Începusem să mă îngrijorez. Aveam douăzeci şi cinci de ani şi încă nu-mi pierdusem virginitatea. Eram nerăbdător să o fac, dar exista şi o piedică. Aş fi vrut să fie ceva memorabil, dar nu doar pentru mine, ci şi pentru aleasa inimii mele. Spun aleasa inimii mele, pentru că respinsesem din start ideea pe care o mai auzisem în jur, de a mă lăsa iniţiat de o "profesionistă" a sexului, care ar fi reprezentat la modul ideal un fel de curtezană atotştiutoare.
Eu le vedeam pe aceste femei într-o lumină mult mai sordidă - boli venerice, proxeneţi respingători, "protecţia" oferită de Miliţie şi Securitate. Ideea însăşi de a "iubi" pe bani mi se părea o contradicţie în termeni. Chiar semantica îmi făcea rău, nici măcar n-aş fi fost în stare să pronunţ cuvintele "curvă" sau "prostituată", darmite să mă gândesc la ele cu plăcere. Clar, n-aş fi fost bun de "client" pentru "industria sexului".
Pentru mine femeia se cuvenea pusă pe un piedestal, era ceva ce trebuia admirat, şi la care cu greu puteai ajunge.
De asta m-am şi ferit de ocaziile de sex rapid care se iviseră până atunci - o colegă de facultate care mă invitase la sex în trei când mă dusesem să-i duc nişte cursuri, o chiriaşă dintr-un apartament de deasupra mea în bloc care atunci când se mutase sunase la mine la uşă în deshabillé să mă întrebe dacă am foc.
Apoi am început să-i fac curte Radei. Eram cucerit nu numai de fizicul ci şi de personalitatea ei. Lucrurile au evoluat lent, la început în mod nevinovat, apoi cu o tentă tot mai pronunţat sexuală. Rămânea până târziu serile la mine, ascultam Pink Floyd, beam vodcă, fumam. Ne sărutam, ne îmbrăţişam, dar ea se oprea şi pleca întotdeauna înainte ca lucrurile să devină serioase.
De aceea n-am înţeles de ce s-a decis să meargă până la capăt tocmai într-o după-amiază când aveam doar o scurtă pauză între cursurile de dimineaţă şi laboratoarele de după-amiază. A venit cu mine acasă, s-a dezbrăcat şi m-a chemat în pat. Am fost aşa de surprins, încât după asta nici măcar nu m-am gândit să rămân cu ea. I-am spus că dacă nu ne grăbim, întârziem la laboratoare, şi n-aş vrea să iau o absenţă. Ne-am îmbrăcat şi a plecat fiecare în direcţia lui. Eu n-am înţeles mare lucru din laboratorul meu. Ea nu cred că s-a dus la al ei.
Am spălat la întoarcere cearceafurile pline de sânge.
(Bucureşti, decembrie 2019)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un demonTrobriandO după-amiază griAltfelSixty-FourToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate