Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Topuri  Sageata  Topuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dacă trebuie să fie lacrimi, să fie lacrimi de bucurie - 2019


Irina Antonie

13.01.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
De doi ani simt că lucrurile merg foarte greu. Am trecut prin atâtea emoţii diferite încât nu mai simt nimic, mă simt epuizată dar nu îmi pare rău. Am învăţat atât de mult şi am cunoscut oameni şi locuri noi şi asta m-a făcut să trec mult mai uşor peste deznădejde, îndoială, tristeţe şi oboseală.

Tot chinul şi încercările nereuşite m-au ajutat să fac şi mai multe proiecte, să mă înscriu la a treia facultate, să merg la Bienala de la Veneţia şi la expoziţia "Bruegel - Once in a Lifetime" la Viena.

Opt spectacole din septembrie 2019 până în iunie 2020. Cam asta ar fi planul. Se poate întâmpla orice sau nimic dar nu vreau să las ceva la voia întâmplării, vreau să devină realitate proiectele la care lucrez şi munca noastră să nu fie în zadar.

Mi-am notat pentru anul 2020 să gândesc proiecte cu deschidere mai mare, nu vreau să spun tot şi să nu se întâmple nimic dar am multe idei şi am să le iau pe rând pe toate şi mi-aş mai dori să reuşim în teatrul independent să atragem mai mulţi parteneri din sistemul privat şi să putem fi într-o competiţie reală şi necesară cu teatrele de stat. Când spun asta mă gândesc la bugetele care se investesc în proiectele teatrelor de stat şi ştiu că ai nevoie şi în independent de o scenografie, de un vizual, de costume, muzică, promovare... până la un amărât de covor de scenă sau un proiector. E păcat de munca tuturor actorilor care lucrează fără nici un ban în independent şi care scot nişte spectacole foarte bune dar care suferă din pricina acestor lipsuri.

2019 septembrie - începutul stagiunii

Nu regret nimic de Csaba Szekely în regia lui Eugen Gyemant cu Lucian Iftime şi Dan Rădulescu. Premiera la Teatrul Act.

Pentru mine a fost cea mai mare bucurie a anului 2019, am descoperit nişte oameni foarte talentaţi şi am lucrat minunat împreună. Eugen mi-a dat voie să fiu atât de liberă şi mi-a dat toată încrederea să fac ce simt, în plus mi-a deschis nişte lumi pe care nu le-aş fi accesat niciodată şi se vede asta în scenă prin bucuria şi libertatea pe care o am când joc.

Vor mai urma două proiecte cu Eugen. Am fixat deja o premieră în iunie 2020 şi am făcut şi o lectură pentru un alt proiect.

Prin Eugen am cunoscut-o şi pe Iris Spiridon cu care lucrez la Unteatru unde pe 15 ianuarie 2020 vom avea premiera cu Nicoleta Lefter, Bogdan Nechifor, Voica Oltean, Vitalie Bichir şi Andrei Seuşan la spectacolul Domnişoara Christina, o adaptare după romanul lui Mircea Eliade.

Repet în paralel cu Anca Colţeanu, este un text clasic, foarte frumos, lucrăm cu atâta bucurie şi drag încât am emoţii foarte mari şi nu vreau să dezvălui nimic până nu suntem gata.

Din februarie 2020 aş vrea să reîncepem repetiţiile pentru spectacolul Apa de mină care s-a jucat la Teatrul Act, într-o viziune diferită cu un plan mai mare care poate cuprinde întreaga trilogie a lui Csaba Szekely.

Apoi cele două proiecte cu Eugen, două sesiuni şi vacaaanţa de vară.

Cam ăsta este planul.

Suntem invitaţi să jucăm Nu regret nimic la Londra cu sprijinul Institutului Cultural Român, vom merge şi în Festivalul de la Sibiu 2020.

În luna mai 2019 am scos o altă premieră, Visul unei nopţi de vară, la care am repetat trei ani. Întreaga perioadă de repetiţii a fost pentru noi ca o a doua şcoală, am făcut un master pe Shakespeare, pe mişcare şi actorie, o experienţă minunată. Îi sunt foarte recunoscătoare lui Peter Kerek pentru şansa, timpul şi experienţa unică.

Spectacolul se joacă la Unteatru şi suntem în Festivalul Internaţional Shakespeare de la Craiova 2020.

Cu Stă să plouă, un alt spectacol la care am lucrat cu drag în regia Liei Bugnar cu Ilona Brezoianu, Mădălina Craiu şi Anghel Damian plecăm in turneu la Köln şi Bruxelles pe 18 şi 19 ianuarie 2020.

Facultatea de Istoria Artei m-a ajutat să mă detaşez emoţional de frustrările meseriei de actor independent, m-a făcut să apreciez mai tare curajul actorilor de a sta în faţa publicului, să mă bucur mai mult de meseria mea şi să fiu mai liberă.
Mi-a dat consistenţă şi mi-a deschis o cale către alte imagini, gânduri şi idei.
Cred că mi-am îmbunătăţit mijloacele de a lucra şi de a căuta în afara şi în interiorul meu.

Vă doresc un an nou în care să fiţi liniştiţi, sănătoşi, să aveţi parte de întâlniri frumoase şi de bucurii.
"Să nu ne mai obişnuim cu suferinţa altora dacă pe noi nu ne afectează, să fim mai responsabili, să nu ne mai gândim numai la noi şi să nu mai trăim în bule de săpun care oricât de frumoase ar fi sunt şi lipsite de substanţă." - Papa Francisc

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ce iau cu mine din 2019, Ana Blidaru
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top 2019: CititOARE, cărţi, cafea, club de carte, Mihaela Pascu-Oglindă (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2019 - între cultural şi existenţial, Andrei Vornicu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2019 - Un test?, Argentina Firuță (1.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2019 - un an cu tristeţi şi mici bucurii, Virginia Burduja
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer