Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Jurnal de război (cu noi înşine), resurse pentru instruirea unui proces (politic)


Bogdan Ghiu

05.04.2020
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
#genocidprinneglijenta
 
Măsură interesantă (dar normală) în Franţa: firmele în care statul e acţionar, chiar şi minoritar, şi cele - cele mai multe - care, ca la noi, vor primi ajutor de criză de la stat - în primul rînd prin şomaj tehnic - nu mai au voie să distribuie dividende anul acesta, sau vor fi penalizate. Corect? Corect. La noi?
 
Doar proiect, deocamdată. "Vendredi, la ministre du travail, Muriel Pénicaud, annonçait sur CNews, que « les entreprises où l'Etat est actionnaire, même minoritaire », seraient invitées à « ne pas verser de dividendes en tout cas à des particuliers », soulignant que « le partage de la valeur, c'est aussi une solidarité ». Les dirigeants d'ADP, Airbus, Air France-KLM, EDF, Engie, Eramet, la FDJ, Orange, Renault, Safran et Thales étaient prévenus. (...) Ils devront être suspendus quand les sociétés bénéficient des reports d'échéances fiscales et sociales. (...) « Les entreprises qui ont besoin de trésorerie aujourd'hui, en particulier les grandes entreprises, si elles ont besoin de trésorerie et qu'elles demandent l'aide de l'Etat, elles ne peuvent pas, elles ne doivent pas verser de dividendes. Et nous veillerons à ce que ce soit respecté, a souligné M. Le Maire, vendredi, sur BFMTV. Toutes les entreprises qui auraient bénéficié de reports de charges sociales ou fiscales et qui auraient versé des dividendes se verront obligées de rembourser cette avance de trésorerie sur les charges sociales et fiscales, avec une pénalité d'intérêt. » (...) Comment exonérer les actionnaires de l'effort quand des millions d'employés en chômage partiel ne toucheront que 84 % de leur salaire ? Que d'autres s'exposent au Covid-19 pour assurer des productions et des services vitaux pour l'économie ? (...) « il serait incompréhensible que les actionnaires ne fassent pas eux aussi un effort ». Ces dividendes représentent des sommes considérables : 359 milliards d'euros en Europe en 2020, indique une étude de l'allemand Allianz Global Investors. Soit près de la moitié des 750 milliards d'euros de rachats de dette des Etats et des entreprises de la zone euro annoncés par la BCE pour soulager les banques et les inciter à maintenir leurs prêts aux ménages et sociétés."
 
Crize au mai fost, crize sînt tot timpul, istoria a fost şi mai cu seamă a devenit o succesiune (strict logică, deci, în principiu, previzibilă) de crize. Dar asta de-acum nu este o criză oarecare, ca toate celelalte, aceasta este o CRIZĂ ALEASĂ.
 
Din mai multe mărturii, imnul naţional a sunat, azi, a bormaşină. Ce face omul român închis în casă? Şi-o "lucrează", reamenajarea permanentă, compulsivă, maniacală a domiciliului (dacă se poate, prin spargerea de pereţi şi prin amenajarea de "open bar"-uri: să se simtă omul acasă ca la crîşmă) era oricum sportul "pe loc" naţional. Brusc, faptul că am ajuns să locuiesc, practic, într-un imobil de birouri devine, acum, în condiţii excepţionale, o binefacere: nu mai abuzează nimeni de lift. Nu mi-ar părea deloc rău dacă "vecinii" ar da faliment. O, nu!
 
PROSE
Noi (statul, autorităţile cele fără de nicio autoritate - nu degeaba; "noi" doar în sensul că nu-i tragem la răspundere pentru asta, deci în calitate de complici la un fel de sinucidere - eutanasiere - asistată) sîntem nepregătiţi cînd vine iarna, drăguţa, cum am putea fi altfel cînd vine virusul? După ani şi ani, după o istorie întreagă caracterizată prin ne-pregătire, anul ăsta, surpriză, nu a venit iarna, dar a venit virusul. "Cioc-cioc, e cineva acasă? A, nimeni, deci pot să intru! Şi să mă instalez." Mă gîndesc deja la momentul - foarte apropiat - cînd nu vom mai putea fi deosebiţi de virusul din noi, dintre noi. Şi atunci adevărul va ieşi în sfîrşit la iveală (dar pentru cine?): noi, "casa" şi "luminişul fiinţei", sîntem virusul.
 
Nu va trece mult şi se va spune despre China că, încercînd s-o salveze, infestează a doua oară lumea cu echipamente medicale defecte sau necorespunzătoare. Păi nu?
 
Cărţile infectează. Ştiam asta.
 
După atîtea şi atîtea after-work, after-school şi mai ales after-party, unii se gîndesc că ar fi bine, dacă tot avem timp, să ne gîndim la after-pandemics. Sau umanitatea însăşi ca post-trans-umanitate. Alţii încearcă să se gîndească, noi de ce nu?
 
Am căutat - cu mare dificultate, aşa cum este, în mod anormal, accesul public la actele publice, în primul rînd la legislaţia (acum în schimbare accelerată) pe care, prin definiţie, sîntem obligaţi s-o cunoaştem -, şi nu am găsit nicio specificaţie în noile ordonanţe (sau dezondonanţe?) de urgenţă cu privire la măsura - luată în aproape toată lumea acum - de a interzice acordarea de dividende către acţionari de către firmele care vor beneficia de sprijin guvernamental pentru depăşirea crizei. Deci? Statul ajută, firma dă dividende? Din banii de ajutor, pasivi (scutiri, amînări) sau activi, bănuiesc. Cum rămîne? Rămîne aşa?
 
Poftă bună, (următoare) pandemie uşoară! În timp ce China "salvează" lumea. Să sperăm că e fake!

Deci nu numai la noi! După nebunia cu hîrtia igienică, încă o dovadă peremptorie că sîntem la fel şi că nicio graniţă nu va putea să ne despartă vreodată. Sîc populiştilor!
(lemonde.fr/2020/03/27/bricoleurs-confines-ou-la-societe-de-consolation)
 
În sfîrşit o să-mi epuizez stocul de carnete şi pixuri. Scriu tot timpul!
 
"Beyond repurposing existing capacity, systemic insurance would require that employees of bailed-out companies continue to be paid an adequate wage. The bailouts should not be allowed to be diverted to management pay raises, stock buybacks, or dividends. (...)
President Donald Trump and US policymakers have thus far favored piecemeal measures, especially when it comes to the state directing - indeed, reorganizing - the private sector. Their instinctive belief in the superiority of the market and private initiatives, regardless of the circumstances, leads them to recoil from the scale of government intervention needed to save our lives and livelihoods.
Lingering shibboleths about the state's proper role must not become roadblocks to mitigating the grave systemic risks that we face. Governments' poor track record on addressing another existential threat - that of climate change - does not inspire optimism."
(project-syndicate.org/economic-insurance-requires-massive-government-intervention)
 
Aşa da, nu avem pîine, să purtăm cozonac. De protecţie.
(liberation.fr/2020/03/29/gel-smirnoff-masques-gucci-l-industrie-se-reconvertit)

prins să scriu
 
Confinement. Confiniment.
 
Vorba colegilor mei traducători: de-asta, probabil, mai dă încă Litera la tradus! Dar nu e de rîs, şi cred că peste tot se vor întîmpla astfel de malversaţii, care oricum se întîmplă, dar acum capătă viteză şi amplitudine.
(pressone.ro/clientii-sectorului-5-2-cum-a-castigat-editura-litera-un-contract-de-500-000-de-euro-pentru-sapun-si-servetele-umede-la-suprapret-in-doar-o-zi-lucratoare)
 
Deci se profilează tot mai clar "Contracriza" 2. Dacă în "Contracriza" 1 propuneam contra-criza în loc de anti-criză (complice cu criza), acum lucrez să propun anti-criza ca, de fapt, ante-criză: cînd e vorba de viaţă/moarte, "după", ca acum, este prea tîrziu, trebuie "înainte". Moartea nu se tratează! Preluînd un termen relativ uitat, am ieşit din bio-politică, am intrat în necro-politică. Ce vedem acum peste tot ca măsuri politice ţine de necro-politică: sîntem deja pe terenul (şi tărîmul) morţii, de partea cealaltă, Zombie-Politics.

Sănătatea e marfă! Şi în materie de sănătate publică (materiale şi echipamente sanitare strategice), logica lichidatoare a "stocurilor zero", caracteristică economiei-flux globale (producţie-consum imediate şi, deci, permanente), şi-a impus legea. Ca şi cum pentru economia de piaţă nu ar fi nevoie de consumatori-producători (de profit) sănătoşi! Şi s-a ajuns în situaţia total pe dos ca în loc ca producătorii de astfel de materiale să fie în concurenţă pentru ofertele publice, autorităţile publice, în frunte cu statele, să fie nevoie să concureze, la preţuri discreţionare, pentru stocuri sau promisiuni de vînzare. Pe dos! Revoluţia a avut loc, şi a fost (este) neoliberală: statul aservit capitalismului spoliator şi speculativ (desprins de realităţi, dar storcîndu-le de resurse), pur financiar, matematico-algoritmic.
 
Acum: o ordonanţă pe zi, în încercarea de a ţine pasul cu evenimentele.
 
Ordonanţe work in progress: completări şi revizuiri de texte de lege permanente, guvernul se auto-interpretează în buclă, dovadă a incapacităţii de pre-vedere a statului, a lipsei oricăror stocuri, inclusiv - şi mai presus de orice - de idei, de capacitate, de competenţă. Nimic pe stoc, la cap, sus, şi ca resurse umane. Zero stocuri de orice.
 
Scrise chisnovat, în acelaşi timp sec şi încîlcit, "tehnic" şi tehnocratic, fără minte şi fără simţire, textele de lege ale guvernului trebuie explicate şi citite permanent de către el însuşi. Spectacol penibil, dar mai mult decît lămuritor, al unui eşec, al unei incapacităţi nu doar de comunicare, ci de concepţie.

Deja două ordonanţe militare pe zi (seară, ca să fie sinistru), foc cu foc.

În jurul Sucevei, România.

Suceava, capitală sanitară europeană!
 
Ei, sîntem gata? Carnofalogocentrismul.
(liberation.fr/2020/03/30/eviter-les-prochaines-crises-en-changeant-de-modele-alimentaire)
 
Acasă, în lume. Acasă, ca lumea. Acasă, cu lumea.
 
Nu cred că mai putem să ne spălăm pe mîini chiar de totul. Măcar din egoism specist, să nu cumva să ajungem să ne spălăm pe mîini de noi înşine.
 
Relaţia om-animal, focală. Fecală.
 
Actuala stare de urgenţă ar trebui să se perpetueze cel puţin într-un singur punct: înlocuirea, pe post de experţi-consilieri ai guvernanţilor, a economiştilor cu epidemiologii (de pildă). Economia NU este o ştiinţă, iar ştiinţele, la rîndul lor, sînt, procedural, mult mai pluraliste şi mai democratice decît regimurile politice democratice. Nu întotdeauna, dar mult mai des.

Prinşi într-un fel de potlatch delirant, Trump şi restul liderilor vor să omoare virusul sufocîndu-l sub munţi de bani. Desene animate cu această bandă desenată.
 
Vremuri des-coronate.
 
"... procesul prin care (cititorii) îi acordă unui text încuviinţarea de a-i afecta... " (Vinciane Despret)
 
Da, o să încep să-mi fac deambulările sub formă de "cardio" Yo-Yo pe verticala spiralată a scării blocului. Sper să nu ameţesc!
 
Numărul ordonanţelor creşte odată cu numărul infestaţilor şi al morţilor, dar chiar şi dacă l-ar egala şi chiar l-ar întrece, tot nu l-ar putea ajunge din urmă. Sau halul, dezolarea politicii-flux contemporane. Moartea cerebrală a oamenilor politici contemporani provoacă - lasă să fie: laisser-faire, laisser la mort faire son travail - moartea populaţiilor care, neinteresate, din automatism, somnambulic, aşa cum comanzi de la la fast-food ca să îngurgitezi prins, culcat, răpus moale între ecrane, i-au ales.
 
Liberalismul, neoliberalismul, laisser-faire-ismul a ajuns în punctul suprem, în care lasă absolut totul (adică absolut orice, deşi nu chiar) să fie, să se întîmple: laisser-faire, laisser la mort faire son travail, son oeuvre... Laisser-fariseism politic. Laisser vivre OU mourir, cela n'a plus de toute maniere aucune importance, aucune difference... Il faut que les choses se passent pour que tout passe, c'est-a-dire se produit et se consume instantanement et sans reste, sans remords, a la vitesse de la lumiere. Schneller, schneller! Au gas!
 
Deci rezidenţe de creaţie acasă, colegi artişti! Home-specific. Casa artei e acasă. Spinozian, kantian, pre-modern. Acolo, fără avioane, noi va trebui să imaginăm şi call-urile, şi proiectele. La treabă!
 
Casa însăşi trebuie lucrată (dar nu doar în sensul de bricolaj): e atelier de sine. În care să ne amenajăm şi un mic laborator. În garaj, fireşte, din care am eliminat, desigur, maşina.
 
Ca la manual e băiatul ăsta (Victor Orban), nu se abate o iotă, tocmai această exactitate tipologică, această suprapunere peste tipar îl face halucinant de ireal: nu-ţi vine să crezi că există. Şi pînă să te convingi, te-a făcut la conştiinţă.
(liberation.fr/2020/03/30/hongrie-en-plein-coronavirus-viktor-orban-s-attribue-les-pleins-pouvoirs)
 
Staţi dracu acasă că aţi îmbolnăvit lumea!
 
Dacă vrei să ieşi (din lume) ieşi (pe stradă)!
 
Dimineaţă cu amintiri şi mărturii despre prieteni dispăruţi: Madi, Traian, Vintilă.
Partea superioară a formularului
Partea inferioară a formularului
 
Am o mare şi binefăcătoare capacitate mimetică: îmi pot imita (pe dinăuntru, dinlăuntru spre afară) prietenii, pisicile, chiar lucrurile, pînă, nu la dispariţia de sine, ci la dispersarea, la evaporarea, la "vaporizarea" (spunea Baudelaire) de sine, la transformarea într-o ambianţă comună, într-un microclimat în care să se poată trăi curat, într-o capsulă de umanitate trecută, deci viitoare.
 
Ce spuneţi, domnule preşedinte Iohannis, facem, ca naţiune, operă de pionierat juridic (şi politic) internaţional propunînd, după criză, pentru a încerca să preîntîmpinăm celelalte crize mai mult decît probabile, un astfel de referendum pentru garantarea constituţională a dreptului la sănătate ca drept fundamental condiţionant al Omului?
(observatorcultural.ro/pentru-un-referendum-de-promovare-a-sanatatii-ca-valoare-constitutionala-suprema)
 
"După" criză, adică atunci cînd, ca urmare a dresajului intensiv de acum, criza se va instala, sub formă de reflexe, în cuget şi mai ales în simţiri, este posibil ca măştile să se cumpere mai mult decît prezervativele, iar testele de infestare, mai mult decît cele de sarcină. Şi unele, şi altele se poate, cinic, spune că ne apără de viaţa unora aflaţi mai aproape sau mai departe de noi, deosebirea radicală fiind, totuşi, că numai unele ne apără de moarte. Cu condiţia, desigur, să se găsească, nu ca acum, iar în mediile defavorizate chiar să se distribuie gratis.
 
Va urma o socialitate reticentă şi chiar mefientă? Mai mult decît posibil. Şi nu doar ca egoism, ci, ca în Orientul Îndepărtat, ca grijă faţă de celălalt. O criză cu urmări etice? Ar fi de dorit.
 
Masca ca dezvăluire ("de-mascare") etică (pozitivă): manifeşti că îţi pasă de ceilalţi. Semn de socialitate responsabilă. Cu condiţia să se găsească, să nu fie un lux, ci un bun de primă necesitate!
 
Faţa, ultima parte neacoperită a corpului, pe cale de dispariţie. În Occident!
 
De-facializare, de-vizajare (Deleuze-Guattari). Adevărata faţă e masca!
 
"Des masques chirurgicaux simples sont désormais disponibles dans des distributeurs automatiques en Slovaquie" - ?

Să păstrăm dovezi cu demnitarii care ne sfătuiau să nu purtăm (pentru a acoperi, poate, inexistenţa stocurilor naţionale, la nivel de stat), poate se vor dovedi salvatoare - în instanţe chiar, de ce nu!
 
Dacă măştile acoperă faţa şi pot salva de la infestare, neconsilierea şi lipsa lor ce acoperă şi pe cine şi de la ce salvează (pentru moment)?
 
Păcatul e cu adevărat originar, "radical" originar, "trans-"originar, "meta-"originar etc.: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!" Pînă nu va mai rămîne nimic, şi nimicul se va năpusti asupra voastră.
 
Aux masques, citoyens! Dar ăştia (peste tot) nu au şi atunci spun că nu e nevoie, ba chiar e dăunător. "La grande erreur aux Etats-Unis et en Europe est, à mon avis, que la population ne porte pas de masque. Ce virus se transmet par les gouttelettes respiratoires, de personne à personne. Les gouttelettes jouent un rôle très important, d'où la nécessité du masque - le simple fait de parler peut transmettre le virus."
(lemonde.fr/2020/03/31/ne-pas-porter-de-masque-pour-se-proteger-du-coronavirus-est-une-grande-erreur-affirme-un-haut-scientifique-chinois)
 
"Doi ani", zice unul, Rafila. Să ne vezi la vară, la nudişti de exemplu, fără slip, dar cu mască. Ar putea fi oarece probleme...
(news.expats.cz/coronavirus-in-the-czech-republic/under-czech-coronavirus-regulations-even-nudists-must-wear-face-masks-czech-police)
 
Deci problema e de fapt starea generală de sănătate, aşa-numitele "comorbidităţi" peste care virusul vine ca ultima picătură. Deci ne întoarcem la sănătate în general şi pe fond. Virusul nu omoară atît "în sine" sau "prin el însuşi", ci ucide "diacritic": contează pe ce "suprafaţă" de sănătate se pune, cade. Un fulg care poate dărîma un munte ros pe dinăuntru (de atîta extracţie de resurse, desigur).

And Romania too!
(wired.com/story/its-time-to-face-facts-america-masks-work)
 
Ce perversiune, să te asemeni cu Lombardia doar la nenorocire! Prostie şi uşurătate. Şi ştim: prostia îi doare doar pe alţii.
 
Deci mai degrabă ne spuneau să nu purtăm măşti pentru că nu aveau. Aştept să devină obligatorii!
 
Neapărat! De bun-simţ.
(change.org/p/presedintele-romaniei-planul-anti-coronavirus-scrisoare-deschisa)
 
Se vorbeşte numai de îngheţarea salariilor. Dar - la noi - nu şi de îngheţarea dividendelor (adică neacordarea lor pentru 2019). În primul rînd în cazul băncilor şi al companiilor cu acţionariat, fie şi minoritar, de stat. Deci? Media nu întreabă (pentru că nu ştie sau nu are interes), deci nimeni nu răspunde. Deci?
 
Propuneri de evoluţie (lărgire) pentru Codul Muncii: expunerea la risc sanitar letal. Deci?
 
Divide(nde) et impera!
 
Proiecţiile unui bancher.
(research.natixis.com)
 
Anti-Criza e noua Criză. Doar sănătoşii au voie să circule, sînt lăsaţi pe-afară, la joacă. Ceea ce regimurile autoritariste impun în democraţii se consimte: convergenţă de urgenţă.
(lemonde.fr/pixels/article/2020/04/01/coronavirus-les-francais-favorables-a-une-application-mobile-pour-combattre-la-pandemie-selon-un-sondage)
 
Adio, "a ieşi pentru a ieşi", "a pleca pentru a nu sta". Trebuie justificări, iar acestea sînt deja stabilite, indivizii nu pot deroga, nu pot inventa, nu pot crea, nu pot ieşi nici din casă, nici de pe lista unică de motive de ieşire valabile, nu există singularităţi, situaţii excepţionale, doar o singură situaţie de excepţie, ca normă pentru toţi, unificatoare. Să ne uităm pe "declaraţia pe propria răspundere", şi vom vedea cel mai mic numitor comun a ceea ce uneşte, universalitate în act, manifestă, patentă, definită strict, clar, de putere. De ce n-ar rămîne totul aşa, să cerem voie afară şi să fim obligaţi nu numai să motivăm, ci să prezentăm motivaţii valabile, permise legal? Nu este oare totul spre binele nostru - nu, nu mai binele comunist şi nici supraomul, ci viaţa, viaţa nudă, atît? Şi atunci de ce n-ar rămîne lucrurile (cam) aşa, cu clase şi categorii sociale de îngăduinţă, mişcarea "cu voie de la poliţie"? Boala, răul, pandemia - ruda de sînge şi aliatul Puterii.
 
Viitorul (imediat) discurs al puterii. Pariu?
Treptat, încet-încet, de ce să ne grăbim, nu putem, nu e bine să ieşim din case toţi deodată, dacă ne infectăm la loc, dacă de data aceasta ne îmbolnăvim chiar toţi... Nu vom putea avea niciodată măşti pentru toată lumea, sau şi acelea pe categorii, pe calităţi, în funcţie de pericol şi de nevoile inevitabile de mişcare, mişcare doar de nevoie, nu de plăcere, munciţi acasă, aţi văzut că se poate, cultivăm şi valorile familiei tradiţionale în felul acesta, vine popa acasă pentru orice serviciu, vă aducem noi masa, super-fast-food, să nu suferiţi, kamikaze pe biciclete pot străbate acum în voie oraşul, dar de ce pe biciclete, de ce să ne mai temem de poluare cînd toţi stăm în case, feriţi, la adăpost, super-fast-food, McDo dublat, consolidat, amplificat de curieri rapizi... Staţi acasă şi munciţi, puteţi vedea pe ecrane cît de rău e pe-afară... Ce gol şi urît, totul închis, o dată pe săptămînă, ok, e voie la picnic, la grătare, pe rînd, cu soţ/fără soţ... Comandaţi totul pe net. Afară e moartea. Şi noi, aleşii. Noi şi moartea.
 
  • Poem (pentru că nu are nicio putere)
  • Întotdeauna salvatorii conspiră cu catastrofa, anti-criza cu criza, ce a fost accident devine lege, accidentul face legea. Nevoile, disperările ne sînt întoarse şi aplicate ca obligaţii. Şi accidentul devenim atunci noi.

Ca să ne şi vedem. Avem şi noi cărţi în spate, pe care le şi folosim. Sînt chiar fundalul a ceea ce facem, pe bune!

  • Noul urbanism
  • Azi o să mă uit la filme de acasă, din camera mea, nu mai ies în lume, nu mă mai duc în sufragerie.
 
O anchetă jurnalistică despre un scandal evident - şi în toate ţările. Mască de protecţie sau nas de Pinocchio al puterii?
(mediapart.fr/journal/france/020420/masques-les-preuves-d-un-mensonge-d-etat)
 
Şi deodată agenda s-a golit.
 
Pentru că nu avem un statut în vremuri de "pace", cum am putea avea unul în vremuri de "război"? Sau poate abia acum ar trebui legiferat, pentru că "independenţii" sînt la fel de precari tot timpul, situaţia lor este la fel de "de urgenţă" tot timpul, adică şi atunci cînd lumea "normală" îşi încasează calm salariile şi dividendele uneori doar deplasîndu-se dintr-un loc în altul, fără a fi obligaţi să-şi justifice punct cu punct şi bucată cu bucată munca (atunci chiar ar fi dezastru - social).
(observatorcultural.ro/articol/artistii-pandemia-si-statul-roman-cum-sa-fii-ministerul-muncii-si-s-o-dai-cu-oistea-n-gard)
 
România? E simplu: "Les entreprises qui souhaitent profiter de prêts garantis par l'Etat et de report de charges fiscales et sociales devront renoncer à distribuer un dividende à leurs actionnaires". Să traduc? "Companiile care doresc să profite de împrumuturile garantate de stat şi de amînarea taxelor şi a contribuţiilor sociale vor trebui să renunţe la distribuirea de dividende către acţionarii lor". E în EUropeană.
(lemonde.fr/2020/04/02/face-a-la-pandemie-de-covid-19-les-dividendes-peuvent-attendre)
 
Neoliberalismul, nu vreun "comunism", a făcut întreaga lume dependentă de China cea dură şi şmecheră. Oare ce înrudire între "capitalismul de stat" şi statul aservit capitalului? Cele două se privesc ca în oglindă, dreapta devenind stînga şi viceversa pentru guvernarea unei lumi-Excel care nu are nevoie decît de "diacritica", de picătura unui virus ca să se surpe, populaţiile devenind simple variabile statistice, cu "intrări" şi "ieşiri" etc.
 
Aoleu! Un neortodox! "Actuala criză economică este de fapt profund diferită de cea din 2008 sau de cea din 1929. Este din capul locului o criză a economiei reale. Provocarea nu este, ca ieri, să căutăm să o susţinem prin măsuri de ofertă sau cerere. Ceea ce se aşteaptă de la stat este, paradoxal, să se asigure că multe întreprinderi îşi închid porţile. Datorită măsurilor de izolare, produsul intern brut (PIB) trebuie să scadă! Rolul major al politicii publice, în această etapă, nu este acela de a reînvia economia, ci de a se asigura că aceasta rămâne într-o stare satisfăcătoare de hibernare, ceea ce îi va permite să redemareze rapid. Nu de măsuri macroeconomice avem nevoie din partea statului, ci de măsuri microeconomice."
Într-adevăr, de ce ar trebui chiar toată HORECA, de pildă, să treacă criza? Pentru că este centrală şi reprezentativă pentru economia de pur consum şi loisir, ne-productivă, a României? Aha! Păi ziceţi aşa: salvăm HORECA pentru că cam asta este economia în România. Să ştim ce bacşiş lăsăm după sau, dacă tot ne-am obişnuit, ne luăm de la supermarket (că au fix aceeaşi ofertă!) şi consumăm acasă, într-o binevenită distanţare socială faţă de populismul economic liberal al momentului. Căci cum să iei berea şi cafeaua-n oraş a alegătorului? Să vedem însă cine va mai ieşi din casă, în primul rînd dacă va mai avea voie. Deci şi salvarea asta e mai mult de faţadă. Ce va fi să dispară va dispărea: nu ăsta este mult-lăudatul eroism antreprenorial? Şi oare chiar nu bate, nici acum, riscul sanitar global la care ne expune lipsa de prevedere (nu zic, Doamne fereşte, viziune!) şi scurttermismul, "prezenteismul", miopia politică pur electoralistă, riscul economic individual explicit asumat al capitalistului pur şi dur?
(lemonde.fr/2020/04/02/daniel-cohen-la-crise-du-coronavirus-signale-l-acceleration-d-un-nouveau-capitalisme-le-capitalisme-numerique)
 
Pe scurt, că nu avem vreme:
  • - medici mituiţi, dar lăsaţi fără mijloacele de a-şi face datoria, altfel spus populism profesional, separat, distins de sistemul public de sănătate în întregul său, care a fost lăsat în paragină = "stînga";
  • - economie ne-productivă sprijinită de stat = "dreapta".
Adică nici sănătate propriu-zisă, a populaţiei, nici sănătate economică. Nici, nici.
 
După #stamacasa (să ne vedem acolo!), propun deja #iesimacasa sau #astasearadansaminfamilie, că tot ne-am obişnuit, iar crîşmele primesc oricum bani şi scutiri de la guvernul liberal, de parcă ar fi cine ştie ce start-up-uri inovante sau de fabrici de pîine, lapte, ouă, mere, medicamente - Care.
 
Take Care, Prends soin!
 
Hai liberare pe 15 mai, că trebuie să salvăm economia naţională: se deschid terasele şi începe sezonul, mergem şi noi în carantină la Mamaia!
 
- Vin mascaţii!
- Să vină, dar să fie mascaţi!
 
Cu complicitatea de mînă moartă a statelor, adică a elitelor conducătoare (politicieni, experţi, intelectuali, lideri de tot felul), am ajuns să vedem cu toţii, o lume întreagă, cum piaţa pură ucide, fiind cu totul insuficientă să guverneze treburile omeneşti. Deci nu, nu "Vestul Sălbatic", piaţă pură, ca la manual. Pe fondul demisiei criminale a clasei politice occidentale. Aş vota oricînd pentru un Nurnberg al acestor elite care şi-au sacrificat populaţiile. S-ar putea spune, de exemplu, genocid prin neglijenţă?
(digi24.ro/stiri/externe/sua/vestul-salbatic-al-echipamentelor-medicale-franta-si-germania-suparate-ca-sua-supraliciteaza-la-contractele-semnate)
 
Un lucru trebuie să fie clar, dacă avem ochi să vedem: la 30 de ani de ani de la prăbuşirea comunismului asistăm - nu, ar fi bine doar să asistăm: trăim, adică murim căci ne cade în cap - la insuficienţa criminală, la capacităţile cognitiv-afective infime, la brutalitatea şi subdezvoltarea intelectuală şi morală, la frusteţea şi degenerarea capitalismului neîncadrat, ne-civilizat, adică la dezumanizarea lui, acum la inumanitatea lui criminală. Adică la prăbuşirea Planetei din pricina lui. Comunismul a fost războiul, acum războiul împotriva umanităţii este capitalismul. Statele, elitele politice conducătoare care şi-au lăsat societăţile pe mîna şi în grija capitalismului globalizat ne-au adus, pe scurt, în situaţia în ca întreaga planetă să depindă, în materie de materiale medicale şi sanitare simple, banale, de Asia, adică de surse şi resurse unice, imediat acaparate brutal. Ruşinos şi revoltător! Măştile şi reactivii nu sînt o marfă cu consum imediat, aşa că nimeni nu le-a mai produs, dar nici statul nu le-a stocat. Logica extremismului şi a fundamentalismului capitalist, a bioterorismului capitalist, nu trebuie lăsată să decidă singură, pentru că nu are decît creier mic, putînd fi înfrîntă, iată, de un virus, de această făptură incertă, ambiguă, de această entitate de contrabandă, a micului trafic de frontieră, de această deconstrucţie în act a graniţei - numai de scientismul îngust al ştiinţelor noastre visată - dintre chimie şi biologie.
 
Unde e societatea contractuală liberală? Iată, s-a evaporat, ca şi cum nici n-ar fi fost. Dar a fost vreodată, sau n-a fost decît o ficţiune, o dogmă, o doxă, o poveste, blabla pentru alegeri şi pentru media?
 
Statul garantează respectarea proprietăţii. Nu şi proprietatea asupra vieţii, probabil pentru că, metafizic, de, aceasta "se este", nu "se are". Deci moare, dispare, nu se pierde.
 
De ce să mai fie nevoie de lagăre, de gulaguri sau de soluţii finale cînd există capitalism pur şi dur, capitalism lăsat singur, de biet capul lui mic, de reptilă? Crăpăm loco, cuminte, ordonat, fiecare la locul său. De ce să mai cheltuim cu arestarea, cu transportarea, cu producţia de Zyklon B sau cu înfometarea în masă, cînd apar, singuri, viruşii, soluţie finală minune, şi este de-ajuns să le laşi uşa deschisă să intre şi să adormi, să distragi atenţia lumii distrînd-o cu poveşti pe ecrane colorate?
 
Non-producţia industrială de protejare a sănătăţii mondiale echivalează cu o producţie industrială multiplicată mondial de Zyklon B. Trăim în nazism implicit, rezultat, chiar dacă (să zicem) neprogramat.
 
Nu sîntem izolaţi, sîntem internaţi, sîntem încarceraţi, politicienii capitalişti, adică structural, prin definiţie corupţi (vînduţi) au lăsat nu numai să fim invadaţi, dar cînd să punem mîna pe sîneaţă să ne apărăm, ia-o de unde nu-i: ne-au şterpelit-o, ne-au casat-o, ne-au reciclat-o, sau au vîndut-o pentru alte războaie, imediat profitabile. Ne-au lăsat dezarmaţi, şi acum vin să ne apere.
 
Nu conspiraţii trebuie să bănuim, ci opusul lor: lipsa oricărei planificări, altfel spus, complicitatea dintre termenele scurte ale capitalismului global (care delocalizează, adică se duce cît mai departe pentru a scădea preţul muncii, adică pentru a exploata, deci care măreşte distanţele stricînd Planeta pentru a scurta pînă la instantaneu timpul) şi termene scurte ale politicienilor. Depăşite acum, ca viteză de (de)realizare, doar de sub-umanitatea virală.
 
Vă daţi seama cît de invidioşi trebuie să fie acum marii campioni, marii preoţi-profeţi, marii eroi civilizatori ai capitalismului pe viteza de globalizare a virusului? Nu să fie un astfel de virus e visul lor? Şi n-au reuşit? Nu asta, iată, a ieşit din capitalism: un virus schimbînd radical, imediat, ca şi cum ai ucide dînd doar o palmă, condiţia umană - poate chiar în neant?
 
"Nu există reactivi pentru a produce teste deoarece producţia acestora este în Asia. Dar de ce a fost externalizată această producţie? Pentru că întreprinderile au raţionalizat costurile şi şi-au optimizat lanţurile de valoare." Şi statul? De ce mai există politică? Cu se ocupă ea? Cu încurajarea şi apărarea, garantarea acestei direcţii, în niciun caz cu apărarea şi reprezentarea intereselor celor mulţi.
(mediapart.fr/030420/cedric-durand-l-enjeu-de-cette-crise-est-de-planifier-la-mutation-de-l-economie)
 
Sutele de mii de morţi nu erau inevitabile! Nu a fost cutremur. Nu a fost un accident. A fost neglijenţă criminală, devenită "fapt total" (global), ba chiar civilizaţie. O civilizaţie din care trebui să ieşim dacă vrem să mai trăim. Va trebui să facem tot ce se poate pentru a impune adevărata agendă publică de discuţie.
 
Economia a fost oprită, dar bursele n-au fost închise. De ce? Ca să adîncească dezastrul, ca să putem fi cumpăraţi chiar pe nimic, cu totul, ca second hand ce-am ajuns, ce-am fost făcuţi să ajungem.
 
Sîntem colectivizaţi, constituiţi, somaţi să ne concepem ca specie, să începem să dezvoltăm o conştiinţă "specială", să dovedim că sîntem mai mult decît un virus (fie şi ultra: încununarea tuturor viruşilor). Şi că virusul, simplitatea, frusteţea vitală, lipsită de conştiinţă, a virusului, această chemare la lenea de a fi om, la decerebrare, la "viaţă nudă", ne vine dinăuntru, nu din afară. Dacă n-ar fi existat înăuntru nu s-ar fi "proiectat", "actualizat" în afară.
 
Conştiinţa nu apare decît din fragilitate, e operă şi "înarmare" a vulnerabilităţii. Adică fix acum! Cu atît mai mult cu cît vulnerabilitatea "naturală" a fost încununată viral (ce nume demn, perfect potrivit are virusul ăsta, cu familia lui cu tot!) de o vulnerabilizare politică.

Dar comunismul, dat totalitarismul capitalist de facto de-acum, cu jumătate din populaţia Planetei în domiciliu forţat ca "măsură de salvare" (cînd dacă e să ajungi la stadiul de a fi salvat, nu se mai salvează deja nimic - cea mai bună salvare fiind prevenţia, prevederea, pe scurt, gîndirea), ne place? Eu zic că abia acum ne-am putea afirma ca adevăraţi "anti-comunişti". După "ciuma brună", "ciuma roşie" etc., cu şobolanii lor, iată că am ajuns ca ciuma să fie viaţa însăşi. Cred că ar trebui să ne felicităm!

Sau cînd darwinismul politic face loc şi creează condiţiile adevăratului darwinism, cel natural. Aşa arată normele şi dogmele "culturale" şi sociale în "naturalitatea" lor. Nu s-a schimbat, de fapt, nimic, doar s-a îngroşat, sper, pedagogic: tot concurenţa decide. Cine poate intra şi rămîne în joc, ca să "concureze", tocmai. Noi am am fost de mult excluşi. Şi nici la peluză nu mai sîntem lăsaţi. Căci de fapt "jocul democratic" constă tot în a încerca să faci imposibil jocul democratic, să îngheţi, ca acum, campionatele şi cine era în poză, ăla rămîne în viaţă. Încolo, pădure bătrînă, ce-atîtea cheltuieli... Să fi cotizat mai substanţial dacă voiau să profite de "creşterea duratei de viaţă" (şi a "nivelului de trai") etc.

Orban ca Orban. Urbi et Orban.
(fanatik.ro/guvernul-a-suspendat-prevederile-privind-transparenta-decizionala-in-adoptarea-initiativelor-legislative)
 
Piaţa pură, statul, lipsă. Experiment la scara 1/1. Contra-pedagogie. De acum putem muri de orice: Sănătatea e în colaps.
(lemonde.fr/2020/04/03/inquietude-mondiale-sur-les-inevitables-penuries-de-medicaments)
 
Coronavismul, acest transumanism politic.
 
Coronanevrismul politicii.
 
Coronavria. Sîntem în Coronavrie.
 
Capitalism după comunism = coronanevrism.
 
Tovarăşi, să nu lăsăm duşmanul, acest virus pervers (că altfel nu îi pot spune), să ne distrugă democraţia! Să facem totul! Pentru că nu am făcut nimic.

Nu e corupţie, e concepţie, viciu de concepţie: ceea ce ne-a izbit depăşeşte individul şi nu poate fi tratat, prin urmare, individualist. Individualismul este acum o doctrină depăşită de evenimente, iar a te agăţa de ea ne va rupe cu atît mai dureros: nu numai că putem să crăpăm, dar putem foarte bine s-o facem fără a înţelege de ce. Deci ce lipseşte? Adică unde e gaura neagră, pata oarbă, unghiul mort (şi ucigător) mintal, filosofic, ideologic, politic pe unde a intrat praful ăsta ucigător, care e atît de nimic pentru că putea fi orice: e un semnificant gol, o disponibilitate a răului pură, dar a unui rău nu în sine, ci invitat, produs, stîrnit: lăsat să fie (de la "laisser-faire", fireşte). Lucrurile nu mai pot fi lăsate să fie oricum, iar descrierea sau interpretarea (performativă, desigur, cum altfel, chiar hiper-perfomativă, avînd în vedere urgenţa: "e urgent să înţelegeţi aşa şi nu altfel situaţia" - ceea ce am numit în alt loc meta-informaţie) pe care ne-o dau ei în loc de medicamente, de tratament, pur şi simplu trebuie respinsă şi combătută, vomitată: este otrava finală.
 
Vine, vine primăvara, natura renaşte, merge mai departe, poetic, aceasta ne este situaţia.
 
  • Le dormeur du val
  • C'est un trou de verdure où chante une rivière,
  • Accrochant follement aux herbes des haillons
  • D'argent ; où le soleil, de la montagne fière,
  • Luit : c'est un petit val qui mousse de rayons.
  •  
  • Un soldat jeune, bouche ouverte, tête nue,
  • Et la nuque baignant dans le frais cresson bleu,
  • Dort ; il est étendu dans l'herbe, sous la nue,
  • Pâle dans son lit vert où la lumière pleut.
  • Les pieds dans les glaïeuls, il dort. Souriant comme
  • Sourirait un enfant malade, il fait un somme :
  • Nature, berce-le chaudement : il a froid.
  •  
  • Les parfums ne font pas frissonner sa narine ;
  • Il dort dans le soleil, la main sur sa poitrine,
  • Tranquille. Il a deux trous rouges au côté droit.
 
În limbajul lor golănesc spus: ne-au lăsat în curul gol pe banii noştri.
 
Nu fac nimic, d(o)ar salvează. Salvează pentru că nu fac nimic. Îşi salvează doar pielea, "onoarea".
 
Şi totuşi cred că omor prin imprudenţă nu e exact, e blînd. Circumstanţe atenuante? Impostura şi complicitatea la impostură: nu au ce căuta acolo unde sînt, dar sînt, cel mai probabil, acolo pentru că nu pot fi nicăieri altundeva. Exact ca virusul: ceva ce face foarte rău nefiind.

Elucidare mental-discursivă a cazului. Căci este un caz de crimă în masă: genocid. Concluziile sînt aproape. Cred că le-am spus deja.
 
Amprente, ADN: legi, amendamente, intervenţii şi declaraţii publice, înrudiri, legături, conturi, desfăşurătoare. Instrumentăm cazul. Politicul este de domeniul poliţienescului.
 
Ce bine sună...
(theguardian.com/world/2020/mar/30/immunity-passports-could-speed-up-return-to-work-after-covid-19)
 
Foarte curînd, zilele astea, nu vor mai putea munci (adică trăi, circula etc.) decît cei sănătoşi, cei dovediţi sănătoşi, cu patalama de sănătate ("paşaport de imunitate"). În prezent se lucrează la transferarea responsabilităţii dinspre politicul care nu a făcut, tocmai, politică (pre-văzînd, anticipînd, pregătindu-se, nelăsînd societatea expusă, dezarmată) către societate, spre oameni, spre noi, care vom fi învinovăţiţi (prezumţia de infectare) dacă nu sîntem sănătoşi, vom fi făcuţi responsabili (noi, nu ei) pentru ne-sănătatea, ba chiar pentru periculozitatea, pentru "infecţiozitatea" noastră, şi vom fi condamnaţi la diferite grade de moarte: propriu-zisă, socială, profesională etc. Dantesc, acum se organizează, se desenează, se proiectează arhitectural Infernul, care va fi noua normalitate socială, Paradisul (rezervat lor şi altora cîţiva, piraţilor sociali, de fapt fostei normalităţi sociale: dreptul la muncă, viaţă, mişcare) şi, desigur, marea invenţie a Purgatoriului (sistemul de sănătate, extins însă, prin medicalizare şi sanitarizare, la întreaga societate). Totul în degrade. După Arhipelagul Gulag (Soljeniţîn) şi "arhipelagul carceral" (Foucault), societatea ca arhipelag moral-sanitar.
 
Hai, că după aia vine, ne-metaforică, chiar ciuma! Întrebarea e: Ciuma bate Corona? Sau există ordine şi în dezordine, iar crizele, pandemiile, se înlănţuie, se succed, nu se suprapun, nu se combină? Există şi o ecologie a infecţiilor.
(telerama.fr/sortir/coronavirus-dans-la-ville-confinee,-quand-les-humains-ny-sont-pas,-les-rats-dansent)

Se lucrează! Nu s-au pregătit, nu s-au gîndit decît cum să se înlocuiască unii pe alţii exact asemenea crizelor (diferitele tipuri de epidemii şi de ciume), iar acum ne salvează transferînd sanitarul în moral şi politicul în social, cînd principala salvare ar fi, desigur, de ei... Şi ce le mai place (para)milităria, posturile marţiale, eroice, bărbăţia politică...
(digi24.ro/stiri/actualitate/ludovic-orban-am-pregatit-o-noua-ordonanta-militara-o-vom-prezenta-sambata)
 
Societate de control (Deleuze) sanitar, moralizarea stării de sănătate/boală, grade infinite, morale şi penale, între aceşti doi poli, panoptism etic-salvator: vechi vis, genealogie occidentală viguroasă, sîntem tot mai aproape de realizarea lui. Această împlinire va depăşi infinit ca importanţă istorică înfrîngerea comunismului şi globalizarea capitalismului (prin "sublimarea" lui în semiotică financiară pură), care se vor dovedi doar trepte spre realizarea vechiului, milenarului vis de putere (încarnarea virusului), în care exercitarea acesteia, făcînd suprema economie sacrificială de sine şi suprema ocultare, camuflare de sine, ne va fi transferată pentru a ne face rău/bine, pentru a ne "regula" singuri. Deja, acum sîntem făcuţi responsabili nu doar, direct, clar, de îmbolnăviri, de morţi, ci de propagare, de răspîndire, de "colportare", de "punere în circulaţie" a pericolului viral. Foarte curînd, asta s-ar putea traduce prin "subminarea economiei naţionale" şi chiar prin "trădarea de patrie". Epidemia imprimă viteza, ritmul evenimentelor, politicul surfează priceput, deci sîntem foarte, foarte aproape de totala politizare a bolii, de totala ei propagare în formă moral-politică, de "traducerea", de convertirea, de răsturnarea, de pozitivarea ei sub formă de norme şi legi care ne vor fi aplicate, întorcîndu-ni-se, de fapt, a doua oară, după "inginerii" politice, boala însăşi sub formă de măsuri anti-boală (anti-criza ca "structuralizare" a crizei). Cunosc dialectica, am studiat-o alături de cei mari, mă pasionează.
(digi24.ro/stiri/externe/cum-este-testata-populatia-pentru-covid-19-in-tarile-bogate-germania-pregateste-pasapoarte-de-imunitate-ca-sa-redeschida-economia)
 
Deci fraţi filosofilor, v-aţi luat voi, superior, de el, l-aţi dojenit înţelept, dar "ipoteza Agamben" sau "suspiciunea Agamben" se verifică cu asupra de măsură, este în plină desfăşurare. Să ne repliem, deci, pe sensibilitatea lui de pornire, pe "sistemul lui de alarmă" şi de "alertor public", şi de-abia de acolo să începem să lucrăm. Sau nu.
(quodlibet.it/giorgio-agamben-l-invenzione-di-un-epidemia)
 
Ne salvează pe noi (poruncindu-ne, putînd în sfîrşit să ne dea ordine)? Nu, se salvează pe ei, pentru a nu fi cumva acuzaţi că n-au ajuns, iată, să fie obligaţi să ne "salveze" (împotriva noastră înşine) tocmai pentru că nu şi-au îndeplinit la timp, cu conştiinciozitate şi profesionalism, etic şi deontologic, datoria politică prevăzînd, proiectînd, plănuind, anticipînd, pregătindu-se şi pregătindu-ne în loc să ne lase expuşi riscului şi pericolelor, sacrificîndu-ne adică în mod constant, as usual, confuziei lor profitabile, devenite structurale şi principiale (ca însăşi definiţia corupţiei de concepţie, conceptuale), a politicii cu afacerile.
 
Toată lumea se întreabă, sper să devină un pandemic proces al clasei politice!
(atlantico.fr/decryptage/3588539/crise-sanitaire-et-manque-de-reactivite--la-france-est-elle-dirigee-par-des-fonctionnaires-non-elus--francois-ecalle-william-genieys)
 
Ah, vechea, învechita, puturoasa, dar încă neînfrînta dialectică, "alchimie" recuperator-speculativă a puterii...
 
Puterea nu există, este un proces, un verb continuu, puterea noi o facem, noi o constituim, şi nu doar prin alegeri, acum de exemplu, puterea se reconstituie şi creşte pe spezele noastre... Dăm putere din puterea noastră.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer