30.01.2020
- Este Malu prost or nu este? V-am spus la toate că este!
- Şi de ce, mă rog, zici că e prost? Ce a făcut de zici că e prost?
- Păi s-a însurat cu Corina care ştie toată lumea ce fel de poamă e. Când te însori, oricât ai fi de luat de val, că eşti îndrăgostit, că nu mai poţi de iubire, că aşa şi pă dincolo, nu verifici şi tu, nu întrebi şi tu «Mă da' ce trecut o fi având fata asta?». Să nu te trezeşti că e prea târziu şi după aia ce mai faci, apare şi copilul, mai poţi să te desparţi? Poţi, da' mai greu. Şi suferă şi copilul. Complicat.
- Lasă că s-a interesat el, a ştiut că a mai umblat şi ea, na, ca tot tineretu' din ziua de azi, ce, mai e ca pe vremea noastră? O mai fi umblat şi ea, da' de când e cu el, gata, s-a potolit. Plus că s-a orientat şi el, şi-a dat seama că el cu cinci fraţi, cu ce să se aleagă din sărăcia aia de la mă-sa, acolo, la câmp? Aşa, ea singură la părinţi, are ceva avere şi de la mă-sa mare şi de tac-su mare, teren, vie şi colo şi colo, grădină şi colo şi colo, e, tot se adună, nu poţi să zici. De la mă-sa ce-ar fi luat Malu? Praful de pe tobă.
- Daa, dom'le, deştept Malu. Nu-i prost. Nu poţi să spui că e prost, totuşi. S-a gândit bine.
- Da, păi s-a gândit. Şi uite, e însurat de bine, de rău, de 19 ani cu Corina. Are fata lor 19 ani.
- Păi da, s-a grăbit s-o facă. Astea toate sunt poame bune în neamu' lor. Şi mă-sa, şi bunică-sa, tot una şi una.
- Cam aşa. Malu a tot lucrat pe ici pe acolo, e băiat descurcăreţ. Şi priceput pe deasupra. N-a stat o zi acasă în toţi anii ăştia. A lucrat în restaurant în centru, pe Caragiale, nu oricine ajungea acolo, mai ales pe vremea aia. Da' s-a încurcat cu Corina, ce-o fi făcut, ce-o fi zis, că l-au dat afară. Prost.
- L-or fi prins cu mâna la bani. Nu-l dădeau afară că s-a încurcat cu o fufă. Cine ştie ce învârteli necurate o fi făcut p-acolo.l-o fi dus mintea, e isteţ când vine vorba de de-astea.
- Cică s-a dat o colegă la el, aşa am auzit. Şi el a tot refuzat-o, că o fi, că o păţi, până cică i-a pus mâna în gât lu' aia. Şi aia i-a făcut reclamaţie. Prost. Acum ce mare scofală că se dădea aia la el? Mare brânză, ce, doar n-o fi fost primul. Ce credea, că nu se mai mărită Corina cu el dacă află? Păi nu lăsa aia din mână aşa bărbat, mai ales că-i şi frumos. Da' dacă atât l-a dus mintea...
- Nu de la colegă i s-a luat lui, nu, nu. E deştept, nu se lăsa el prostit. Ascultă la mine, a ciupit şi el din bani. Dacă nu curge, pică, doar ştii matale. Plus că dup-aia, după ce l-au dat afară şi s-a angajat cu ziua în construcţii, ba zidărie, ba pus gresie şi faianţă, ba pus acoperiş, ba ridicat ditamai casa, fiind deştept şi priceput, l-a tot chemat lumea. Că a auzit de el că-i harnic şi se pricepe. Avea dever.
- Da, dar şi acolo a mai ciupit. Nu se lăuda el că îl lasă stăpânii singur în casă şi el lucrează de zor, dar nu pleacă acasă fără un sac de ciment, fără nişte gresie sau faianţă, o şurubelniţă, ceva acolo, ce poate să ciupească şi el? Păi nu-i el prost? Ce-o fi zicând, că nu se prinde lumea? Că sunt toţi chiori şi tâmpiţi? Şi-o fi dat lumea seama şi de-aia nu i-a mai prea mers în ultima vreme. Că s-au trezit câte unii fără unelte scumpe şi au început să-l bănuiască. S-a dus repede vorba. Plus că începuse să cam facă nazuri, să pună condiţii, i se urcase la cap.
- Da' s-a dus în Franţa, i-a aranjat Cristi al Danei. Bravo lui, că-i deştept şi s-a descurcat. Nu oricine face faţă. S-a angajat la fabrică. Program bun, salariu bun, viaţă ca-n sânul lui Avram. Păcat că-i prost şi nu-l duce capul că fufa lui, cât e el plecat, îşi face de cap cu alţii.
- Cică a dat o fugă acum trei luni, fără să anunţe. Că i-a zis lui un vecin cică să vină aşa, pe nepusă masă acasă, să vadă ce face Corina. Că asta s-ar fi încurcat cu unu' proaspăt divorţat.
- Bravo, deştept. Bine i-a făcut.
- Da, n-a anunţat că vine. Da' pe la Ploieşti a sunat-o s-o întrebe dacă vrea ceva de la nu ştiu ce magazin mare de p-acolo.
- Mare prost. Prost de n-am cuvinte. Lasă că se întoarce în Franţa. Şi-o găsi şi el p-acolo vreuna să-i sucească minţile. Dacă-i deştept, nici n-află nimeni pe-acasă.
- Nu ştiu dacă se întoarce, că a căzut în cap de pe o schelă. Ăia l-au pus să-şi pună echipamentul şi nu ştiu ce hamuri şi el n-a vrut. Prost om. Acum stă în recuperare acasă. El se recuperează şi şeful îi dă bani.
- Deştept, aşa aş tot sta şi eu. E bună Franţa asta. Numai să te asiguri că pici în cap.
- Da, dar cât se recupera el, a început să facă muncă la negru şi n-ai voie, cică. Mai ales dacă eşti în recuperare şi şeful îţi mai dă şi bani. Nici să pleci din Franţa n-ai voie. Or el a venit şi acasă la socrii. Le-a reparat fântâna, le-a prăşit via. Aşa în recuperare cum era. Şi l-a văzut Cristi care era şi el acasă la mă-sa şi cică a sunat acolo în Franţa şi l-a pârât. Şi-acum Malu nostru a rămas fără nimic, l-au dat afară.
- Doamne, ce prost. Câtă prostie, mi se face rău!
- E, n-a ajuns chiar aşa rău. E în şomaj acuma, cică e plătit mai bine ca atunci când muncea în fabrică. Băiat deştept, s-a scos până la urmă, s-o ţină tot aşa dacă îl duce capul.
- Na că începe să plouă, proaste mai suntem, am stat atâta şi nu ne-am gândit că trebuie să ne întoarcem pe jos acasă. Să vezi că ne face ciuciulete până ajungem.
- Uite că am o umbrelă mare în sacoşă. Ce deştepte suntem, să vezi că ajungem acasă fără să ne ude.

(Bucureşti, 2017)

2 comentarii

  • Malu relaativ
    Chechil, 30.01.2020, 14:35

    Doar totul e relativ, nu ?
    E ca-n proverbul acela : De urata nu-i frumoasa, da-i desteapta proasta noastra !
    Bineinteles, schimband ceea ce trebuie schimbat.
    Ca intotdeauna surprinde adevaruri neaose dureroase si, din pacate, fara leac.

    • RE: Malu relaativ
      ionescu ovidiu gheorghe, 13.02.2020, 21:59

      Frumos spus! Îngăduie să adaug:„rău cu rău, dar mai rău fără rău!” ...„leacul” românului...

Publicitate

Sus