În prima perioadă a anului 2019 am scos o premieră şi am continuat să joc cam toate spectacolele din stagiunea precedentă. Prin februarie a fost şi prima zi memorabilă din anul 2019, ziua cu trei spectacole, când a trebuit să fug de la un spectacol la altul, să mă demachiez şi schimb pentru următorul spectacol într-o maşină care numai regulamentar nu mergea. Tot cam atunci am început repetiţiile la a doua premieră a anului 2019, Scripcarul pe acoperiş, regia Andrei Munteanu la Teatrul Evreiesc, prima mea experienţă într-un musical în afara facultăţii.
Începutul verii a însemnat pregătirea şi preselecţia pentru Gala HOP 2019, o perioadă cu destul de multe incertitudini şi nesiguranţe dar cu la fel de multă speranţă că lucrurile se vor aşeza. Îmi amintesc că era iunie, abia ce terminasem facultatea şi nu aveam nimic de făcut peste vară. A urmat un mesaj al domnului Căciuleanu în care ne spunea că vrea să construiască un spectacol cu o parte din cei selectaţi la Gala HOP şi în iulie repetam deja la On the Roof (regia, coregrafia şi textele: Gigi Căciuleanu).
Au urmat câteva săptămâni de lucru entuziast în care nu numai că febra musculară a devenit ceva obişnuit, dar tot etajul patru de la TNB mirosea a cremă de dureri musculare. A urmat o premieră aproape magică, în aer liber, pe scena Amfiteatru a Teatrului Naţional (scenă ce se bucură de o echipă tehnică minunată şi foarte profesionistă). Ca orice întâlnire majoră, în timpul ei eşti atât de implicat încât îţi dai seama de importanţa ei abia după ce s-a terminat.
Pe lângă faptul că am învăţat enorm de la domnul Căciuleanu şi de la colegi am rămas cu certitudinea că teatrul-fizic, teatrul-dans sau pur şi simplu dansul sunt domenii în care îmi doresc să evoluez şi care îmi aduc mari satisfacţii. Am terminat vara cu un spectacol On the Roof la miez de noapte şi îmi place să cred că a fost un spectacol-omagiu adus Nocturnelor pe care le făceau Miriam Răducanu, Gigi Căciuleanu şi Johnny Răducanu la Teatrul Ţăndărică.
A urmat Gala HOP, locul unde am avut emoţii mai mari ca niciodată şi unde noroc că am participat în prima zi că altfel nu ştiu ce mă făceam. Am câştigat premiul "Sică Alexandrescu", am primit multe felicitări pentru moment, am cunoscut oameni şi colegi pe care nu îi ştiam şi în general a fost o experienţă bogată la care regret că nu am participat mai devreme.
Imediat după Hop am început să lucrez cu Ilinca Prisăcariu la Ava Show, unde Ilinca a avut încredere şi mi-a oferit libertate totală în crearea unor mini-momente de musical. La repetiţiile astea pot spune că mai mult am râs decât am repetat, am râs atât de mult că în primele spectacole ne-a fost greu să ne abţinem. Şi bine am făcut pentru că s-a coagulat o echipă care îmi e foarte dragă şi împreună cu care am construit un spectacol foarte viu.
Pe final de an am intrat într-un nou spectacol, Barbă albastră, în regia lui Alexander Hausvater, am jucat în faţa preşedintelui spectacolul On the Roof şi am reluat, după trei ani, musicalul Mizerabilii sub forma unui spectacol-concert caritabil la Teatrul Bulandra.
Am scris numai lucrurile bune deşi au fost şi evenimente nefericite, spectacole neîmplinite, întâlniri care m-au dat un pas în spate şi oameni cu care nu am rezonat. Dar lucrurile astea sunt inevitabile, am învăţat ce am avut de învăţat, le-am lăsat să treacă şi am mers mai departe. Cele rele să se spele, cele bune să se-adune.
Nu pot să închei fără să le mulţumesc câtorva oameni fără de care 2019 nu ar fi fost aşa minunat: Ana, Nicoleta, Natalia, Gigi, Lelia, Nadina, Theodora, Andrei, George, Alexandra, Ioana, Maria, Adrian, Andreea, Nicolae, Mihai, Adela, Ianuş, Ilinca, Ivănoiu, Denis, Monica, Lixi, Leea, Serghei şi Alex.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)