28.01.2020
Întotdeauna încerc să privesc viaţa cât mai obiectiv şi pe cât posibil detaşat. Sunt conştientă în fiecare clipă cât sunt de norocoasă şi privilegiată. Sunt sănătoasă. Cei dragi sunt sănătoşi. Şi pe cât de patetic sau fals poate suna - am un acoperiş deasupra capului, am curent în casă, apă caldă şi căldură, nu locuiesc într-o zonă de război, am ce mânca, am libertatea de a munci ceea ce îmi place, de a citi sau vedea ceea ce vreau, de a-mi spune deschis părerile.

Sunt gândurile pe care le am de fiecare dată când simt că ceva nu e perfect în viaţa mea. Sunt lucruri în care cred cu adevărat şi după părerea mea lipsa lor reprezintă motivele reale de a-ţi considera viaţa grea. Dar în acelaşi timp sunt gândurile care mă împiedică să mă mai lamentez şi eu un pic uneori, cum îi şade bine oricui.

Deşi nu a fost un an rău, 2019 nu a fost un an bun. Încă încerc să înţeleg anul care a trecut şi să fac pace cu el, să iau ce mai am de luat - învăţăminte, amintiri şi idei - şi apoi să îl pun bine într-un dulap al vieţii.

TOP 3 2019 (cu ce am rămas, în ordine aleatorie)

3 cărţi

Unul dintre noi de Åsne Seierstad - O carte grea şi fascinantă, deloc de vacanţă, pe care am devorat-o pe plajă. Unul dintre noi este povestea documentată şi foarte bine scrisă din spatele masacrului de pe Insula Utøya din 2011. Alături de Joker completează imaginea persoanei bolnave psihic care ajunge să comită gesturi extreme, după ce a crescut lângă un părinte bolnav psihic şi a fost marginalizată de societate.

Să nu faci rău de Henry Marsh - Despre viaţă şi moarte, spitale, birocraţie, sisteme medicale, sărăcie, voluntariat, oameni, celule şi cancer.

Adulţii ăştia de Caroline Hulse - Cum arată viaţa după divorţ? Cum funcţionează familiile compuse şi recompuse? Cum se dezvoltă relaţiile copiilor cu noii parteneri ai părinţilor? Şi cum îşi gestionează adulţii ăştia sentimentele şi reacţiile? Caroline Hulse spune o poveste plină de umor, haz de necaz, cinism şi realism într-o lume polarizată care ori blamează, ori idealizează familiile moderne. Am râs cu lacrimi în unele momente.

3 filme

The Two Popes
Joker
The Irishman

Am început anul declarând război televizorului şi serialelor care simţeam că mi-au mâncat prea mult din 2018. Deci am văzut puţine filme şi uitându-mă în urmă constat că cele cu care am rămas au ceva în comun - ritmul mai lent.

3 persoane care nu mai sunt

Alina Popa, Andreea Dobrin Dinu, George Popescu


2019 a fost presărat cu moartea unor artişti tineri - oameni pe care îi cunoşteam mai mult sau mai puţin, dar care erau din generaţia mea. I-am plâns pe ei, am înjurat încă o dată cancerul dar m-am plâns şi pe mine. M-am gândit de prea multe ori cum s-ar schimba viaţa băiatului meu dacă eu n-aş mai fi. Şi am simţit tot mai puternică presiunea de a îmi păstra sănătatea. Responsabilitatea de a fi.

3 evenimente

Visual Playground - visualplayground.ro
Type Thursday - typethursday.org/bucharest
DOR live - facebook.com/events/national-theatre-bucharest/sold-out-dor-live-mâine

3 concerte

Carla's Dreams - Iorgu e un copil vesel, se bucură din tot sufletul. Şi totuşi, în 10 ani am văzut de puţine ori acea sclipire în ochi - bucurie şi fascinaţie în formă pură. Dacă 2019 ar fi doar o imagine, ar fi ochii lui Iorgu la concertul Carla's Dreams

Florence and the Machine - un concert trăit cu lacrimi în ochi, nu de emoţie cât mai degrabă de eliberare, defulare, tristeţe, multe adunate.

Taxi - întotdeauna la fel de buni

3 experienţe noi

 Observator electoral la alegerile europarlamentare

La Europarlamentarele din primăvara lui 2019 am format echipă mobilă împreună cu prietenul meu şi am fost pe la vreo zece secţii de votare din Bucureşti şi Ilfov. Au asistat la multe scene incredibile, din categoria celor pe care le auzi de la alţii, dar parcă arată altfel când le vezi pe viu.

Am încheiat ziua într-o secţie de votare din Bucureşti - cea care ni se păruse cea mai dezorganizată. I-am ţinut până pe la 4 dimineaţa şi ne-am asigurat că numărătoarea a fost corectă. Dacă nu eram noi, sigur terminau de numărat la ora 23...

Reiau ce am scris la cald atunci pe Facebook:
"La ora 1 noaptea 90% din voturile din ţară fuseseră numărate. În restul de 10% au fost observatori independenţi."
"În direct din secţia de votare. După lungi discuţii şi certuri reuşim să convingem preşedintele secţiei să numere voturile conform legii - unul câte unul. O face nu pentru că este convins, ci de frică.
Scăpăm nelinşaţi în timp ce ni se explică cum ei numără voturi din 98* şi nu e cazul să fim noi zeloşi şi să îşi piardă vremea din cauza noastră.

(* Felul în care numără ei voturi din '98 este rapid, la comun şi pe încredere - Buletinele de vot sunt deşertate pe masă într-un morman. Cei 5-9 membri ai comisiei se apleacă peste morman şi iau buletine de vot cu viteză, sortându-le. Toţi vorbesc deodată, se strigă ca la bingo PSD, ALIANŢA, PNL etc dându-se peste masă buletinele pentru a ajunge fiecare partid într-o stivă. Toate stivele sunt numărate apoi în paralel, fiecare partid fiind numărat de reprezentantul său. Dacă există suspiciuni, mai numără prin sondaj şi un alt coleg, dar totul la mica înţelegere fără ca preşedintele, singurul care legal ar trebui să numere voturile, să fie implicat...)

Se liniştesc apele şi se numără voturile pentru europarlamentare. USR PLUS câştigă detaşat în secţia noastră. Toţi se mai relaxează.

Începe numărătoarea referendumului. Cine reporneşte scandalul şi ne spune că nu avem ce căuta acolo, că îi încurcăm? Delegatul USR. Acelaşi delegat care a stat deoparte în timp ce nu se respecta legea. Acelaşi delegat care nu a remarcat că erau greşit numărate voturile. Dar ne sugerează să plecăm în Teleorman, că aici nu se întâmplă "nimic grav".

Urmează delegatul UDMR - ne acuză că suntem plătiţi şi trimişi de cineva... O fi Soros?!

Mi-e scârbă! Dar îmi pare bine că suntem aici pentru că ştiu cum ar fi arătat altfel numărătoarea."

Învăţător pentru o zi la clasa a II-a

Învăţătoarea lui Iorgu mi-a cerut ajutorul şi am ţinut într-o zi orele la clasa lui. Din cele patru ore, primele două au fost de matematică şi le-am dat copiilor o evaluare. Următoarele două ore au fost de AVAP (Arte vizuale şi abilităţi practice). Ziua a început lin, cu zîmbete şi calm. Dar până la final nu îmi mai auzeam nici gândurile. 20 de copii, fiecare cu personalitatea, întrebările, ritmul, curiozităţile şi aptitudinile lui. A fost minunat şi îngrozitor deopotrivă. Şi recunosc că a crescut semnificativ respectul meu pentru profesori din acea zi.

 Muncitor la atelierul Kofi Ti pentru o zi

Când a venit o comandă mare, atelierul Kofi Ti a trebui să lucreze 24 din 24 pentru câteva zile, cu toate ajutoarele disponibile pentru a acoperi turele. Am mers şi eu într-o zi şi am etichetat sticle. Mi-am amintit de o prietenă de-a mamei mele care visa să lucreze la o fabrică de împachetat biscuiţi, ca la finalul zilei să aibă satisfacţia palpabilă a rezultatului muncii - stiva de cutii.

Într-o lume a comunicării virtuale, social media, grafică online, e-mail, calculator, ş.a. face tare bine la cap să etichetezi sticle ocazional.

3 etichete de care sunt mândră

eticheta Kola Tonic - kofiti.ro/magazin/kola-tonic
eticheta Sonic - kofiti.ro/magazin/sonic
eticheta unui produs care nu a fost lansat încă

3 momente

 În barcă, pe Marea Mediterană, între Ermioni şi Idra, cu ochii pierduţi în valuri - momentul meu de încredere


 O zi de stat în pijama şi făcut un lego de 2.500 de piese - momentul meu de tihnă


 Tatuajul temporar "just fuck it" - momentul meu de eliberare


*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 31 ianuarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus