Cel mai bine ar fi fost să mă atace ca nişte fiare
Dacă tot mi-au dat târcoale
Nu să vină în chip de trubaduri, de exploratori
Şi mai bine ar fi fost să mă lase îmbrăcată
Dacă tot nu se puteau bucura de goliciunea mea
Să-mi dea măcar o floare, măcar un ghiveci sau puţin pământ
Să mă lege la ochi dacă nu s-ar putut abţine
Să-mi dea să beau o licoare a uitării după
Să-mi ascundă oglinzile măcar să nu văd
Cum arată un trup din care au fost smulse pe rând
Toate dorinţele
Mai bine m-ar fi dus într-un templu
Şi m-ar fi înjunghiat acolo
Mai bine m-ar fi aruncat ca pe vrăjitoare în mare, cu bolovanul de gât
Mai bine mi-ar fi tăiat părul
Mai bine m-ar fi lăsat singură într-o pădure întunecoasă
Poate că lupii ar fi văzut în mine un seamăn şi m-ar fi luat în haite
Poate că nutriile şi castorii m-ar fi ascuns în vizuinile lor
Şi mai bine m-ar fi abandonat în deşert
Poate un tuareg m-ar fi luat ostatecă
Ar fi săpat prin zeci de straturi de melancolie
După surâsul meu adormit
Mai bine m-ar fi dus la marginea lumii
Poate că un sărman cu duhul
Mi-ar fi căutat privirea
M-ar fi îngropat în tăcerea lui
Mai bine ar fi înfipt cuţitul în pieptul pe care l-au jefuit la sfârşit
Dacă tot nu m-au dorit
Dacă tot nu m-au putut iubi