31.12.2019
Budinci şi sufleuri măiastre, din care mă îndur să gust doar crusta. Cozonaci trandafir pufoşi, însă eu doar puţin, şi încă numai din zahărul ars de pe fund. Icre negre întinse pe felii subţiri de pâine albă prăjită. Anşoa cu capere. Nici nu mă ating de ele. Tânjesc la feliile groase de pâine neagră cu untură sau marmeladă ale băieţilor din vecini. Imun la dulceaţa de caise a lui Mamaia. Cât s-ar bucura să-i cer şi o a doua porţie, dar n-o fac. Las uneori neatinsă în farfurioară caisa prelucrată savant, crocantă, cu aromă de vanilie şi migdale, pe care o primesc. Nici savarina din felii însiropate de cozonac de casă, cu gem de caise, şi frişcă. Aş vrea marmeladă de alimentara, decupată cu lopăţica din lădiţe de lemn. În casă la noi niciodată pâine neagră. Mereu pâinea cea mai albă, cea mai proaspătă, de la magazinul din colţ. Şi cornuri, chifle, şi brioşe. Nu untură de porc. Doar şuncă de Praga, salam de Sibiu, muşchi file, muşchi ţigănesc. Tataia ce e mai bun. Eu, nimic. Uneori doar, puţină pastramă de porc. Răsfăţat, mofturos. Prea mic ca să înţeleg.

Înainte să mă nască, Mama enormă. Eu micuţ, firav, toţi se tem pentru viaţa mea. Cresc greu. Tataia şi Mamaia tot ce e mai bun pentru mine, eu nimic.

Când încep să înţeleg, e deja târziu. Tataia nu mai e, Mamaia încearcă, îşi dă silinţa, dar nu mai are cu ce. Cozonacii nu mai cresc, făina trei nule tot mai rea, apoi deloc. Nici ouă, nici zahăr. Unt din ce în ce mai rar, şi acela plin cu apă. Mezelurile la fel. Apoi doar margarină, şi mezeluri din soia şi praf de oase. Ulei puţin, uneori rânced încă din magazin. Gata cu cozonacii. Icrele negre şi salamul de Sibiu se aude că doar la Gospodăria de Partid.

(Bucureşti, decembrie 2019)

0 comentarii

Publicitate

Sus