Prefaţă la Anul electoral 1946. PCR în campanie la Radio

Citiţi un fragment din această carte.


Libertatea de a alege este un principiu universal. În orice spaţiu politic definit de rigorile şi libertăţile democraţiei, alegerile sunt, înainte de orice, o instituţie. Ele reprezintă momentul exprimării politice libere şi directe a cetăţenilor faţă de cele mai importante probleme ale societăţii. Alegerile libere sunt singurul mecanism acceptat democratic prin care instituţiile reprezentative ale democraţiei, respectiv Parlamentul, Guvernul, Justiţia, primesc legitimitatea de a‑şi exercita autoritatea asupra întregii comunităţi. Conform verdictului electoral, se aleg organele de conducere şi implicit cele de execuţie la nivel naţional. Tocmai de aceea este atât de important ca alegerile sa fie organizate şi să se desfăşoare corect, transparent şi democratic. Alegerile aduc intrarea în legitimitate, iar alternanţa la guvernare este o expresie a funcţionării sistemului democratic. În acelaşi timp, nu se poate disocia studierea unui regim politic de sistemul electoral utilizat. Aşadar, sistemul electoral reprezintă unul dintre reperele fundamentale ale societăţii, modul cum acesta este gestionat şi se desfăşoară reflectând nivelul de dezvoltare al democraţiei.

Regimurile totalitare însă nu ţin cont de asemenea principii. Este şi cazul regimurilor comuniste din care a făcut parte şi România. În România, după cum bine se ştie, primele alegeri postbelice s‑au desfăşurat în ziua de 19 noiembrie 1946... într‑o zi de marţi! De ce această dată şi de ce într‑o asemenea zi când, se ştie, alegerile au loc de regulă în ziua liberă a săptămânii, duminica, aşa cum era la timpul acela şi aşa cum a şi rămas în toată perioada comunistă? Pentru că, la 19 noiembrie 1943 Armata Roşie a declanşat marea ofensivă de la Stalingrad, unde erau prezente şi trupe româneşti, şi în urma căreia sovieticii au obţinut o victorie de răsunet, decisivă în izbânda împotriva Germaniei naziste. Fixarea acestei date demonstrează o dată în plus rolul determinant al ocupantului sovietic în procesul de comunizare a României şi în cazul de faţă, al fraudării alegerilor.

Alegerile din noiembrie 1946 au reprezentat cel mai grav rapt electoral din istoria politică a ţării, fiind una dintre etapele decisive în procesul de sovietizare a României. Înscenarea montată după un tipic cominternist a rezolvat în mod aşa‑zis "democratic" trecerea de la regimul parlamentar la cel totalitar. Prin folosirea dreptului forţei, s‑au compromis pentru aproape patru decenii şansele statului de drept în România.

Campania electorală şi atmosfera politică din acele timpuri este şi demersul ştiinţific pe care îl întreprinde domnul Ionuţ Iamandi. Elementul de noutate pe care îl aduce autorul în tratarea subiectului este valorificarea surselor arhivei scrise radio. Prin studiul Arhivei Scrise a SRR, ca un tip particular de arhivă, ni se prezintă radioul din anii '40 ai secolului trecut, ca instituţie de informare şi cultură dar, în acelaşi timp, şi cu rol important pentru evenimentul respectiv.

Schimbările politice survenite la sfârşitul războiului au determinat şi un control riguros asupra postului naţional de radiodifuziune. În aceste condiţii radioul a fost un instrument de propagandă al PCR şi al aliaţilor acestora. Ca atare, ştirile despre PCR şi aliaţii săi erau net dominante şi pozitive, în vreme ce ştirile despre opoziţie erau majoritar negative. Partidele istorice, aşa cum erau denumite cele două partide democratice interbelice de către comunişti - naţional‑ţărănesc şi naţional liberal - dorind astfel să sugereze că ele erau deja istorie, nu reprezentau decât interesele reacţiunii, în timp ce comuniştii reprezentau noua democraţie românească. Prin această formulare se anticipează ceea ce va fi limba de lemn din anii următori şi, în acelaşi timp, se arată rolul rezervat demagogiei în discursul politic comunist.

Nu putem încheia această extrem de sumară prezentare fără a sublinia rigoarea analizei, impunerea unor criterii de analiză care sporesc valoarea ştiinţifică a cărţii. Tocmai prin această rigoare ştiinţifică s‑a reuşit o clarificare pluridisciplinară a acelor timpuri.