Anul 2024 a început fără mari așteptări. O rutină cenușie, gânduri multe, dar niciun plan concret. Apoi, în aprilie, o lovitură, ca un pumn sub centură, m-a trezit, m-a întărit. Mi-a arătat cât de fragilă este viața și cât de înșelătoare poate fi încrederea în "mâine". Totul se poate sfârși într-o clipă. Nu mi-e ușor să vorbesc despre acel moment, dar poate că tocmai el m-a schimbat. M-a învățat, fără cuvinte, să prețuiesc mai mult fiecare zi.
În luna mai, bucuria m-a luat pe nepregătite, a simțit că aveam nevoie de ea și mi s-a înghesuit în suflet. Am fost acceptată la cursul de scriere creativă Wannabe, în partea a doua a programului. Se retrăsese cineva, lăsând un loc liber, parcă anume pentru mine. Textul trimis a fost bine primit, iar colegii - oameni necunoscuți până atunci - mi-au oferit sprijin și prietenie. Aceste luni mi-au dat încredere că drumul pe care am pornit, după ani de ezitări și amânări, este cel potrivit pentru a mă scoate din rutina zilnică.
Nu credeam în prietenii virtuale, dar acești oameni mi-au demonstrat că ele pot fi autentice - poate mai reale decât multe relații din viața cotidiană. Am decis că a venit momentul să devin puțin egoistă, să-mi iau timp pentru mine, să găsesc liniștea în propriile gânduri și să mă las purtată de imaginație. Nu voi fi scriitoare. Pentru asta e nevoie și de talent, iar eu știu că am doar puterea să-mi imaginez. Dar mi-am dovedit că pot păși într-o lume paralelă, unde visurile sunt gratuite, iar lecțiile celor care cred în tine valorează mai mult decât orice bogăție.
Vara a trecut ca un fulg - ușoară, liniștită și plină de revelații. Pe lângă întâlnirile de la curs, l-am descoperit pe Mihai Buzea nu doar ca profesor, ci și ca scriitor. Cărțile lui mi-au deschis apetitul pentru literatura română contemporană, pe care o evitasem multă vreme, convinsă că nu-mi poate oferi nimic nou. M-am înșelat. Stilul său direct, bine documentat, presărat cu umor fin și autoironie, m-a cucerit. Scrie cu o sinceritate dezarmantă, iar fiecare poveste pare să te ia de mână și să te țină aproape. La întâlnirile de pe Zoom, s-a dovedit a fi un om cald și generos, cu o energie molipsitoare, genul de mentor care îți insuflă încredere în propriul potențial.
Participând la câteva lansări de carte în Cluj, am întâlnit și alți scriitori remarcabili și bucuria noilor lecturi m-a însoțit între grădinărit, desen, muzică și momente alături de oamenii importanți din viața mea, iar scepticismul de odinioară a lăsat loc entuziasmului.
Toamna s-a scurs la fel de repede, cu excursii dese, scurte, nimic ieșit din comun. Am încercat să păstrez distanța de tot ce simțeam că mă tulbură, ceea ce nu mai făcusem atât de bine până atunci.
Luna decembrie mi-a adus o veste surprinzătoare din partea fiului meu. Pentru mine, el rămâne copilul care are însă curajul să meargă până la capătul pământului pentru visul lui - un curaj pe care eu nu l-am avut niciodată. În timp ce eu îmi făceam griji și scenarii, el a plecat hotărât și bine pregătit. Acum e în Mexic, fericit, iar eu îmi reproșez că nu am avut mai multă încredere în el. Sper din tot sufletul să își păstreze verticalitatea, puterea și ambiția de a-și urma drumul, să își deschidă aripile largi și să zboare cât mai sus. Dacă el este fericit, eu cu siguranță voi fi.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)