Eşti urâtă, eşti al naibii de urâtă, mi-au spus.
Atât de urâtă că faci şi pietrele să o ia la sănătoasa
Nici o vorbă să nu scoţi.
Să stai în lanţ în pustiu, să nu te vedem.
Eşti prea urâtă să meriţi să mănânci cu oamenii la masă.
Să stai departe de noi, urâtanie
Femeile frumoase sunt răsfăţate, mândre, nu se lasă atinse
În poala ta vin să se aşeze toate orătăniile pământului
Toţi ticăloşii stau să îi mângâi pe cap
Toţi oropsiţii mănâncă din blidele tale şi-ţi cer binecuvântarea
Şi tu le-o dai nenorocito
Mamă ordinară
Urâto
Urâto
Ţipă zidurile de urâtă ce eşti
Femeile frumoase ne fac viaţa imposibilă
Umblă pe tocuri, se aranjează, ridică baricade
Sunt numai parfum şi revoltă
Se târăsc cu noi prin tranşee
Lua-te-ar dracu' cu rochia ta de duminică
şi cu pielea ta de zeiţă
Stata-ţi-ar puritatea în gât
Fi-ţi-ar albul înecat în sânge
Femeile frumoase nu spun mulţumesc când sunt dorite
Florile primite li se ofilesc în mâini
Tu faci să curgă clorofilă prin petale de plastic
Vrăjitoareo
Stai departe
Urâto
Urăto
Urâtă ce eşti