Mie mi-a plăcut dezechilibrul lui 3, adică al lui 2019. 2+0+1+9=12, 1+2=3.
Ultimul an din primii 20 ai noului mileniu. Vă vine să credeţi? Anul 2000 părea o bornă şi imediat intrăm în anii '20... noii ani '20. Vă puteţi imagina petrecerile, moda, arta... iar petrecerile? Abia aştept să inventăm împreună acest deceniu. Bilanţurile mă sperie, pentru că mai mereu simt c-am făcut prea puţin, în definitiv că lenea m-a învins. Dar uneori câştig lupta asta perpetuă, aş fi nerecunoscător să spun că nu. Şi încerc să-mi aduc aminte întocmai acele clipe.
În 2019 am regizat două spectacole, Las meninas de Ernesto Anaya, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj şi Bună seara, domnule Wilde!. La Teatrul Evreiesc de Stat, în Bucureşti. Aşadar, un text postdramatic eseistic şi un musical - vodevil. Ambele deloc într-o zonă de confort. Risc maxim pe toate părţile. Dar am lucrat cu artişti extraordinari, cu minunaţii actori de la Teatrul Maghiar şi Teatrul Evreiesc.
A fost o onoare să lucrez pentru prima oară cu doamna Maia Morgenstern (la musicalul nostru extraordinar gândit de Henry Mălineanu şi Eugen Mirea), cea care mi-a şi propus colaborarea cu TES. Un profesionist desăvârşit şi un coleg extrem de darnic.
Pe de altă parte, Las meninas a deschis pentru mine capitolul spectacolelor în altă limbă, dar şi prezenţa în Festivalul Naţional de Teatru 2019. Am adorat fiecare secundă de lucru cu trupa condusă de domnul Tompa Gábor şi sper cu tărie ca pe viitor să repetăm experienţa.
Am făcut parte din juriul Festivalului Internaţional de Teatru Studio şi de Forme Noi, de la Piteşti, alături de nume mari ale teatrului românesc, prilej de a vedea spectacole extraordinare, selecţionate de doamna Ludmila Patlanjoglu. Am fost pentru prima oară trainer în cadrul Laboratorului de teatru tânăr - Relief, unde am lucrat cu trupa DramaClub Botoşani, alături de buna mea prietenă Lorena Luchian. Îi mulţumesc lui Alexandru Ion pentru invitaţie.
M-am plimbat foarte mult, mai ales cu spectacolului Medea's boys (regizat în 2018), dar şi cu Amplexus (regizat tot în 2018) sau cele două menţionate mai sus (din 2019). Le sunt recunoscător tuturor celor care au luat parte la proiectele mele şi au făcut aceste deplasări posibile, dar mai ales selecţionerilor de festival şi teatrelor gazdă, fără de care mobilitatea spectacolelor mele ar fi fost imposibilă.
Am speranţa că Lucian Broscăţean (maestrul costumelor la ambele spectacole regizate în 2019) şi Adrian Piciorea (sound designer de real viitor) vor fi doi dintre colaboratorii mei de durată. Simt în ei pasiune, meşteşug, drag de actori şi o reală chimie cu universul meu teatral. Cred că e important să ne legăm de oameni, de creatori cu lumi care ne pot îmbogăţi.
Am citit multe cărţi bune în 2019 (Dubla flacără - Octavio Paz şi Medieval Bodies - Jack Hartnell fiind în top). E anul în care mi-am continuat periplul descoperirilor muzicale stranii, total not fashionable, dar şi anul în care am reînceput să citesc mai multă poezie. (Wisława Szymborska m-a călăuzit tot anul).
Am călătorit în Anglia, unde am văzut-o pe Maggie Smith în recenta ei premieră (A German Life), după o absenţă din teatru de 12 ani. Am fost la Sevilla în timpul Feria, la show-uri de flamenco şi coridă. M-am lămurit că cea de-a doua nu e de mine, dar cea dintâi e o veche pasiune încă puternică. Vara am fost scurt la mare, în Bulgaria, iar toamna o săptămână în Valencia. Aş fi călătorit mai mult, ce-i drept, dar m-au rupt în septembrie-noiembrie deplasările pentru casting-uri şi festivaluri. Am şi iubit, când s-a putut, dar n-a fost anul marilor iubiri. Nici ăsta!
Am văzut 77 de spectacole, mai puţine decât în 2018. Cel mai puternic dintre ele mi-au rămas în suflet Itinerarii - regizat de Eugen Jebeleanu, Venus in fur - regizat de Elena Morar şi O lecţie de bune maniere, one man show cu Maia Morgenstern, regizat de Alexandru Berceanu. Tare mult îmi doresc să recuperez la anul: Radio - regia Bobi Pricop şi Operaţiunea Marte - regia Dragoş Muşoiu, ambele la T. N. Craiova. 2019 este şi anul în care am fost la Gala Hop, unde Roxana Fânaţă a strălucit!
Am fost norocos să mă aflu printre cei prezenţi la prima ediţie #UnNume, la workshop-ul lui Grzegorz Jarzyna de la Teatrul Naţional Târgu Mureş şi asta datorită invitaţiei lui Theodor-Cristian Popescu, căruia îi sunt recunoscător. Am luat astfel contact cu teatrul polonez, mai bine zis cu o trupă excelent coordonată de acest curajos regizor. Am plecat gelos pe cum îşi concep ei repertoriile, dar asta m-a făcut să mă gândesc şi mai mult la ideea de trupă. Apoi, am fost în Grecia, la Salonic, la un workshop dedicat tinerilor artişti din sudul şi estul Europei, organizat de Teatrul de Nord al Greciei, cu doi regizori extrem de ancoraţi în realităţile vremurilor noastre, Io Voulgaraki şi Arpad Schilling. Am participat activ la ambele şi mi-am amintit astfel cât de greu este să depui efort pe scenă. Noi regizorii ar trebui să nu uităm asta niciodată.
Cred tot mai mult într-un teatru personal, de asta în 2020 doresc să-mi pun mai multă ordine în viaţă. Să pot gândi mai în linişte. 2020 va fi anul în care voi împlini 30 de ani şi voi aborda pentru prima oară o operă a lui William Shakespeare - Richard III, totodată unele texte contemporane şi altele clasice. Mă bate gândul să mă leg cu o mai mare fidelitate de un teatru, de o trupă. Am nevoie să cresc împreună cu un grup de oameni. Şi cred că am şi pus ochii pe unul. Şi viceversa. Dar nu vreau să cobesc, că şi-n 2019 mi-au propus doi directori să mă angajeze în trupele lor şi peste noapte au decis să meargă cu alţii. Nu sunt o opţiune comodă, ştiu prea bine, probabil de aceea nici nu-mi va fi uşor. Sunt fericit că sunt sănătos şi am alături o familie gălăgioasă, frumoasă şi extrem de amuzantă. Repet, ei sunt stâlpii mei de rezistenţă.
2020, hit me!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)