A de la Aperol Spritz-ul băut în prima zi a anului în Piaţa San Marco din Veneţia, cu porumbei care zburau printre mese la Caffè Florian.
B de la Barbarossa. Un bar în mijlocul People's Park din Shanghai în care revin mereu împreună cu prietena mea, de câte ori merg s-o vizitez în China. Ne-am făcut un obicei să mergem în Barbarossa în prima şi ultima mea seară la Shanghai. În 2019 au fost două seri de martie pe terasa de unde se vede un turn cu ceas şi un zgârie-nor ca un tirbuşon supradimensionat. În Barbarossa, în fiecare seară de la 20 e Happy Hour. Şi au cel mai bun Mango Mohito din lume.
C de la Capri. O după-amiază de iunie, o insulă verde-albastră, o rochie maro cu buline, autobuze mici şi portocalii care te duc la plajă, apa de un turcoaz ireal, o muşcătură de meduză şi o sticluţă de parfum care se numeşte Carthusia-Essence of the Park.
D de la Dispariţii. E singura piesă de teatru pe care am scris-o în 2019 şi cea mai dragă dintre cele 17 de până acum. Teama de a începe s-o scriu. Imaginea dintr-o dimineaţă de ianuarie la Bucureşti, care m-a inspirat să scriu prima scenă: toată noaptea plouase cu gheaţă, iar pe stradă oamenii patinau-alunecau-dansau printre copacii de sticlă. Luna februarie, când am scris mare parte din piesă. Gândul că nu e bine ce scriu, care mă trezea în aproape toate nopţile cât am scris la partea a doua. Seara de martie când am terminat de scris. Revelaţia din august de la prima repetiţie, când mi-am dat seama că textul conţine mult mai mult din mine decât aş fi crezut. Senzaţia de gol de după premiera din septembrie. Aplauzele de la Gheorgheni, de la primul festival unde a mers spectacolul. Frica să nu treacă neobservat, dorinţa să-l vadă cât mai multă lume. (Dispariţii se joacă la Yorick Stúdió din Târgu Mureş, în regia lui Sebestyén Aba. În 2020, va merge într-un turneu cofinanţat de AFCN prin 10 oraşe din România).
E de la Europarlamentar. N-aş fi crezut că voi scrie vreodată despre un politician. Am făcut asta la final de 2018, pentru un proiect care implică mai multe teatre din Europa şi în cadrul căruia cinci dramaturgi din ţări diferite au scris un one-man show despre un europarlamentar fictiv din ţara lor. Proiectul s-a materializat în 2019. Monodrama mea se numeşte Dincolo, politicianul fictiv se numeşte Bobi Busuioc, spectacolul n-are nici o cronică pentru că nici un critic n-a venit să-l vadă, iar în 2019 l-am jucat mai mult prin străinătate decât acasă. Cea mai frumoasă seară a fost la Amsterdam.
Ca şi în Dispariţii, în spectacolul Dincolo sunt multe referinţe la perioada de dinainte de Revoluţie şi la anii '90, la casete, săpunuri LUX şi blugi prespălaţi. Veţi afla printre altele ce legătură are un kiwi fiert cu fostul preşedinte al Comisiei Europene Jean-Claude Juncker şi ce au în comun dacii cu moonwalk-ul lui Michael Jackson.:) (Dincolo se joacă la Teatru 3G din Târgu Mureş, în regia şi interpretarea lui Andi Gherghe)
F de la Funicular. O noapte de decembrie când pe o ploaie torenţială, întorcându-ne din Barrio Alto, am dansat pe muzică din anii '90 de pe Youtube între două funiculare galbene, parcate pe Rua da Gloria din Lisabona.
G de la Gratis, broasca mea de pluş pe care o am de la 4 ani. Îmi amintesc nişte tineri din Germania cu păr lung, care în anii '80 au străbătut România într-o dubiţă Volkswagen ca să aducă, clandestin, ajutoare umanitare. Pe bordul maşinii se afla mascota lor, o broască de pluş. Mi-a plăcut atât de mult încât n-am mai vrut să le-o dau înapoi. Am plâns până i-am convins să mi-o lase. Am numit-o Gratis. A locuit mai mult de trei decenii pe un raft de bibliotecă, până am decis că ar merita să revină la viaţa palpitantă de dinainte. În august 2019, era cât pe-aci să joace într-un spectacol, dar până la urmă s-a renunţat complet la recuzită. În 2020 va pleca într-un turneu, tot pe bordul unei maşini.
H de la Honterus. 2019 a fost anul cu aniversarea unui număr de ani de la terminarea liceului. Am numit-o Întâlnirea de 10+10 ani, am tapetat interiorul unui bistro cu fotografii de-ale noastre din ultimele două decade şi am cântat Ani de liceu când s-a adus tortul, într-o seară rece de iulie.
I de la Incredibil. Aşa se numeşte probabil singurul text de teatru din ultimii ani care a fost scris de patru dramaturgi. Împreună cu Mihaela Michailov, Peca Ştefan şi Leta Popescu am pornit de la ideea de ratare şi în cele din urmă a rezultat o poveste despre un road trip puţin mai neobişnuit, o misterioasă vacă albă, o benzinărie care se numeşte GAS America, două bătrâne aparent simpatice şi o pană de curent care dă totul peste cap. A avut premiera în mai 2019. (Incredibil se joacă la Teatrul Naţional din Timişoara, în regia Letei Popescu)
Î de la În spatele geamurilor sunt oameni. Volumul meu de teatru a apărut în luna mai la Editura Tracus Arte, conţine cinci texte şi e unul dintre lucrurile din 2019 de care sunt mândră. M-am bucurat că am putut să aleg imaginea de pe copertă. E o fotografie din spectacolul meu preferat de până acum după Pisica verde, regizat de Yiannis Paraskevopoulos la Teatrul Municipal din Kozani, Grecia. Şi care, din păcate, a avut o viaţă foarte scurtă.
J de la Jon Bon Jovi, pe care l-am văzut live cu cel puţin 20 de ani mai târziu decât ar fi trebuit. E a doua dorinţă din adolescenţă pe care mi-am împlinit-o mult mai târziu. Prima a fost Disneyland.
K de la Killing (the). În original se numeşte Forbydelsen şi mi-a umplut câteva seri de ianuarie 2019. La finalul ultimului episod din sezonul 3 mi s-a pus un nod în gât şi am ştiut că e serialul meu preferat din toate timpurile şi că e aproape imposibil de egalat.
L de la Lora. Lora Nenkovska. Care a tradus, în 2019, 10 dintre piesele mele de teatru în bulgară. În decembrie, am lansat împreună la Sofia volumul Avioane de hârtie. La lansare, Lora m-a întrebat cum e să traduc teatru din germană în română, eu am răspuns că mi se pare mai mult o joacă decât o muncă şi n-o să uit niciodată zâmbetul ei şi convingerea cu care a dat din cap, aprobator. Şi nici faptul că mi-a adus turtă dulce. Mulţumesc, Lora!
M de la mormintele din oraşul fantomă An Bang din Vietnam. Arată ca nişte castele colorate din cărţile pentru copii. Sunt păzite de dragoni din piatră. În spatele lor se aude marea.
O de la Oia, Santorini, unde am văzut apusul într-o seară de mai pe acoperişul magazinului de suveniruri al unei românce.
P de la Poiana Secuilor. O excursie pe ploaie în aprilie, pe traseul Gara Buşteni - Valea Cerbului - Cabana Gura Diham - Cabana Diham - Pârâul Rece - Trei Brazi. Popasul de la Poiana Secuilor, cu bulz, bere şi papanaşi. Drumul pe întuneric până la Gara Predeal în ziua când am făcut cei mai mulţi paşi din 2019 - 41.565.
Q de la Queen of Hearts / Dronningen, filmul meu preferat dintre cele 27 văzute la TIFF 2019.
R de la Rooftop-bars. Preferatele mele din 2019 au fost acoperişul hotelului Rex din Saigon -
locul unde se întâlneau jurnaliştii în timpul războiului din Vietnam, cafeneaua Blau de la ultimul etaj al hotelului Catalunya din Alghero la apusul soarelui şi Skybar 360 din Atena, cu privire spre Acropole.
S de la Salopetă. Mai exact o salopetă verde-smarald cumpărată de la o croitoreasă din Hoi An, Vietnam. Am îmbrăcat-o pentru prima dată la Hanoi, când am fost să ne plimbăm pe şinele din Train Street. Şi am purtat-o toată vara.
T de la Tortul de biscuiţi de la Cabana Caraiman, pe care l-am descoperit în ultima zi din august.
U de la Urban GIF Show. 2019 a fost anul în care am scris pentru prima dată un text pentru un spectacol de dans. De fapt e un poem urban despre singurătate. (Urban Gif Show, un spectacol de: Florin Fieroiu / Vlaicu Golcea / Cristina Milea / Elise Wilk / Ioana Ilaş-Bodale / Mircea Ilaş. Se joacă la Teatrelli Bucureşti)
V de la Vama Veche. Pentru că un an fără un weekend acolo nu e un an complet.
Z de la Zuleiha deschide ochii de Guzel Yakhina. Prima carte pe care am citit-o în 2019. Şi una dintre puţinele care mi-a rămas foarte clar în minte.
*) Nu s-a întâmplat nimic notabil care să înceapă cu literele N, W, X şi Y. Poate în 2020.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 31 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)