţă la Zurich publicul a fost mai numeros, iar sumele care s-au strâns au fost impresionante. Din câte ştiu eu, s-au adunat aproximativ 12.000 de euro pentru dotarea acestei şcoli de la Hărman, din judeţul Braşov (este o şcoală creată de un club Rotary, după un studiu care a arătat că în Transilvania există peste 1500 de orgi, majoritatea nefuncţionale; atunci s-a creat această şcoală, pentru ca să vină aici să fie instruiţi şi viitori reparatori de orgi din străinătate). În octombrie am participat la un festival al formaţiilor profesioniste în Turcia, noi fiind unicul ansamblu de copii, surpriza fiind atât de mare încât am primit invitaţia de a reveni în zonă. Iar între 9 şi 22 decembrie am fost într-un turneu în Franţa, la Lyon, cu proiectul Les instants sacrées, organizat de studioul Albedo, Institutul de muzică sacră din Lyon şi asociaţia Terre Roumanie. Am avut nouă concerte în săli arhipline, cu un public deosebit de interesat de ceea ce s-a întâmplat acolo (adunând toate concertele, am avut peste 3800 de spectatori).”
Se pare că planurile Corului de Copii Radio continuă în aceeaşi direcţie, preconizându-se în februarie înregistrări speciale pentru un CD care să cuprindă lucrări celebre extrase din coloane sonore de filme de desen animat şi musical, un concert aniversar în mai, prilejuit de aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea corului, în 1945, iar din vară noi turnee. În luna august din nou la festivalul de la Brive, probabil din nou la Zurich pentru un concert, există intenţia de a participa în septembrie în Germania la un festival coral unde se adună formaţii de copii şi tineret din întreaga lume, apoi în Belgia, în decembrie. În 2004, Corul de Copii Radio a primit din partea Federaţiei Europene a Corurilor aflată sub patronajul Parlamentului European titlul de de Ambasador cultural al Uniunii Europene.
Revenind la anunţul care m-a determinat să scriu acest articol, cu sinceritate pot spune că după cele pe care le-am aflat, dacă aş avea un copil cu aptitudini vocale şi cu vârsta potrivită sigur l-aş duce la preselecţie. Atât pentru deschiderea culturală pe care i-o poate oferi contactul cu muzica bună, cât şi pentru cea pe care o crează şansa de a vedea lumea alături de copii de vârsta lui, într-o manieră cât se poate de plăcută.