Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Oraşul inteligent, oraşul deştept, oraşul drept (a face masă, a fi bun conducător, a locui, a înlocui)


Bogdan Ghiu

12.01.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În continuarea celor pe care am început să le spun (aici în scris, la Radio România Cultural, oral), ca să ne facem intrarea în forţă în noul an, intrare în forţă cam aşa cum merg bicicliştii, în special curierii rapizi, şi trotinetarii pe trotuarele Bucureştiului, vă supun atenţiei următoarele flash-uri de meditaţie urbană, altfel spus cîteva noi fragmente din "podcastul" meu deambulatoriu bucureştean din care v-am mai împărtăşit, nu de mult, pe ici, pe colo, cîte ceva (nu chiar totul!).
 
Deci dacă stai pe pe scaun sau canapea toată ziulica, la birou, acasă sau chiar în maşină (principalul loc contemporan în care se stă), şi apelezi la Glovo (de pildă) ca să-ţi aducă un pachet de ţigări sau o sticlă de apă (sau orice altceva) eşti 1) un sclav 2) un criminal 3) un sinucigaş 4) un prost. Pe rînd şi deodată. Şi desfigurezi şi oraşul. Care, din aşa-zis smart, devine mort.
 
Ieri, mamele şi bunicile, vînzătoare azi suprimate, "automatizate", în hipermarketuri - azi, copiii şi nepoţii, curieri rapizi pe bicielete, tăind, feliind trotuarele, spaţiul public comun în "autostrăzi" de servicii private. Nu mai mergem noi după mărfuri, vin mărfurile "dupe" noi. Oraşul-hipermarket şi "lagăr de consum", cum atît de bine a spus cineva (Ciprian Şiulea). Liniile de producţie sînt lanţuri de producţie (de producţie, livrare, consum, dar toate aceste etape pot fi subsumate producţiei de profit), lanţuri de producţie în care viteza, fluxul sînt servite de armate de sclavi ficşi, staţionari, statici şi "stazici" între care aleargă nebuneşte armate de sclavi-mesageri de mesaje-marfă (comunicare de consum) care transformă oraşul, supunîndu-l unor mutaţii deja monstruoase.
 
Deschideţi ochii, şi veţi vedea, mergeţi pe jos, cinstit, civil, pedestru, pietonal, şi veţi simţi!
 
Să "atac" însă puţin, deocamdată din din flanc, nu frontal, deşteapta noţiune contemporană de "smart city", "oraşul inteligent" 5G sau n+1 G ale viitorului deja prezent, ale viitorului care busculează, deja, prezentul, făcîndu-l deja, permanent, clipă de clipă, anacronic şi chiar dis-cronic. Voi spune prin urmare aşa. Iată, altfel spus, ce am (deocamdată) de spus - foarte sintetic, pe scurt, de dezvoltat şi de depănat altădată, ulterior, în tot anul care abia începe.
 
Ordinea priorităţilor, "prioritizarea", cum atît de barbar, de neo-"furculisioneşte" se spune: nu în primul rînd, nu doar smart cities, ci right cities, "oraşe drepte", "oraşe de drept", nu doar oraşe "de fapt", ale "faptului împlinit". Căci niciun fapt nu este definitiv "împlinit", noi facem faptele - sau nu.
 
Şi asta pentru că, nu o dată am spus, faţa măsurabilă, imediat constatabilă, expresia nemijlocită, spuneţi cum vreţi, a gradului de democraţie al unei societăţi se vede întîi de toate în oraşele sale. Oraşele sînt faţa, pielea, epiderma unei democraţii, aici apar petele, bubele, echimozele, pe scurt simptomele gradului de democraţie al unei societăţi, al unei ţări. Democraţia se trăieşte fizic, la propriu, în şi ca oraş. Aici se "ia pulsul" şi temperatura democraţiei - sau a lipsei ei.
 
Nu doar de oraşe, nu în primul rînd sau exclusiv de oraşe în care să zbîrnîie netul avem noi, acum, nevoie, de oraşe în care să zbîrnîie netul trecînd prin noi, făcîndu-ne să "facem masă", să ne facem mase, să devenim cît mai "buni conducători" de net (adică de capital imaterial tinzînd spre viteza luminii), definind ceea ce am putea numi oraşul-net. Şi nu pot să nu mă opresc pentru a remarca paradoxul şi ironia expresiei (de jargon ştiinţific) "a fi bun conducător de": căci nu conduci nimic, crezi doar, ci se trece prin tine asemenea curierilor rapizi pe biciclete de pe trotuarele Bucureştiului prin semenii lor, nu conduci nimic ci duci mai departe, aceasta e "sarcina" ta şi acesta e principalul tău merit, nici măcar "bun conducător" de automobil nu eşti, şoferii bucureşteni fiind unii dintre cei mai anti-urbani, rurali chiar, din cîţi există. În aşa-numitele smart cities, "oraşe inteligente", cu toţii devenim bieţi curieri rapizi, noi "oameni cu ricşa", adică angajaţi precari, ne-salarizaţi propriu-zis, neo-lumpeni, "precariat" al neoliberalismului contemporan. Oameni-releu, oameni-mediu, nu oameni-mesaj. Oameni-peisaj!
 
Nu de smart cities avem prin urmare, înainte de toate, nevoie, ci de oraşe drepte, de oraşe ale stării de drept, de oraşe social-ecologice, în care să aibă loc, cu viaţa sa, toată lumea, oricine, în acelaşi timp, oraşe poli-ritmice, oraşe ale socio-diversităţii - oraşe democratice. Acestea sînt adevăratele oraşe "deştepte" şi de ele avem, înainte de toate, nevoie. Oraşe cetăţeneşti, trăite de cetăţeni, nu doar locuite de locuitori tot mai nomazi, care mai mult şi mai degrabă se înlocuiesc unii pe alţii decît locuiesc propriu-zis un loc, un loc de înlocuit. Oraşe înţelepte.
 
Avem nevoie de oraşe care nu sînt doar aşezări (azi, în ne-aşezare).
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer