Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Infamous for 15 minutes (o piesă de 15 minute)


Andrei Vornicu

07.12.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
PERSONAJE:
Prezentatoarea
Nevroticul
5 telespectatori / 4 telespectatoare / 2 agenţi de pază / individul cu microfon


PREZENTATOAREA: Bună ziua, dragi telespectatori, şi bine aţi venit la o nouă ediţie a emisiunii dumneavoastră preferate, Şocus-Pocus, în care vă prilejuim întâlniri cu oameni obişnuiţi ieşiţi din comun, care ne demonstrează că doar cerul este limita, şi asta doar dacă privim în sus. Tema de azi este "Minte bolnavă în trup sănătos". Invitatul nostru este un tânăr promiţător, inteligent şi cu umor care ar stârni invidii, dar în realitate existenţa sa e bântuită de un demon necruţător. Să facem cunoştinţă cu invitatul nostru, Andi.
NEVROTICUL: Andrei. (Timid) Mă numesc Andrei...
PREZENTATOAREA: Nu ţi se spune Andi?
NEVROTICUL: Nu.
PREZENTATOAREA: Andrei. Ai 26 de ani şi eşti din-
NEVROTICUL: Am 28.
PREZENTATOAREA: 28?
NEVROTICUL: Da, împliniţi de două luni.
PREZENTATOAREA: Două luni?
NEVROTICUL: Şi câteva zile. Şapte sau opt.
PREZENTATOAREA: Andrei are 28 de ani şi două luni şi câteva zile şi este pentru prima dată la noi în emisiune.
NEVROTICUL: Şi ultima.
PREZENTATOAREA: Pardon? V-am zis că are umor.
NEVROTICUL: Mă simt ciudat să spun asta, dar am un sentiment... neplăcut faţă de situaţia asta.
PREZENTATOAREA: Să-nţelegem că nu aţi urmărit niciodată emisiunea noastră?
NEVROTICUL (agitat): Nu vreau să par nepoliticos, dar nici nu auzisem de emisiunea dumneavoastră. Când am aflat că durează numai 15 minute m-am decis să onorez invitaţia fiindcă e intervalul maxim în care aş fi dispus să mă... să mă expun. E o mare provocare pentru mine să apar în faţa atâtor oameni şi... să vorbesc despre...
PREZENTATOAREA: Interesant... (către cameră) Să revenim la subiect: De cât timp suferiţi de depresie? Aţi fost diagnosticat oficial? Cât de des se manifestă?
NEVROTICUL: La care dintre întrebări să vă răspund mai întâi? M-am diagnosticat singur, dar au remarcat cam în acelaşi timp şi cunoscuţii. Sufăr de vreo opt ani şi nu încontinuu, dar acum simt cum mă ia un val în toată regula.
PREZENTATOAREA: Cum se manifestă, mai exact?
NEVROTICUL: Păi... e ca şi cum simţi că vine sfârşitul lumii şi tu nici n-ai apucat să-ţi dai seama ce e lumea. E o stare de izolare completă şi de lipsă de speranţă. Când sunt deprimat îmi vine să mă schimb cu oricine altcineva. Vreau să fiu altceva. Sau să nu mai fiu.
PREZENTATOAREA: Sună patetic, domnule Andi. Dar... de ce?
NEVROTICUL: Asta mă întreb întruna de opt ani. Mi-ar lua mai mult timp să-ncerc să vă explic fiindcă nu par să fie motive raţionale. Cred că e mai degrabă o afecţiune spirituală-
PREZENTATOAREA: Spirituală? Pare abstract. Adică nu vă simţiţi în apele dumneavoastră, sunteţi irascibil? Poate nu mă veţi crede, dar şi eu mă simt deseori deprimată.
NEVROTICUL: Mă tem că dumneavoastră nu puteţi fi decât deprimantă.
PREZENTATOAREA: Mai exact?
NEVROTICUL: Chiar n-are rost. Ar fi mai bine să plec acum-
PREZENTATOAREA: O atitudine prin excelenţă tipică de om deprimat! Avem primul telespectator pe fir. Vă ascultăm!
TELESPECTATORUL 1: Domnu' Andi, sunt încântat de cunoştinţă. Mă numesc Andrei. Am o întrebare: când te gândeşti că eşti deprimat... asta nu te deprimă şi mai tare? Adică nu e deprimant să fii deprimat?
NEVROTICUL: Bună ziua, domnule Andrei. Ba e foarte deprimant, dar nu gândesc în felul ăsta. Sunt mai degrabă deprimat când nu reuşesc să depăşesc starea asta. Să o înving, înţelegi tu? Atunci mă simt vinovat. Dar nu mi se întâmplă prea des, din fericire.
TELESPECTATORUL 1: Foarte bine. Înseamnă că n-ai vreme să te simţi deprimat. Eu mereu am crezut că oamenii care sunt deprimaţi sunt cei care se plictisesc. Nu-i aşa, Andi? Dar tu nu stai degeaba, nu?
NEVROTICUL: Nu stau degeaba, Andrei. Nu mă plictisesc de felul meu, te asigur.
PREZENTATOAREA: Mulţumesc pentru intervenţie, domnule Andrei, cred că trebuie să informez publicul că domnul Andi, adică Andrei, nu se plictiseşte fiindcă este în căutarea unui loc de muncă, fiind şomer. Aţi devenit şomer din cauza depresiei? Faptul că sunteţi şomer vă deprimă şi mai tare? Vă place munca? Ce fel de muncă?
NEVROTICUL: Sunt şomer fiindcă am revenit de curând din Anglia. Sunt interesat de un post de-
PREZENTATOAREA: Al doilea telespectator vrea să intre-n dialog cu domnul Andi. Vă ascultăm.
TELESPECTATORUL 2: Să trăiţi. Mă numesc Adiţă şi sunt directorul ziarului Portavocea României. Am aflat că invitatul vostru se ocupă cu jurnalismul cultural şi aş putea să-i fac loc la mine la ziar, doar că nu mă interesează cultura şi, oricum, nu l-aş lua. Am mai avut eu de-a face cu de-ăştia cu depresii şi vă spun pe cuvânt că n-au cuvânt, se plâng întruna, se isterizează, aberează, mint! Ăsta-i adevărul. Şi te deprimă, aşa, la suflet.
PREZENTATOAREA: Domnule Adiţă, vreţi să spuneţi că invitatul nostru se preface şi nu suferă într-adevăr de-o boală mintală?
TELESPECTATORUL 2: Ba e clar că-i dus cu capu', da locul lui nu e printre cei ca mine şi ca dumneata, ci trebuie închişi la balamuc. Eu aş începe prin a le suspenda permisul de conducere, să nu te pomeneşti călcat aşa, din senin, când îi apucă câte-un nerv-
PREZENTATOAREA (către NEVROTIC): Domnule Andi, aveţi permis de conducere?
NEVROTICUL: Nu.
PREZENTATOAREA: Foarte bine. Continuaţi, vă rog, domnule Adiţă... domnule Adiţă? (Pauză) S-a întrerupt legătura. Preluăm un alt telespectator.
NEVROTICUL: Aş dori să spun şi eu ceva-
PREZENTATOAREA: Aveţi legătura.
TELESPECTATOAREA 1: Bună ziua, mă numesc Adriana şi vreau să spun că am avut şi eu de-a face cu un astfel de specimen şi a fost cea mai deprimantă experienţă din viaţa mea.
PREZENTATOAREA: Îmi pare tare rău să aud asta. Ce s-a-ntâmplat?
TELESPECTATOAREA 1: Omul ăla avea zile-n care nu se dădea jos din pat. Îl întrebam ce are şi el stătea ca mutu' şi se holba-n tavan. L-au dat afară de la serviciu, ziseseră şi ei că era ciudat în ultima vreme, îl vedeau plângând la birou aşa, din senin. I-am chemat pe-ai lui şi chiar şi pe-un popă să-i vorbească, să-l convingă să-şi bage minţile-n cap că-i om în toată firea, însurat de câteva luni, cu casă, cu maşină şi rate, nu-l durea nimic, nu era nici măcar constipat, aşa că ce probleme puteau să-l roadă? Mi-a zis că vrea să meargă la un psiholog şi să-nceapă ceva meditaţie, da' eu i-am interzis, că-i ruşine s-ajungi pe la medici de balamuc, adică ce, el era cu capu'? N-avea toate motivele să fie mulţumit?
PREZENTATOAREA: Şi aţi reuşit să aflaţi care e problema?
TELESPECTATOAREA 1: N-am mai reuşit. Iar acum sunt în proces cu vecina de la parter.
PREZENTATOAREA: De ce? Nu văd legătura.
TELESPECTATOAREA 1: A ieşit într-o dimineaţă la plimbare cu potaia, un mops cu faţă de-aia, de cur izbit de tren. I-a dat drumul la un moment dat, şi-a făcut câţiva paşi când s-a auzit un trosc! puternic, şi potaia fleaşcă, pe asfalt.
PREZENTATOAREA: Fleaşcă? De ce?
TELESPECTATOAREA 1: De soţu'. S-a aruncat de pe bloc, chiar de pe-acoperiş, şi-a picat direct pe câine de n-au mai putut recupera din el nici zgarda. Mereu m-am întrebat ce căuta soţu' pe acoperiş, mergea des acolo, mai ales seara, şi stătea singur, nici măcar nu-şi butona' telefonu', că-l lăsa în casă ca să nu-l sune nimeni. Eu m-am gândit apoi că poate aşa i-a venit ideea să se-arunce.
PREZENTATOAREA: E îngrozitor!
TELESPECTATOAREA 1: Şi, totuşi, n-am reuşit să mă prind ce-a avut cu javra aia mică. Panarama bătrână şi cheală de la parter m-a dat la tribunal că cică eu l-am împins pe soţu' să-i facă potaia zdrenţe pe asfalt. Aş mai vrea să-
(NEVROTICUL se ridică şi dă să plece.)
PREZENTATOAREA (se ridică şi îi blochează calea): Staţi aşa, domnule, ce credeţi că faceţi?
NEVROTICUL: Doamnă, dumneavoastră deliraţi, dar sunteţi aproape politicoasă şi o să vă ignor. Vă rog să vă daţi din calea mea.
PREZENTATOAREA: Vă rog să mai rămâneţi ultimele 5 minute! 3 minute! Mai avem un ascultător pe fir care aşteaptă să vă vorbească!
NEVROTICUL: N-am ce să vorbesc cu nici un ascultător! I-aţi chemat pe ei la emisiune sau pe mine? Nu-nţeleg ce vreţi de la mine. Eu am probleme pe care încerc să le rezolv, probleme grave. Sufăr de depresie şi anxietate. Am atacuri de panică şi reacţii somatice dubioase. Am suferit de insomnii, paranoia şi gânduri suicidare. Mai am şi-acum gânduri obsesive, crize de ipohondrie şi o stimă de sine scăzută. Eu am nevoie de înţelegere şi ajutor, nu de căcatul ăsta penibil!
TELESPECTATOAREA 2: Bună ziua, mă numesc Andra şi vreau să vă întreb dacă aţi abandonat calea cea dreaptă şi aţi întors spatele Bisericii şi a Domnului Nostru Iisus Hristos şi v-aţi dat de partea necuratului şi a mişcării homosexuale care perverteşte societatea noastră şi în special pe tinerii labili moral şi instabili emoţional-
TELESPECTATORUL 3: Domnule scriitor, sfatul meu este să nu vă mai reprimaţi orientarea sexuală şi să vă depăşiţi ruşinea de a aparţine aşa-numite minorităţi sexuale. Cu sprijinul dumneavoastră vom reuşi să mai obţinem o victorie în lupta împotriva extremismului conservator şi a facturii tradiţionalist-patologice care ne-
TELESPECTATOAREA 3: Ştiu că făcând parte din eşantionul white heterosexual male şi fiind şi român creştin-ortodox pe deasupra, asta îţi poate crea un delir de grandoare, dar îţi sugerez să nu îl mai deghizezi în mania persecuţiei şi să defilezi la televizor în goană după notorietate şi simpatie ieftină-
TELESPECTATORUL 4: Degeaba pozaţi versatil în artist gânditor liber-profesionist dacă tot discursul dumneavoastră pute de trăzneşte a subversiune iudeo-masonică finanţată de moguli degeneraţi în frunte cu Soroş-
TELESPECTATOAREA 4: Nu eşti altceva decât un germene larvar cvasiexpectorat de surogat de gorilian fecundat prematur de reptilieni viciaţi de recrudescenţe şerpiliene proliferante. În consecinţă-
TELESPECTATORUL 5: Băi, ipochimen căcăcios ce eşti! Eu sunt diabetic de gradul 1, am un picior amputat, pietre la rinichi şi ulcer. Pe lângă asta, sunt suspect de leucemie. Tu cine pula mea te crezi de vii cu impresiile astea de mare suferind? Ce probleme ai tu, bă, ipochimen căcăcios ce eşti?
(NEVROTICUL dă să iasă din nou din platou, dar PREZENTATOAREA se plasează în faţa lui.)
PREZENTATOAREA: Doar un minut, atât vă cer, domnule Andi, gata, am oprit orice intervenţie a telespectatorilor-
NEVROTICUL: Vă rog să mă lăsaţi să plec! Nu mă faceţi să vă îmbrâncesc!
PREZENTATOAREA: Suntem doar noi doi acum, vă rog, domnule Andi!
NEVROTICUL: Nu îmi mai spuneţi Andi, mă numesc Andrei!
PREZENTATOAREA: Da' ce te ambalezi aşa omule, e doar un nume, Andi sau Andrei e tot una până la urmă!
NEVROTICUL: Ba nu e, mă numesc Andrei şi nu Andi! Nu e acelaşi lucru! Numele meu e Andrei, în pizda mă-tii, măcar atâta poţi respecta!
(PREZENTATOAREA se prăbuşeşte.)
NEVROTICUL: Andrei!
(Stupoare pe platou. Apar doi AGENŢI DE PAZĂ, unul se apropie de NEVROTIC, celălalt verifică starea PREZENTATOAREI.)
AGENTUL DE PAZĂ 1: N-are puls. Cineva să cheme o ambulanţă! A suferit un atac de cord! Chemaţi o ambulanţă, ce staţi? Şi închideţi naibii camerele alea! Emisiunea-i gata!
AGENTUL DE PAZĂ 2 (îl imobilizează pe NEVROTIC): Bă criminalule, ai omorât-o pe Anda! Te mănâncă puşcăria, psihopatu' dracu ce eşti!
(În platou năvăleşte un INDIVID CU MICROFON care se postează lângă AGENTUL DE PAZĂ 2 şi NEVROTIC.)
INDIVIDUL CU MICROFON: Stimaţi telespectatori, inestimabila noastră colegă, Anda, tocmai a suferit un infarct în direct, în urma căruia a decedat... tot în direct. Tragedia a fost provocată de către acest... monstru reţinut aici de faţă de către colegul meu de la serviciul de pază. Îi oferim inculpatului dreptul la replică. Îl rugăm să ne spună cum este să ucidă pe cineva cu sânge rece. (Îndreaptă microfonul spre NEVROTIC. Acesta are beregata acoperită brutal de braţul AGENTULUI DE PAZĂ 1 şi nu poate să emită decât horcăieli.) Inculpatul nu are nimic de declarat. Nici nu ne aşteptam la altceva de la un bolnav psihic al cărui loc ar fi trebuit să fie într-un sanatoriu de maximă securitate, cu pereţi capitonaţi. Doamnelor şi domnilor, regretăm incidentul la care aţi asistat, dar profităm de acest moment pentru a-i ura sincere condoleanţe fostei noastre colege inestimabile Anda, Anda, vei fi mereu în inimile şi sufletele noastre îndurerate!, şi pentru a trage un semnal de alarmă tuturor locuitorilor acestei ţări: depresia ucide! Vă mulţumim pentru atenţie şi vă dorim o zi frumoasă în continuare.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • felicitări
    virginia burduja, 10.12.2019, 21:24

    Un admirabil text de teatru scurt, pentru care felicit autorul. L-ați prezentat unui secretariat teatral? La cel al Teatrului tv.
    ar fi o temerară încercare, dar care ar merita toată lauda.

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro În căutarea imaginii care să rămână, Dinu Lazăr (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Angelica şi subconştientul, Virginia Burduja (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Tu ce ai făcut anul trecut - 2019, Radu Bobică (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Să nu crezi în tandreţea mîinilor prelungi, Virginia Burduja (4.4/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pe când ele plângeau (V), Vlad Bălan (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Înaltă ordine de idei
Sageata Sticla cu cerneală
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Totul pe alb
Sageata Pentru cine bat străzile
Sageata Autorul


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer