Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Topuri  Sageata  Topuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Trepte 2019


Octavian Neculai

05.01.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Urci treptele unui an... Aşa mi-am imaginat întotdeauna înaintarea unui an în timp, ca pe o scară. Bineînţeles că nu toate treptele scării sunt perfecte, fie că unele nu mai muchia întreagă, fie lipseşte în întregime câte o treaptă, fie că mâna curentă şi-a pierdut luciul şi este mai aspră sau chiar s-a scorojit până când s-a aşchiat. Toate acestea fac urcatul mai anevoios, mai lent. Şi uneori aceste obstacole te fac să te opreşti; te opreşti să-ţi tragi suflarea, să te uiţi în sus să vezi cât mai ai de urcat, dar capătul scării nu se vede nicicum.

Bucata de scară ce a aparţinut anului 2019 a avut multe trepte uşor de păşit şi de urcat, dar în egală măsură şi trepte cu muchia tocită rău de tot, crăpate sau lipsă.

2019 o să-l numesc Anul Shakespeare, nu numai pentru că s-au comemorat 403 ani de la moartea poetului şi dramaturgului, ci şi datorită prezenţei multor piese puse în scenă în teatrele româneşti. Cum vă place la Teatrul Nottara (regia Alexandru Mâzgăreanu), Furtuna la Teatrul Naţional din Cluj (regia Tompa Gabor, cu Marcel Iureş în rolul lui Prospero), Neguţătorul din Veneţia la Teatrul Naţional Bucureşti (regia Alexander Morfov, cu Ion Caramitru în rolul lui Shylock) sunt câteva exemple.

Dar mai ales, un loc aparte, în anul meu 2019, îl au cele două premiere William Shakespeare ale Teatrului Bulandra: în februarie Richard 3 şi în mai Zadarnicele chinuri ale dragostei, spectacole speciale marcate de personalitatea lui Andrei Şerban. Două perioade de muncă şi creaţie de o intensitate deosebită. Au fost momente de bucurie şi mândrie pentru că sunt două spectacole de un nivel înalt cultural-artistic.

Acest nivel meritat de excelenţă al Teatrului Bulandra a fost câştigat în anii de existenţă ai Teatrului, existenţă asigurată de "monştrii sacri" ai teatrului românesc: Doamna Lucia Sturza Bulandra, Liviu Ciulei, Ion Caramitru, Silviu Purcărete, Victor Rebengiuc, Virgil Ogăşanu şi Alexandru Darie. Teatrul Bulandra are un loc aparte în cultura noastră şi aceşti Oameni i-au asigurat o strălucire fără vârstă, peste timp.

Un monument de arhitectură nu-şi poate pierde strălucirea oricâte adăugiri potrivite sau nu, de cele mai multe ori nu, se încearcă să i se aducă şi numai un dezastru îl poate nimici. Dar şi atunci, după ce urgia a trecut, oamenii se unesc pentru a-i păstra imaginea, şi apoi a-l reface. Cum spunea uneori Liviu Ciulei: cultura nu poate creşte decât prin depuneri, aşa cum aluviunile fac să crească malurile unui fluviu...

Fiecare dintre cei pe care i-am citat mai sus au adus "un ceva" acestui Teatru, acel "ceva" care l-a aşezat acolo sus.

Dar să ne întoarcem la 2019.

Anul 2019 începea pentru Teatrul Bulandra, şi pentru mine, sub umbra uriaşă a spectacolului Coriolanus în regia lui Alexandru Darie, cu o echipă imensă de actori avându-l drept "cap de afiş" pe Şerban Pavlu. Tot atunci continuau repetiţiile pentru Pasărea albastră, un spectacol fără noroc, început şi rămas neterminat prin plecarea lui Ducu Darie. Din păcate pentru că Pasărea albastră avea toate premisele unui frumos spectacol, chiar dacă vorbea despre drumul către moarte şi despre moarte. Se legaseră idei construite prin jocul actorilor, prin imagini, prin mişcare, printr-o muzică superbă (acelaşi Cristian Lolea care a scris muzica pentru Coriolanus)

După o vară liniştită, în plin început de toamnă 2019 un trăsnet ne loveşte! Am avut senzaţia, pe care o mai trăisem in urmă cu trei ani în 2016, că sunt în Gara aceea unde sunt trenurile care pleacă cu cei foarte apropiaţi spre alte Gări din locuri neştiute. Mă vedeam stând pe un peron aproape gol privind către vagonul în care El se aşezase, neaşteptat de repede, cu mult înainte ca vagonul să fie ataşat locomotivei, El care ura să ajungă primul, cu mult înainte de ora fixată, la orice întâlnire. El s-a grăbit să prindă acest tren cu nesfârşit de multe vagoane. El, Ducu Darie.

Apoi...

Anul 2019 şi deceniul s-au încheiat cu două turnee cu două spectacole ale lui Andrei Şerban: Carousel la Saint Petersburg într-un teatru pe canalul Fontanka, un teatru mare, un festival Olimpiada Teatrelor, o aventură în prag de iarnă rusească, cu probleme tehnice rezolvate în pripă de teatrul gazdă (improvizaţii deloc bune pentru inima noastră), dar până la urmă am ieşit la mal, cam gâfâind, cu sudori reci pe spate. Important a fost că publicul nu şi-a dat seama şi a aplaudat sacadat, de mai multe ori. A fost un succes.

Ceea ce îmi voi aminti sigur va fi echipa tehnică a Bulandrei, de la Sala Liviu Ciulei, unită şi cu orgoliul împlinit, care şi-a arătat valoarea şi puterea experienţei.

Zadarnicele chinuri ale dragostei la Teatrul Maghiar din Cluj în cadrul Festivalului UTE al 18-lea, alt tip de experienţă, pentru că aici am găsit un technical team minunat al Teatrului care a făcut bloc cu echipa Teatrului Bulandra, de data asta cea de la Sala Toma Caragiu (Icoanei) şi aceasta la mare nivel..

Succesul de la Cluj, binemeritat de întreaga trupă, pentru mine a fost foarte important ca moment de încheiere a unei colaborări de peste douăzeci de ani cu Teatrul Bulandra.

M-am retras.

Astăzi, când scriu aceste mici pasaje de amintiri legate de anul 2019, mă aflu departe de lumea nouă din teatru, o lume care pare că vrea să se construiască pe alte criterii, pentru mine încă de neînţeles. Cred în valorile care l-au făcut "să strălucească", cred că acest teatru a dat mult culturii româneşti, a dat personalităţi artistice imense şi cred că reuşita a stat în continuitate. Prea multă dorinţă de lustruire fie îi poate strica strălucirea, fie îi va da un luciu nepotrivit. Crezul lui Liviu Ciulei şi al urmaşilor săi directori, până azi, a rămas acelaşi şi de aceea Teatrul Bulandra a fost şi este o stare de spirit mereu proaspătă.

La Mulţi ani TEATRUL BVLANDRA!

Ai fost şi eşti tânăr şi ai grijă ca aşa să rămâi.


(Ianuarie 2020)

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ce iau cu mine din 2019, Ana Blidaru
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top 2019: CititOARE, cărţi, cafea, club de carte, Mihaela Pascu-Oglindă (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2019 - între cultural şi existenţial, Andrei Vornicu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2019 - Un test?, Argentina Firuță (1.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2019 - un an cu tristeţi şi mici bucurii, Virginia Burduja
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer