Ah, duşmanul unificator nu mai e în sfîrşit om... Dar e sub-om, infinit sub-sub-sub-uman. Un cataclism tradiţional (cutremur, inundaţie, tsunami, incendii chiar (deşi acestea pot fi provocate "artificial") e sublim, măreţ, amplu, ne depăşeşte, ne bagă în hybris, ne trage şi pe noi după el, mărindu-ne, dar viruşii ăştia sînt o jignire, o palmă, o flegmă pe faţa omului. O insuportabil de mică-mare "rană narcisică". Înţeleg să ne trăsnească transcendenţa, Dumnezeu, Ăl-de-Sus, ce mai, dar virusul este clar de domeniului intestin al imanenţei, adică al Satanei, sau mai curînd al demonului lui Maxwell... Un fel de djinn, de Geniu Rău şi Răutăcios, de chichiţă, un rău chiţibuşar şi meticulos, un comis-voiajor de nimicuri mortale, un contabil, un refulat, un biet nefutut, ah...
Preşedintele Iohannis de ce nu foloseşte un prompter, ca toţi preşedinţii, ca să pară că ne priveşte pe toţi deodată şi pe fiecare în ochi, refăcînd ocular naţiunea? E mai "brechtian", aşa (nu c-am fi avut vreo clipă iluzii)?...
Preşedintele Macron - un Tătuc: dar nu de asta e nevoie la ananghie? A îmbina sfaturile cu ordinele, afecţiunea cu asprimea, înţelegerea cu direcţia. Tată de familie, Tată al naţiunii. DAR AMÎNĂ TURUL DOI AL ALEGERILOR LOCALE ŞI SUSPENDĂ REFORMELE ÎN CURS. Plus altele.
Puneţi mîna şi citiţi, cultivaţi-vă, ocupaţi-vă de ceea ce este cu adevărat important, dacă toţi staţi acasă!
- "Je vous demande aussi de garder le calme dans ce contexte. J'ai vu, ces dernières heures, des phénomènes de panique en tout sens. Nous devons tous avoir l'esprit de responsabilité. Il ne faut pas que les fausses informations circulent à tout va. En restant chez vous, occupez-vous des proches qui sont dans votre appartement, dans votre maison. Donnez des nouvelles, prenez des nouvelles. Lisez, retrouvez aussi ce sens de l'essentiel. Je pense que c'est important dans les moments que nous vivons. La culture, l'éducation, le sens des choses est important. Et évitez l'esprit de panique, de croire dans toutes les fausses rumeurs, les demi-experts ou les faux-sachants. La parole est claire, l'information est transparente et nous continuerons de la donner. Mais croyez-moi, cet effort que je vous demande, je sais qu'il est inédit mais les circonstances nous y obligent" (Macron)
Deci Preşedintele stă mai întîi de vorbă cu Naţiunea, după care vine guvernul cu lucruri precise, exacte, nu flou, nu vorbe...
- "Pour protéger les Français, nous prenons les mesures de confinement qui s\'imposent. N\'entrez pas en contact avec plus de 5 personnes par jour. Chaque contact évité peut être une vie sauvée."
Puterea stă de vorbă şi stă în vorbe, dar stă mai cu seamă (într-un al doilea timp) în detalii, în stricta măsurare a timpului şi a spaţiului, a mişcării şi a deplasării. FOUCAULT PE VIU! Dar, răsturnînd argumentul (critic), cam aşa arată o putere care administrează, care acoperă teritoriul. Aşa, inginereşte, nu (doar) cu vorbe şi texte de lege, se canalizează şi se dirijează fluxurile, se redresează şi se formează mişcările de masă, se reformează mecanica maselor, se DRESEAZĂ, se sculptează masivul uman... "Reguli pentru parcul uman" (Sloterdijk... BIOPOLITICĂ ÎN ACT. Să o contemplăm! Să învăţăm şi cum se face, şi cum se critică. Dublu!
Destul de clar, nu? Nu prea sună a Mandolină dîmboviţeană...
- "Toutes les personnes qui circuleront devront être «en mesure de justifier leur déplacement», sous peine d'amende de 38 euros, laquelle pourrait aller «rapidement» jusqu'à 130 euros. Ces déplacements seront autorisés sur attestation uniquement pour: se déplacer de son domicile à son lieu de travail dès lors que le télétravail n\'est pas possible; faire ses achats de première nécessité dans les commerces de proximité autorisés; se rendre auprès d\'un professionnel de santé; se déplacer pour la garde de ses enfants et soutenir les personnes vulnérables; faire de l\'exercice physique uniquement à titre individuel, autour du domicile et sans aucun rassemblement. Un dispositif de contrôle sera mis en place par les forces de l'ordre afin de veiller à l'application de ces mesures: des points de contrôle fixes et mobiles sur les axes principaux et secondaires. Ce dispositif mobilisera plus de 100 000 policiers et gendarmes."
Cine poate fuge în natură, bravînd consemnele... Populaţie liberă + putere precisă = "Naţiune".
Se rezolvă (legal, "ştiinţific") şi cu refugiaţii: cînd circulă "viruşii", oamenii stau.
Ciudată experienţă, să încerci să te simţi acasă, să trăieşti acasă chiar acasă.
Atenţie, nu ne luptăm cu virusul, direct şi propriu-zis, cel puţin deocamdată, ne luptăm cu propagarea lui. Adică să nu facem "lanţuri umane".
Deci cînd se va lua (dacă!) pauză de la Coronavirus, traficul rutier prin Bucureşti trebuie eliminat - pur şi simplu. Crizele ca revelator. În rest, adică în stare de "normalitate", viruşii sîntem noi şi maşinile noastre (din cap).
- "După după evaluarea datelor, se reconfirmă ipoteza conform căreia principala sursă de poluare a aerului din aglomerarea Bucureşti este traficul rutier. Atunci cînd traficul se reduce, indicii de calitate arată valori foarte bune (...) luni, la staţia de la Cercul Militar, la ora 11:00, concentraţia de PM10 era de 17,95 micrograme, adică o valoare apropiată de cele înregistrate de staţia de monitorizare de la Fundata, judeţul Braşov, sau cea de la Semenic, judeţul Caraş-Severin, ambele amplasate în vârf de munte" (Ministrul Mediului).
"Où se sent-on vraiment chez soi?" (Unde ne simţim cu adevărat acasă?)
Acum "luptăm" cu virusul, sîntem în "război sanitar", după care va veni "războiul economic" - toate celelalte lupte se suspendă pentru vremuri mai bune, propice exploatărilor şi nedreptăţilor fireşti, "naturale" - ca viruşii, dar cu morbiditate în limite "admisibile". Gillets jaunes, enfilez vos masques et degagez, foutez le camp!
Cum tocmai mi-a scris un prieten parizian, Covid 19 şi vidul din 20.
CRIZASCEZA. Criza aceasta pune omenirea la cură, la regim, schimbă regimul de viaţă. E o dietă, o asceză. Ne-transcendentă, război fără inamic, ne obligă să ne obligăm pe noi înşine. Un fel de auto-totalitarism. Grea încercare! Post fără religie!
Ah, crîşmele şi bisericile laolaltă, în aceeaşi interdicţie... Ce vis...
Mă cam enervează, deşi o înţeleg, chestia cu "industria ospitalităţii" (industrie? ospitalitate? pe bani?), mă întreb de ce nu includ şi spitalele. Dar dreptul de azil? O adevărată industrie a ospitalităţii ar fi ceva în primul rînd pentru refugiaţi, sărmani etc. Dar nu totul, societatea însăşi, ar trebui să fie cît mai ospitalier?
Dar nu făceam nimic rău!... Dar nu am greşit cu nimic!... Ne jucam şi noi... Nici nu este nevoie să fi greşit, nu aceştia sînt termenii, nu are nicio legătură final-cauzală importantă, unică, decisivă, majoră. Dar cam gata, se termină, se schimbă, altceva! Fiţi creativi - ca şi pînă acum. Sau, tocmai, nu de creativitate as usual e vorba?... Aoleu! Dar de ce?
Nu v-am zis, nu atît ambiguu, cît (cel puţin) dublu (adică îmbrăţişînd contradicţia), că 1) Orice e posibil, 2) Cu orice e posibil (ceva anume), 3) Cu Orice e posibil, numai să fie, şi să fie făcut de noi? Iată că se poate: cînd orice e posibil, ca acum, cu orice e posibil să ne opunem şi să creăm altceva. Cînd Orice e posibil, cu orice e posibil orice altceva.
Să nu ne atingem, să nu vorbim... Autoreflexivitate anti-reflexe.
Genial: "nous confiner ensemble" (să ne izolăm împreună).
Numai Monstrul American, King Kong-ul Blond poate spune "Virusul Chinezesc".
... sau cum am devenit cu toţii, dintr-o dată, refugiaţi (acasă, nu neapărat pe drumuri)... Ironic, nu?
Voiam în Schengen? Păi tocmai ce a răposat la graniţa dintre Austria şi Ungaria, şi restul. Refugiaţii europeni se împiedică unii pe alţii să treacă, să ajungă acasă.
Europa, un continent un refugiu, un continent-refugiu, dar numai pentru "ai săi". Dar fără nicio conştiinţă europeană propriu-zisă.
Scriitorii scriu. Dar oricine poate ţine un jurnal. Cînd scrii singur, cu transmitere (cît de cît) amînată (nu imediată), începi să gîndeşti. În pliul acestei amînări (différance, de) se naşte şi creşte reflexivitatea, adică spaţiul, intervalul lumii interioare, corespondent în (meta-)oglindă al lumii propriu-zise. Lumea comunică cu lumea prin scris, cele două se susţin reciproc şi se dezvăluie ca fiind una singură. Şi aşa ne facem, în (aparentă, de fapt metodică, experimentală) singurătate, la greu, oameni.
Media, în România, nu intermediază, ci doar preiau comunicatele tehnic-abstracte, seci, reci, ale guvernanţilor, şi atît. Peste tot, media adevărată TRADUCE pentru populaţie, face deci SERVICII PUBLICE, fiind privată. La noi abia acum se vede sărăcia profesională în toată goliciunea ei: dacă nu e senzaţionalism, nu e...
Şefii, "intelectualii", muncesc de acasă, "manualii" trebuie să se expună, uneori degeaba. Dar încep să se revolte şi să ameninţe cu pensionarea excepţională.
Du noir-de-monde (Canetti) au "blanchissement" des grandes villes. Înspăimîntător de plăcut: aer curat, deloc înghesuială, nu-i bine? Idealul a fost atins. Aşa arată lumea de coşmar a binelui suprem. Aşa arată lumea apocaliptică, pur virtuală, în care am reuşit să facem abstracţie de oameni, adică să ne abstractizăm-virtualizăm pe noi înşine, a supremaţiei spaţiului privat ("casa") şi a celui digital, dematerializat. Am înfrînt! Trăiască Revoluţia! Ardă în pace Amazonul, avem Amazon! La fix pentru Netflix. Şi totuşi unii muncesc, de n-ar fi decît poliţiştii. Oricum, toţi sîntem pe cale de a deveni "policiers de nous-mêmes", self-safe-guards.
Da, la asta trebuie să ne gîndim: cum ajută coronavirusul semiocapitalismul dematerializant (oricum viral şi pandemic), "disruptiv", în curs (globalizarea ca deja "pandemie"). Trebuie să avem grijă cum ne obişnuim cu "noua normalitate" poliţienesc-sanitar-dematerializantă, care va distruge cu totul echilibrul oricărui ecosistem. Noua grijă este ca virusul nu numai să nu se transmită, să nu se propage, ci să nu se şi transpună "calitativ" la alte niveluri, devenind noua realitate socială şi politică.
În Franţa, pe fondul închiderii tuturor magazinelor cu produse "ne-indispensabile", se vorbeşte de declararea librăriilor, deci a cărţii, drept bunuri "indispensabile", în contextul în care Amazon are dreptul să vehiculeze orice (făcînd angajări masive şi expunîndu-şi angajaţii contactului cu mărfuri potenţial suport de coronavirus), dar ceilalţi nu. Să încercăm să limităm pierderile inclusiv în cultură, CARE PIERDE TOT TIMPUL, ŞI ÎN VREMURI "NORMALE", DEJA.
Noi oricum stăm acasă. Noi oricum muncim de acasă.
De 15 ani, joia înregistrez despre Bucureşti şi oraş în Radio. Azi, pentru prima dată, nu numai am scris, ci am şi înregistrat acasă. Ascultaţi săptămîna viitoare ce va fi ieşit la Radio România Cultural.
Să ne mai gîndim şi la alţii, nu doar la cît de greu - şi groază - ne e să înfruntăm golul. Interior.
Mamă, da ce nasol e acasă! Frate, da ce greu e să nu ieşi!
Vom rata şi această criză? O, mai ales pe aceasta: e un şantaj cu viaţa.
De ce e nevoie de crize nu se ştie dacă chiar naturale pentru a întrevedea o ieşire din criza întreţinută a austerităţii "nordice"?
Normal! Normalitate: să urmărim viruşii (din oameni deveniţi medii de cultură virală). În cazul în care virusul - aşa cum sîntem deja anunţaţi - persistă, adică se instalează durabil, şi urmărirea ar trebui să se perenizeze. Şi uite aşa se pliază şi mai mult tehnologia pe viaţa nudă a indivizilor-populaţii (fiecare individ este o populaîie de viruşi). Încep să cred tot mai mult că Agamben are dreptate.
China, acest model al democraţiilor în vreme de criză.
"Virus chinez", dar la ce nivel? În legătură cu ce? În ce registru? Nu cumva al combaterii "totalitare" a ceea ce nu a fost prevăzut de nişte clase (crase) politice şi de nişte servicii de "intelligence" democratice care doar profită de situaţie?
Inamicul ideal este inamicul general - acum cu adevărat ideal: viral. Duşmanul ca pîrghie de răsturnare a societăţii de către puteri, de transformare a libertăţii, ca prin magie, în putere. Nici nu e o cedare sau un transfer propriu-zise, ci o transmutare, o "traducere", o re-numire: ce numeam "libertate" rămîne aparent ce era, numai că a devenit "putere", adică asuprire, de-posedare.
Treizeci de ani a durat libertatea. De la comunism la coronavirus. Ar fi un titlu pe placul literaturii române, nu?
Capitalismul, mai tare ca pandemismul.
Vom găsi ac de cojocul virusului?
Ce repede crapă lucrurile! Parcă le-ai scăpa din mînă. Îţi scapă, şi crapă. Cu tine de care nu scapi.
Masaj cardiac la distanţă. Mesaj.
Daria Ghiu i-a zis pînă acum cel mai bine: 20-20, anul-fantomă. Să sperăm că va fi singurul şi că nu ne va bîntui (prea des).
Au intrat în acţiune măştile economice împotriva a orice. Cu astea scapi de lume.