A doua oară trebuie să reuşesc. Prima dată m-am cam grăbit să dau jos cele câteva kilograme în plus pe care le aveam. Şi nici n-am prea făcut gimnastică, m-am mulţumit să reduc mâncarea. Aşa că le-am pus la loc imediat, de cum n-am mai fost atent.
De data asta voi scădea în greutate cu ţârâita. Cântărire zilnică, să mă asigur că variaţiile sunt mici. Nu vreau să arăt ca şi cum aş fi mort de foame, şi nici să mă târâi de colo-colo fără putere. Fără să mă abţin de la nimic, dar în cantităţi reduse. Şi în tranşe mici, dar mai dese. De altfel una dintre idei e să reduc din circumferinţa abdomenului. Până va ajunge supt, iar pieptul să iasă în afară - dar asta e şi o problemă de ţinută. Şi mai trebuie să dau jos grăsimea de pe şale. Ştiam că acolo s-a cam depus, dar nu m-am îngrijorat cu adevărat decât când m-am văzut într-o poză, din spate.
Masa principală dimineaţa, o gustare mică la unsprezece dacă mi se face foame, apoi o supă la prânz, un iaurt la cinci, şi ceva minimal seara, nu mai târziu de şapte. Fără mese sociale aşadar, unde se mănâncă bine, şi se bea pe măsură. Şi, cel mai grav, seara. Renunţatul la tipul ăsta de mese va fi o problemă, pentru că-mi place să gătesc pentru prieteni. Şi să aleg vinuri de calitate, pe care să le potrivesc cu felurile de mâncare. Dar după fiecare astfel de cină îmi trebuie o săptămână sau mai mult ca să pierd ce-am câştigat (pe musafiri nu i-am întrebat). În vizite deja nu prea mai merg, ca să nu fiu nevoit să refuz de prea multe ori când mi se oferă ceva. De ieşit în oraş la masă nici atât, acolo cam mănânci tot ce ţi se pune în faţă, odată ce-ai plătit... Pe de altă parte, la restaurant nici nu prea ştii ce ingrediente folosesc. Probabil nu ulei presat la rece, nici făină integrală, ori sare fără aditivi chimici. Mai bine evit.
În paralel cu controlul meselor trebuie însă şi gimnastică. Nu ceva complicat - săli, aparate, greutăţi, etc. Doar ce se poate face acasă, pe o simplă saltea de yoga. Pentru tonifiere, mobilitate, dar şi pentru reducerea abdomenului, şi mai ales a grăsimii de pe şolduri (cred că a început să mă obsedeze). În plus, respiraţii. Sunt fundamentale, dar şi uşor de neglijat.
Cam ăsta ar fi planul. Nu pare complicat. Trebuie doar să mă ţin de el.
(Bucureşti, decembrie 2019)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un demonTrobriandO după-amiază griAltfelSixty-FourToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate