M-am documentat, fiind invitat să vorbesc la vernisaj de către directorul Muzeului Naţional Peleş, dl Narcis Dorin Ion, probabil în virtutea faptului că am avut marea onoare de a lucra pentru Familia Regală o serie de proiecte. Şi, cum am oroare de vorbele goale spuse cu astfel de ocazii, am reţinut câteva lucruri, dincolo de discursurile encomiastice, de rigoare în astfel de ocazii, sau de ce e deja pe net, lucruri pe care vi le împărtăşesc, dimpreună cu rugămintea de a nu ocoli expoziţia şi / sau de a nu ignora volumul companion, dacă aveţi ocazia de a vizita Sinaia şi, aici, domeniul regal.
În primul rând, aş face observaţia că Liman vine în România chemat de Lecomte de Nouy, care îl şi angajează şi îl foloseşte în restaurările sale de la Iaşi (Sf. Nicolae Domnesc, Trei Ierarhi) şi Curtea de Argeş. Că, de fapt, acestea sunt operaţiuni de demolare parţială şi înlocuire cu edificii noi, augmentate, în descendenţa lui Viollet Le Duc, asta este o altă discuţie.
Colaborarea cu Casa Regală începe zece ani mai târziu, în 1894, iar din 1896 proiectează pentru primii doi regi României (şi, aş insista, pentru Regina Maria, colaboratoarea sa directă) extinderi la Peleş, Pelişorul, Cuibul Principesei Maria, foarte probabil Casa din copac a acesteia (azi dispărută), cabanele maori; separat, participă la transformarea Cotrocenilor în reşedinţă a familiei princiare, ulterior regale, Ferdinand şi Maria, la proiectarea etapei intermediare a palatului regal, care a ars, la cabanele Lăpuşna şi Bahna Ursului, la reamenajarea castelului Bran, dăruit, după marea unire, de către comunitatea de acolo Reginei Maria. A murit la Braşov în 1929 şi a fost îngropat în cripta familiei din Mlada Boleslav (oraşul naşterii sale).
Câteva observaţii fugare: era fiu de dulgher; or, dulgheria este privită ca strămoaşa arhitecturii, inclusiv etimologic (tectonica avându-şi originea în rădăcina indo-european taksan, secure sau bardă, topor pentru prelucrarea lemnului; pentru mai mult pe această temă, la prefaţa cărţii lui Kenneth Frampton Studies in Tectonic Culture; şi, să nu uităm, Iisus însuşi era fiu de dulgher).
Era cochet, fotografiile arătându-l preocupat de mustaţa sa răsucită măiestrit în sus. A avut, foarte probabil, legături cu mişcarea Arts and Crafts din Marea Britanie, fie şi numai prin medierea Reginei Maria şi a nostalgiilor celtice şi scoţiene ale acesteia, dacă nu şi prin proiecte de colaborare. A proiectat, la Cotroceni, salonul norvegian, pe care Regina Maria a găsit de cuviinţă să îl vopsească în negru la moartea Regelui Ferdinand, dând bătăi de cap restauratorilor din anii optzeci; de asemenea, a proiectat şi plafonul de aur al camerei unde se află acum depusă inima Reginei Maria, în Pelişor.
În fine, dacă doriţi şi vă permiteţi, e de vânzare vila Retezat, a lui Anastasie Simu, de pe str. Kogălniceanu 68 din Sinaia, proiectată de Liman, la un preţ de pornire de numai 1.220.000 euro (estimat 1.500.000 euro)!
Şi, de asemenea, Casa arhitectului de pe domeniul regal (Vila Şipot) a intrat în restaurare, prin intermediul sponsorizărilor atrase de Asociaţia pentru Patrimoniul Regal Peleş, al cărei preşedinte am onoarea să fiu, urmând să amenajăm la parter un mic muzeu Karel Liman, pe care arhitectul prim al Casei Regale a României îl merită cu prisosinţă!
