În 2020, fie-ne bine!
A fost un an grozav, în care o mulţime de oameni ne-au fost alături. Împreună, am dus la bun sfârşit multe proiecte importante: două premiere la Teatrul Naţional Timişoara: InCredibil, regia: Leta Popescu şi Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, regia: Mihaela Lichiardopol.
Personajul Ioana din InCredibil, regia: Leta Popescu
Personajul Avocatul apărării din Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, regia: Mihaela Lichiardopol
Personajul Laurie Maxwell din Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?, regia: Mihaela Lichiardopol
Sunt recunoscătoare pentru echipele de colegi actori, regizori, scenografi ş.a.m.d. care m-au recomandat şi sprijinit în aceste proiecte frumoase.
De asemenea de curând, am finalizat de organizat ediţia a XII-a festivalului naţional de teatru pentru tineri Copil în Europa - Tânăr în Europa, precum şi Poveste de Crăciun. E o mare provocare să reuşeşti să duci la bun sfârşit evenimente de asemenea anvergură. Uneori oamenii cred că ştiu, că ar putea intui ce volum de muncă poate fi în spatele unei astfel de întâlniri - au dreptate, doar cred că ştiu. E atât de aproape neomenesc efortul, încât uneori vrei să renunţi. Şi apoi vine cineva şi spune "Nu renunţa, e grozav ceea ce faci! Neapărat să mergeţi mai departe!" Şi asta ne încurajează enorm - ne revenim şi o luăm de la capăt.
Şi mă mai încurajează oamenii care vor să facă parte din familia festivalului nostru: Paul Cimpoieru, Vitalie Bantaş, Andreea Vulpe, Julieta Georoiu, Rasmina Călbăjos, Claudiu Puşcău, Mădălina Ghiţescu Petre, Alina Ilea, Cătălin Ursu, Jasmina Mitrici, Raul Bastean, Roxana Morun, Roxana şi Doru Maniu, Alex Ştefănescu, Alin Costea şi mulţi alţi colaboratori minunaţi. Alături de ei, fac lucrurile să existe, echipele de la tehnic, din media, cele de voluntari, elevii mei din trupa de teatru În pom, precum şi părinţii acestora şi, bineînţeles, finanţatorii şi sponsorii. Fără sprijinul tuturor celor care pot să dea o mică, sau mare, mână de ajutor, nimic nu ar putea exista. Oamenii fac imposibilul să devină posibil şi nu am decât recunoştinţă pentru toţi cei implicaţi, la orice nivel!
Mă mai încurajează faptul că în urma muncii noastre rezultă producţii grozave, care sunt foarte apreciate peste tot în ţară şi sunt unice în felul lor. Ultimele realizări spectaculoase ale ONG-ului nostru - Asociaţia culturală "Pentagon" sunt musical-ul Mergi pe drumul tău! şi clipul I'm not my mistakes. Reacţiile publicului după fiecare reprezentaţie mă fac să îndrăznesc să cred că merită tot efortul acesta supra-omenesc:)
Clipul I'm not my mistakes, laitmotiv-ul cu care am încheiat anul 2019:
Aşa precum spune şi clipul nostru "Sunt cine sunt / Am tot ce trebuie / Greşelile mele nu mă definesc!" Îmi doresc ca acest clip şi acest mesaj să ajungă la cât mai mulţi tineri, de toate vârstele.
De asemenea în 2019 am avut o vară pe care nu o putem uita uşor; în urma ei, Mircea al meu a devenit student la actorie la UNATC. Sunt atât de mândră de tine şi de tot ceea ce faci, eşti eroul meu, no matter what! <3
În 2019 am încercat să le vorbesc celor din jur şi tinerilor cu care lucrez despre faptul că înainte de a fi actori, e important să fie oameni. În contextul actual al spaţiului în care trăim, umanitatea e singura şansă. Alături de bunul simţ şi de grija faţă de ceilalţi.
La cărţi, Hermann Hesse a rămas şi în acest an autorul meu favorit, nu s-a schimbat nimic aici.
În schimb, s-au ivit noi zori de curaj şi încredere în sine şi în tot ceea ce ne înconjoară.
În 2019, ca întotdeauna, m-am bucurat de soare, de călătorii, experienţe şi oameni frumoşi. E şi anul în care am redescoperit apa, şi am schimbat câteva perspective vis-à-vis de priorităţi, raportare la autoritate şi la efortul susţinut - mereu învăţăm.
În 2020 îmi doresc să avem inima caldă şi mintea rece şi putere să învăţăm în continuare!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2019 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 10 februarie 2020. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)