Cu Flori nu am o relație neapărat personală, ci una de grup whatsapp, mai precis grupul colegelor din promoția 1997. Pe acest grup Flori postează zilnic o poză cu marea. Marea noastră, cum zice o altă colegă și ea plecată demult din țară.
Marea pentru noi, "diaspora", înseamnă imaginea copilăriei, imaginea prietenei ce cu murmurul ei îți alina toate frământările. Și cum de când am plecat până în 2023 au fost ani karmici, cea mai mare alinare era să văd "Marea noastră" postată pe grup în fiecare dimineață de Flori, indiferent de luptele și traumele personale de care mai târziu am aflat că nici ea nu ducea lipsă, din păcate. Și dacă până în 2023 am luptat și am suferit, iată că 2024 a fost anul vindecării mele.
Domnul Psiholog, chiar la începutul lui ianuarie.
- Cum vizualizezi vindecarea ta după PTST (tulburare posttraumatică de stres)?
Răspund în hohote de râs:
- Ca un ou Kinder: deasupra e staniolul, mereu în pas cu moda; apoi muuultă ciocolată. Am turnat ciocolată inclusiv pe cicatrice, ca să nu se vadă... (hi, hi)
Dar în interior e un ou mic, adevărat, e copilul interior ce trebuie să-și găsească casa.
Doamna Dr. oftalmolog, în România, în luna februarie:
- Fata dumneavoastră are o alimentație vegană de prea mulți ani, îi lipsește colagenul, de aceea nu mai vede bine, dar e un fenomen reversibil, odată ce reintroduce oul în alimentație.
- Mami, sunt de acord! Dar hai să creștem noi găinușe, să avem ouă sănătoase.
La sfârșitul lunii februarie admiram în castelul Schönbrunn din Viena o vitrină cu ouă Fabergé. Realizam că pentru mine erau mai valoroase niște ouă de țară care să reechilibreze homeostazia fiicei mele decât superbitățile acelea din vitrină.
Martie va fi o explozie de flori, curcubee, oameni noi dar dragi, mult studiu pe dezvoltare personală, Strasbourg mai frumos și mai vesel ca altădată. Vindecare și mult mai puțină ciocolată...
Dacă e aprilie e Sicilia!
Mai. Audiez mult din scrierile psihologului Stefanie Stahl, aflu tehnici noi pe care le aplic chiar și la pacienții mei. În rest mult grădinărit, profesional decid să mă reîntorc la ecografie.
Iunie e amar, sunt deja 3 ani de când mama a plecat brusc, chiar în ziua în care analizele tomografice spuneau că se vindecase.
Iulie e luna noului început! Cumpărăm 5 găinușe de 8 zile și ne trezim la ofertă și cu un cocoș.
- Dacă nu îl luați să știți că îl arunc!
Na, bine-nțeles că l-a luat, căci complexul salvatorului e exacerbat ca și la mama ei. Reflectăm amuzate: cine a fost mai întâi, oul sau găina?
Luna august ne-a adus cât într-o viață: examene, bucurii, München apoi Constanța, comemorări, reîntâlniri, și chiar dezamăgiri, dar mai ales "Marea noastră". Copilului îi e mai ușor să călătorească, acum mănâncă ouă.
Am sentimentul că în septembrie nu am trăit pentru mine, ci pentru cei din jur. Eu zic că totuși e un pas înainte, conștientizez, deci mă vindec.
Octombrie e frumos colorat! Amuzament maxim cu noile noastre prietene găinușele, cursuri de eco altfel, vizitez locul de unde pleacă insulina în 90 de țări. Întrebare pe buzele tuturor: dar când încep găinile să facă ouă?
Noiembrie, iubirea mea împlinită, alături!
Decembrie vine cu un trofeu: primul ou!
Atunci când îți vindeci copilul interior totul se reconstruiește în exterior pozitiv. Nu-i așa, Flori?
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)