Exerciţiu de introspecţie forţată

Avem timp să nu ne grăbim nicăieri, să facem plimbări lungi şi să vedem ce nu merge. Putem să ne răspundem "De ce?" în o mie de variante. Avem timp să acceptăm că nu e cum vrem, avem timp să suferim, să vizităm mental locurile în care am fost şi să le vedem cu alţi ochi.

Avem timp să murim şi să renaştem, să dormim. Avem timp de bunătate şi de telefonul acela. Avem timp de planuri şi vise măreţe, de scos carnetul de idei din sertar. Avem timp, nu mergem nicăieri, dar ştim încotro ne îndreptăm? Avem timp de joacă cu cei mici, de citit poveşti şi de despicat firul în patru, de găsit tendinţe şi de analizat ultimii ani.

Avem timp de sortat, curăţat, de aruncat. Avem timp de încercat, de rumegat, de ascultat. Avem timp de muzici noi, de cai verzi pe pereţi, de un vin bun. Avem dreptul să nu spunem nimic, avem timp de privit şi de făcut, de auzit sirenele ambulanţelor din stradă.

Avem timp de enumerat alternative, de brainstorming, de făcut scenarii, de citit tot ce n-am apucat, de savurat. Avem timp să ne apropiem de întrebarea - "Şi dacă banii nu ar fi o problema, ce ai face?" Avem timp să reducem consumul, poluarea, să vizităm muzee virtuale, să lăsăm să ne curgă în urechi înţelepciunea din podcasturi şi sunetele orchestrelor lumii, din Berlin sau din natură.

Avem timp de emoţii şi de răscolit, de vindecat, de dansat în întuneric.

Avem timp de ordine, de curăţenie digitală, de fotografii şi amintiri. Avem timp să ne privim în oglindă şi să ne întrebăm -"Ei, şi acum ce faci cu atâta libertate?"

Avem timp să ne aruncăm voluntari în cauze şi să întrebăm vecinul dacă are nevoie de ceva, să zâmbim casierei şi necunoscutei care merge alături. Avem timp să ne gândim la surprize şi să gătim reţete noi, să ne mestecăm grijile şi să găsim o altă hrană. Avem timp să ne tatuăm în suflet un zâmbet uitat.

Avem timp să ne întrebăm - "Ce e important? Ce contează?" Şi sorbind cu înghiţituri mici, să clipim... completaţi voi mai departe.