Camerele sunt pline
unchi, veri, prieteni străvechi, unora nu le mai ţin minte numele
sunt toţi prezenţi, ca la o întâlnire conspirativă
Trec dintr-o încăpere în alta, dintr-o clădire în alta, dintr-o sală de curs într-o hrubă plină de fum şi de-acolo într-o bibliotecă
dintr-un peisaj de munte în grădina cu cactuşi în care mi-am petrecut verile în copilărie
de-acolo nimeresc printr-o spărtură a gardului pe o stradă din copilăria lui A.
mă pomenesc în dreptul unei case cu ziduri cenuşii, îmi pare că o recunosc, are uşa întredeschisă
urc într-un pod vechi şi acolo dau peste eşarfa mamei
o ridic, vântul mi-o smulge din mână şi zboară prin fereastra deschisă
alerg înapoi pe scări, ajung însă într-un cartier necunoscut
mama opreşte maşina, o dacie veche şi ruginită
râde la volan deschide portiera
grăbeşte-te, ai întârziat, pune-ţi centura
poartă eşarfa la gât e mai tânără decât mine
goneşte prin câmp, de-o parte şi de alta pasc dinozauri
copilăria lui A îmi zvâcneşte în piept ca cântec abia îngânat
Nu îmi pasă încotro mergem
oprim la benzinărie
îmi privesc nişte mâini de fetiţă
am rochia de catifea de la cinci ani
fratele meu e pe bancheta din spate, speriat, te pomeni că ne-a părăsit aici
te descurci să faci rost de mâncare?
Gonim cu bicicletele printre coloşi de beton
mă pomenesc pe un acoperiş îi pozez unui student la operatorie
nu mai sta aşa crispată
fii şi tu mai frivolă
învaţă să te vinzi
îi arăt mijlociul şi o iau la goană
în stradă e noapte
mă sui în ultimul autobuz cu căştile în urechi
se aude Mark Knopfler cântând Brothers in arms
mă dau în leagăn într-un ghetou vienez mă însoţeşte o femeie rea
în grădina cu cactuşi bunica întinde rufe în lumina dimineţii
iarba e plină de rouă
pisoii care nu mai sunt roiesc în preajma ei
B. mă întreabă ce voi purta pentru el
mă pomenesc în casa londoneză cu etaj
îmi pun rochia vernil mă agit pe scări
Trec dintr-o casă în alta, dintr-o vârstă în alta
din adolescenţa mea în adolescenţa lui
are fruntea plină de sudoare stadionul vuieşte
îi aud bătăile inimii derulate cu încetinitorul înainte de a înscrie
Îmi tai blugii cu un foarfece ruginit
eşti mare acum, eşti pe cont propriu, vei suporta consecinţele faptelor tale îmi spune tata
trecem dintr-un muzeu în altul
înot spre el într-o mare învolburată
Mă trezesc tremurând într-o cameră de hotel
A. stă prăbuşit în fotoliu
mă lasă să plâng până mi se tulbură vederea
îl înjur cu năduf nu spune nimic
cuvintele îmi rămân suspendate în aer ca nişte rotocoale de fum
tăcerea lui mă jefuieşte de fiecare apus şi răsărit ascuns în carne
Ieşim pe ţărm şi un barcagiu se oferă să mă ducă acasă,
Marea se întunecă, cerul se face negru, apa se face smoală
Barcagiul se transformă în cealaltă bunică a mea
Cobori unde îţi spun eu, zice, ni se arată un ţărm luminat
O cădire cu trepte de marmură o sală de bal
sunt mulţi cunoscuţi au paharele cu bătură în mâini par să se distreze de minune
trec printre ei ca o stafie
Din grădină ajung pe un drum de ţară se crapă de ziuă
sunt în copilăria lui B. şi îl văd alergând prin praf
intru într-o curte în care am mai fost cândva, nu îmi amintesc când sau a cui era
pe prispă e o bătrână care coase
intru în casă şi de acolo ajung în sufrageria naşilor, samovarul de pe masă e un duh protector
ştiu că există o cameră secretă undeva
am pierdut drumul spre casă
m-am rătăcit îi spun unui tânăr care mă întâmpină pe balcon.
Ia-o spre Nord, îmi spune
ba spre Vest, îl corectează vocea prietenului meu din liceu
ba spre sud, o aud pe mama îngânând
Mă trezesc în dormitorul meu
lumea e exact cum o ştiam
toate sunt la locul lor
morţii cu morţii viii cu viii
şi nu mă aşteaptă nimeni
în nici o încăpere