Dar să dăm rewind. Sfârşit de 2019, ştiri din China. Se vorbea despre un nou virus, care e totuşi vechi, un fel de gripă care ţinteşte plămânii, dar nu aviara sau porcina de toamnă, ceva care se răspândeşte repede şi afectează mai ales bătrânii. Pe atunci totul părea foarte departe, un scenariu de film SF (cu zombi sau cu Dustin Hoffman), o dramă destinată altora, asiatici, mulţi şi oropsiţi de comunism. Doar numele coronavirus era menit să stârnească frica, o frică grandioasă: dacă "împăratul" bolilor este cancerul, atunci acest virus este cel puţin un rege. Şi, conform scenariului (filmografie selectivă: Contagion din 2011), şi-a transgresat lumea micronică, şi-a depăşit condiţia pentru a stârni un haos de neimaginat în lumea noastră.
Puţini ar fi crezut că, în doar 2 luni, acest patogen va călători spre Europa, unde va produce cea mai mare provocare de după Al Doilea Război Mondial (citez din cancelarul german Merkel). Nici acum, când tastez aceste cuvinte, nu vreau să cred că suntem pe punctul de a pierde joburi, surse de venit şi întregi sectoare de activitate non-esenţiale pentru supravieţuire, precum artele, turismul, restaurantele etc. Cele mai neafectate, deci câştigate sectoare vor rămâne cel farmaceutic şi cel al telecomunicaţiilor, dar în spatele acestora cred că vor prospera şi sectorul bancar şi industria armamentului. Tocmai domeniile care ies bine din orice război. Spaţiul virtual este spaţiul noilor manipulări şi al noilor războaie - cele informaţionale, bazate pe ştiri false şi contradictorii; acolo tronează dictatura audienţei dobitoceşti, care atrage publicitate dobitocească, iar ştirile apocaliptice produc mai multe vizualizări decât cele temperate. Între timp, pofta de viaţă a oamenilor este restricţionată, iar economia mondială frânează, în sincron.
Ne pregătim demult pentru această provocare, aşa cum arată ştirile ProTV de acum 1 an (unde se vorbea despre o apropiată pandemie) şi ştirile despre vaccinul lui Bill Gates, care este în lucru de şi mai mulţi ani. Printre coincidenţele legate de noul coronavirus se numără şi un roman SF din 1981, unde o armă biologică poartă numele Wuhan-400 (în Wuhan, China, au apărut primele victime ale coronavirusului). Pe 11 martie 2020, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat oficial pandemia de coronavirus cu epicentrul mutat din Asia (China, mai exact) în Europa. Moartea a cosit bătrânii Italiei şi Franţei - printre ei şi pe expatul Paul Goma, un scriitor român important care, de-a lungul complicatei sale existenţe, a criticat comunismul şi pe moştenitorii regimului comunist, inclusiv pe unii din sectorul cultural. Memoria lui a fost îngropată atât înainte, cât şi după 1989, conform unei vechi tradiţii autohtone de conservare a gregarităţii şi slugărniciei.
Începând cu 18 martie 2020, Guvernul României a emis mai multe Ordonanţe Militare, cu rolul de a reduce numărul oamenilor pe străzi şi a limita răspândirea virusului. Aceste aspecte de dictatură militară i-au speriat pe unii conaţionali, dezobişnuiţi să li se limiteze din drepturi, iar pe alţii, întorşi din ţări grav afectate de virus, i-au oprit la graniţă sau plasat în carantină obligatorie - o crudă ironie a destinului, oglindind destinul fugarilor din anii '80. Cu riscul de a fi etichetaţi drept "teoreticieni ai conspiraţiei", trebuie să remarcăm şi coincidenţa timpului în care se petrece toată această nebunie a izolării şi distanţării sociale: Postul Sfintelor Paşti, când românii umpleau, tradiţional, bisericile, încercând să se spovedească şi să se împărtăşească cu aceeaşi linguriţă. Părintele Arsenie Boca a prezis că mulţi români vor voi să se întoarcă din străinătate, dar nu vor mai putea, fiindcă "România va fi înconjurată de flăcări". În urma miilor de morţi din Italia (10.000 până la 28 martie 2020), Papa s-a rugat singur, în ploaie, pierdut în imensa şi pustia Piaţă San Pietro.
Este aceasta criza (din gr. krisis = decizie) ciclică la care trebuie să ne aşteptăm din decadă în decadă, sau apocalipsa amânată din 2012? Unii vor să creadă că Dumnezeu a trimis acest virus pentru a ne face mai buni şi mai solidari. Alţii cred că oamenii vor găsi noi orizonturi (pe facebook sau instagram?), vor încetini topirea gheţarilor şi poluarea asfixiantă, vor vindeca, vor reseta lumea.
Dar mai important este că oamenii vor să creadă şi încep să pună sub semnul întrebării felul în care arată civilizaţia în 2020, adică felul artificial şi lipsit de direcţie în care am ajuns să hoinărim. Cât de important a devenit consumul pentru vieţile noastre? Cât de mulţi mută hârtii şi e-mailuri de colo-colo, trăiesc din bla-bla steril, vloguri şi reclame la iaurturi şi câţi mai rămân să mulgă vaca, să pună o perfuzie şi să apere graniţele cu arma în mână? Câte bănci, companii farmaceutice şi câţi giganţi IT-telecom se vor înfrupta din această nenorocire? Cum ar fi arătat corona-carantina fără smartphonuri şi internet? Ştiu, suntem prea adânciţi în somnul nostru pentru a mai fi treziţi, darămite pentru a veghea. Şi suntem gata să murim pentru a ne apăra somnul.