Cele bune.
Am muncit mult, am avut satisfacţii, am avut împliniri, bucurii, am râs, am descoperit lucruri noi, locuri noi, oameni faini. Acasă, la Cluj, Galaţi, Iaşi, Sibiu, Fălticeni, Telciu, Tg. Ocna, Buziaş, Londra, Alba Iulia, Rotterdam, Braşov, Târgu Mureş.
Am vizitat copilul, acolo, la ea, în străinătate şi m-am topit de bucurie privind-o cum joacă şah cu tatăl ei. Şi mi-a zis Vlad că nu joacă rău deloc, deci m-am topit... Şi am umblat pe străzi şi am povestit şi ne-a fost tare bine.
Am avut cinci premiere. Una la Teatrul Mic (Martiri de Marius von Mayenburg, regia Vlad Massaci), patru la Replika (Monster de Duncan Macmillan, proiect Vanner Colectiv, regia Nae Tănăsescu, Growing Up, spectacol de Ozana Nicolau - Art Revolution, Mama Dolores, instalaţie performativă de Andreea Lăcătuş - Asociaţia înCAP, Bunica e forţă! de Mihaela Michailov, regia Ioana Petre) Am jucat în şcoli, în licee, în centre de reeducare.
Am dublat-o pe Michelle Pfeifer în Maleficent, uau!
Am văzut o impresionantă expoziţie de fotografie în Catedrala Saint Lawrence din Rotterdam, o biserică în care convieţuiesc tandru însemne ale tuturor religiilor. O frumuseţe! Ik zal leven (Voi trăi) stă scris pe o oglindă mare, la intrare. Şi te priveşti pe tine însăţi, şi prinzi puteri şi încredere că lumea poate fi mai bună.
Am văzut Balerina lui Degas şi Ducesa urâtă a lui Matsys. Am ascultat mult fado şi am citit Pessoa, am ascultat mult Queen şi am ajuns în Kensington, la Garden Lodge. L-am redescoperit pe Freddie.
Cele foarte bune.
Premiantul anului 2019, însă, a fost spectacolul Limite. 17 reprezentaţii, cele mai frumoase emoţii, cel mai rafinat şi simţitor sound artist, cel mai documentat text, cea mai provocatoare dramaturgie, cel mai deştept costum, cea mai protectoare echipă, cel mai tare regizor, da, da! Surpriza a fost că l-am jucat şi la Londra, la Institutul Cultural Român, în Belgrave Square. Întreaga echipă ICR, în frunte cu doamna Magda Stroe, ne e acum prietenă. Gazde perfecte au fost şi spectacolul chiar a avut succes.
Limite înseamnă: Mihaela Michailov, Alex Bălă, Gabi Albu, Elena Găgeanu, Bobi Dumitraş şi Radu Apostol. Plus Silvana Negruţiu, Viorel Cojanu, Corina Găgeanu şi Anna Aroş în back stage. Pentru mine, Cei mai Cei şi 10 coroniţe!
Prin urmare 2019 mi-a adus una dintre cele mai frumoase realizări profesionale.
Cele rele.
2019 mi-a răpit câteva bucăţi bune de suflet. Au dispărut oameni dragi, foarte dragi, prieteni de-o viaţă. Au fost zile cu lacrimi şi neputinţă, altele cu revoltă şi furie şi altele cu resemnare.
Cele dureroase.
În iulie, 1 iulie 2019, a plecat căţeluşa noastră, Paşa. Avea 13 ani şi era a noastră. A adormit şi apoi a plecat. Şi asta doare. Doare şi acum.
Aşa a fost anul ce-a trecut. Şi pentru că l-am desfăşurat aici, e limpede că acum voi renunţa, fără ezitări, la calendarul despre care vorbeam la început. Gata.
A început 2020. Bun să fie!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)