USR şi noii oameni cu ricşa

În politică, la fel ca în toată viaţa de altfel, nu contează intenţiile, "ce intră", ci efectele, rezultatele, "ce iese". Astfel încît orice "proces de intenţie", just sau injust, motivat sau abuziv, este pură pierdere de vreme şi praf în ochi: falsă analiză. Adică exact cu ce se ocupă - cu ce se ocupă pe ea însăşi şi cu ce ne ocupă pe noi, atîţia cît mai sîntem care să-i dăm atenţie - media - căci presă, jurnalism nu i se poate spune - de la noi. Comentariile despre intenţii nu au nicio relevanţă. Doar ce "iese" contează. Nu întîmplător, probabil, cu toţii ne repezim orbeşte în această direcţie: ca să fugim cît mai bine de realitate. Căci prin efecte contează, desigur, cauzele, dar acestea sînt aproape întotdeauna plurale şi non-personale sau ne-"subiective". Intenţiile nu sînt deloc totuna cu cauzele. Intenţia nu contează decît, cel mult, caracterologic, "moral", "ca să ştim cu cine avem de-a face". Ceea ce nu explică nimic şi nici nu ne ajută cu nimic. "Procesele de intenţie" sînt pură aflare în treabă. Adică treabă media, pălăvrăgeală, zvonuri şi bîrfă pe post de "dezbatere socială", de "afacere de interes public".
 
Dar nu despre asta e vorba aici. Ci despre faptul că, recent, partidul USR a avut un mic succes legislativ, obţinînd reducerea unor amenzi pentru biciclişti. Foarte bine, a strigat toată lumea. Bicicliştii sînt Virtutea şi Viitorul, nimeni nu îi atinge nici măcar cu o floare, cum se spune. Ei sînt florile!
 
Se cuvine însă să facem o deosebire. Aceea dintre instrumentele, "device"-urile numite biciclete - care sînt cu adevărat curate şi sănătoase, putînd însă provoca deriva unui adevărat igienism - şi biciclişti, adică utilizatorii lor, care, la noi cel puţin, sînt la fel ca şoferii: nişte persoane care imediat ce progresează apelînd la un mijloc şi de viteză, şi - în cazul bicicletei - moral, curat, ţin imediat, ca pentru a menţine un misterios echilibru, să regreseze moral şi uman, devenind nişte neamuri proaste care vor să facă, în spaţiul public, legea tuturor. Nu bicicleta este aşadar problema, nu roata ca atare, ci calitatea umană a utilizatorilor ei, motorizaţi sau nu, "fosili" sau nu, dar care, toţi, nu au în cap decît un singur lucru: accelerarea, viteza. Deci linia dreaptă peste toţi şi toate, prin toţi şi toate.
 
Or, bravo, USR că a îndulcit legea, dar cîţi poliţişti aţi văzut prin oraşele noastre moralizînd, măcar, vreun ciclist, mai cu seamă cînd aceştia taie şi spînzură pe trotuarele patriei? Eu, niciunul.
 
Şi atunci? Cui i se adresează îndulcirea legii cu privire la biciclişti? Celor civili, oarecare, ca noi - sau, cumva, dacă ar fi să facem un proces de intenţie, aşa cum se face în general în falsa dezbatere publică românească, bieţilor neo-sclavi ai serviciilor de curierat rapid, goniţi de capitalul în stadiul lui neoliberal avansat (neoliberalismul fiind, pe scurt, liberalism de stat, cu protecţia părtinitoare a statului, liberalism juridic şi judiciar armat apărat)?
 
Dacă ar fi, aşadar, să cedez reflexului public românesc ca, în loc să analizăm şi să judecăm după rezultate, să ne pierdem vremea dibuind "hermeneutic" după intenţii, intrigi şi comploturi (cînd de fapt este absolut banal: orice business plan reuşit este de fapt o conspiraţie), aş putea spune că gestul partidului USR de a îmblînzi rigorile unei legi a circulaţiei care şi aşa nu se aplică este nu atît, sau nu numai, unul moral, virtuos, ecologic, cît unul "cu dedicaţie" pentru marile corporaţii globale de curierat rapid care exploatează şi desfigurează totul, poluînd altfel: şi pe oameni, şi spaţiul urban, supunîn întregul mediu vitezei ca de lumină a capitalului dematerializat - şi dematerializant.
 
Glovo, Uber Eats, Takeaway etc., şi noii lor "oameni cu ricşa" tăind oraşul...
 
Voi reveni, voi insista, voi detalia.