În corpul acesta a trăit cândva o femeie.
Ea a spus NU, dar ei nu au auzit
Au trecut prin el ca printr-o gară.
Au făcut din el tărie şi versuri amare
S-au spălat cu el pe dinţi.
În locul în care e această împletitură de sânge, nervi şi oase, a trăit cândva o femeie.
În locul în care sunt aceşti umeri a tremurat o îndrăgostită.
În locul în care sunt sânii a făcut febră o fiinţă nespus de frumoasă.
Acum nu mai e nimic acolo, e linişte.
În locul din spatele tâmplelor în care sunt acum doar gânduri serbede a existat o vietate care avea ceva de dăruit.
În dreptul plămânilor s-a ghemuit şi a plâns o fetiţă care a tot sperat să fie protejată.
În dreptul coapselor a locuit o nimfă care a dansat nebuneşte
Şi-a tot sperat să fie dorită.
Şi, dacă nu, menajată.
Şi dacă nici atât, măcar crezută atunci când spune NU.
Vreau să fiu numai şi numai femeie.
NU vreau să fiu torcătoare de spaime, maşină de cusut, fantasmă second hand, pastă de dinţi.
Dicţionar.
Dar n-a contat că a spus NU.
Femeia a fost prăduită, devastată, dezafectată.
Şi într-un final demontată.
Şi-au luat toţi din ea câte o bucată.
Unii i-au înşfăcat un braţ, alţii i-au jupuit doar pielea, fină şi catifelată.
Unii i-au smuls câteva degete, port-bonheur.
Sau i-au extras parfumul.
Alţii i-au tăiat părul să facă din el frânghii şi peruci pentru iubitele lor.
În corpul în care a trăit şi a visat femeia care am fost
Nu mai e nimic
Bate vântul
E toamnă
Cad frunzele