România, ţara cu cea mai mică "densitate medicală". La fel ca şi densitatea forestieră, în curînd cea umană, de mult cea intelectuală ş.a.m.d.
lemonde.fr/international/article/2020/04/05/coronavirus-en-roumanie-la-colere-des-medecins-envoyes-a-la-mort
Deci gata cu "statul minimal"? Aoleu! Fără mea culpa ideologică, pe şestache, ca şi cum aşa am fi fost învăţaţi să gîndim dintotdeauna? Să nu ne temem, pînă ajung la noi astfel de idei periculoase, "destabilizatoare", mai merge cu "mîna invizibilă" lăsată să facă minuni de una singură prin buzunare. Dar nu este deja un paradox: stat liberal puternic, intervenţionist etc.? Sună a corupţie nu accidentală, ci a corupţie de concepţie. (Philippe Escande, "Économie de marché: la crise du coronavirus provoque le grand retour de l\'État", Le Monde, 5 aprilie 2020.)
Da, statul poate se întoarce, somat să redevină puternic ca să salveze sănătatea populaţiilor producătoare. Dar va deveni mai puternic luîndu-şi partea de putere care-i convine: informaţiile, urmărirea, supravegherea. Şantajul informaţional-poliţienesc cu viaţa: libertatea sau viaţa?
Atît de batjocorit, statul se dovedeşte, iată, cu adevărat, literal, vai, providenţial, fiind de fapt "stat de supravieţuire" (Norbert Elias). După criză (crize), se va afla într-o situaţie "foarte" paradoxală: în acelaşi timp întărit, "împuternicit" ca prerogative, şi slăbit de datoria pe care o va fi acumulat pentru a salva atît sănătatea, cît şi economia. Dacă n-ar fi fost scos prematur (prin corupţie de concepţie) la pensie (adică redus la funcţia de pîrghie a capitalului), azi ar fi fost ceva mai în formă, mai cu "pătrăţele" în loc de burţi. Există însă voci extrem de îndrăzneţe care spun că aceste imense datorii "suverane" vor trebui pur şi simplu, la fel de - şi cu adevărat - suveran, şterse, anulate: statul bate monedă, statul - statele împreună, nou "Bretton Woods", clamează tot mai mulţi - pot să anuleze şi datoriile, create de fapt doar prin dependenţa faţă de bănci şi prin artificiul cotaţiilor, altfel spus prin totala financiarizare a economiei, care a dus la specularizarea ei, la desprinderea ei de realitate, ca "bulă" autonomă. Dar dacă tot este finanţa sferă (bulă) în sine, dacă tot s-a desprins de realitate înseamnă că şi datoriile statelor pot fi făcute, de către state laolaltă, desigur, să nu aibă realitate, adică să li se recunoască aspectul pur financiar, semiotic, algoritmic (guvernanţă economico-matematică), altfel spus nemaiproducînd profituri cosmice "din pixul" cotaţiilor. Ar fi cu adevărat o revoluţie, dar nu ne-am născut ca să gîndim "în-născut". Gîndirea e facultate, nu schemă şi conţinut date. La muncă, deci!
De cînd cu "recomandările care sînt de fapt obligaţii", eu am devenit foarte atent la cum lasă minciuna să se denunţe singură "salvatorul"-şef. Pentru că nu ţin să mă împrietenesc cu el şi nici să-i dau numele (numele lui e "Sistem"), iată cum "transpiră" adevărul cînd nu te dai cu "deodorantul" adevărului. Deci minciună de stat - globală - criminală în trepte.
Mai întîi, recunoaşte băiatul, masca nu ajută, e chiar nerecomandabilă pentru că de fapt nu avem stocuri de măşti nici pentru cadrele medicale, darmite pentru populaţie. Apoi, da, ar fi bună masca, poate chiar salvatoare, dar tot nu avem stocuri pentru că nu ne-am gîndit, ca stat(e), la sănătatea şi siguranţa populaţiei (doctrina e individualismul, scapă-cine-poate-ismul, unii fiind ajutaţi tocmai de statul acaparat, monopolizat, privatizat), şi ca să fim siguri, nici nu e siguri că vom avea, că vrem şi putem, că ne propunem să asigurăm măşti standard, profesionale, pentru toată populaţia, aşa că descurcaţi-vă, sînt bune, adică vă puteţi îmbolnavi "mai puţin", măşti "alternative", făcute acasă - fiecare să se descurce deci, magazinele de ţoale oricum sînt închise şi oricum nu fac măşti! Liberalism de supravieţuire, fiecare să se descurce individual, ca pe vremea comunismului (care impunea un fel de micro-contra-comunisme), noi sîntem stat liberal, adică dăm, dar numai cui şi cum vrem noi.
Close reeding:
- "Cand am vorbit la inceputul pandemiei despre purtarea mastii de persoanele din [corect: de pe] strada, ide(e)a generala pe plan mondial [sic!] a fost ca acest lucru nu are rost si au existat explicatii pertinente [sic!] de ce sa nu devina purtatul mastii o practica generala, aceasta fiind recomandata numai persoanelor cu simptome. Unul din considerente a fost si lipsa majora a mastilor si necesitatea in primul rand de a le asigura personalului medical [sic!] [sic!] [sic!].
- Recent insa, luand in considerare modul de raspandire a virusului inclusiv de la persoane infectate dar asimptomatice, mai multe autoritati pe plan international au inceput sa recomande purtatul mastii, sau a orice alta forma (corect: a oricărei alte forme) de material de protectie pentru nas si gura, oriunde mergem in spatiile publice, in mijloacele de transport in comun sau cand suntem la intalnire cu altii. Dovezile recente arata ca acest comportament poate reduce raspandirea virusului care cauzeaza COVID 19 in comunitate. [Aha!]
- Este cunoscut faptul [dar nu către autorităţi, sau abia acum!] ca nu prea gasim masti simple in piata si faptul ca in cazul in care gasim preturile pot fi exorbitante [aha!]. De aceea au inceput sa apara alternative ce pot fi realizate acasa de oricine ca sa le poarte cand iese din casa. [Deci în niciun caz nu se reconverteşte, nu este obligată la reconversie vreo industrie de cîrpe! Cinism, deci!]
- Va dura pana ne vom obisnui cu aceasta practica dar din ce vad si din informatiile pe care le avem, ar fi bine sa incepem sa aplicam aceasta practica cat de repede posibil, indiferent de cine ar rade de noi si cat de haios sau ciudat am arata. [Nu rîde nimeni, toată lumea ar purta dacă ar avea!]
- Masurile luate pana acum de autoritatile din Romania au fost unele cu impact pozitiv, purtarea mastii sau a orice [corect: oricărui] material care poate impiedica ca particolele [sic!] care se raspandesc cand vorbim, tusim sau stranutam, sa ajunga la altii sau la noi si sa duca la raspandirea virusului, ar fi o masura suplimentara care sa vina in sprijinul celor care se lupta cu acest virus si in sprijinul nostru a tuturor pentru a ne proteja si a proteja pe altii.
- Aduceti-va aminte, nu este nevoie de masca medicala ca sa va protejati si sa protejati pe altii... puteti improviza! [AICI, TRAPTA A DOUA MINCIUNII, MINCIUNĂ DE STAT ÎN FORMĂ CONTINUATĂ: IMPLICAŢII POTENŢIAL CRIMINALE!]
- Totodata daca faceti acest lucru si va confectionati o masca acasa, nu uitati sa o spalati zilnic cand va intoarceti acasa, si sa o calcati." La dungă!
Flu
Super-flu
Super-"Gripa" elimină inutilul, mă tem...
Deja, cazuri de furt, de escrocherie, mai ales în economia numerică, unde munca e mai greu de măsurat, de normat, deci de controlat: firme care se declară în încetare parţială de activitate, percepînd ajutorul de "şomaj tehnic" de la stat, dar continuînd să le ceară angajaţilor să muncească, uneori chiar mai intens...
Sănătatea e armată, nu? Sîntem în război, nu? La propriu, nu metaforic, aşa-i? Căci dacă se moare şi se luptă cu moartea la propriu, de ce descrierile acestei situaţii ar rămîne doar nişte metafore? Nu ar fi o escrocherie logică, intelectuală, morală, politică? Ba da, evident (abia asta este ceva cu adevărat evident, nu "naturalul", "firescul" sau "identităţile"; acelea, abia, sînt metafore, politico-populare: metafora uzuală este "scut" şi "mască" pentru evitarea realităţii; doar poeţii scriu la propriu, adică insuportabil, şi de aceea îi respinge lumea: pentru că schimbă regimul de adevăr al limbajului, luptîndu-se cu minciuna din limbaj).
Deci dacă sănătatea e armată şi sîntem în război sanitar, atunci SĂNĂTATEA AR TREBUI SĂ FIE ÎNARMATĂ BUGETAR CEL PUŢIN LA ACELAŞI NIVEL CU ARMATA. Nu? Ba da, evident - şi abia aceasta este o evidenţă "tare" şi "plină". Armata ne păzeşte de duşmanii externi, sistemul de sănătate, de duşmanii interni, "intestini". Căci să nu mai metaforizăm şi să nu mai căutăm să înfrîngem realitatea la propriu: NOI AM PRODUS 1) VIRUSUL, DUPĂ CARE TOT NOI (PRIN REPREZENTANŢII NOŞTRI, CRASELE POLITICE) AM PRODUS, PORNIND DE LA VIRUS, ŞI PANDEMIA. Nici viruşii, nici pandemia nu sînt daţi, naturali, ci sînt natură produsă cultural, social şi politic: "natură umană". La propriu şi în mod evident. DECI BANII JOS! BANII - SAU VIAŢA!
Preţul petrolului s-a prăbuşit, cresc costurile pentru stocarea lui.
Foarte mulţi obezi la reanimare de Covid. Păi să repornească economia! La fel!
Deja după dresajul şi cura în curs, eu nu mă mai văd dînd fuga să mă închid prin avioane sau să efuzionez pe la "evenimente". Ba chiar mă tem că aş avertiza de la distanţă pe cine ar da fuga spre mine. Din păcate, din fericire, asta e! O foarte, foarte intensă şi interesantă istorie cu oameni în desfăşurare. Test multinivel pentru umanitate în desfăşurare. Pasionant! Cel puţin pînă la descoperirea unui vaccin, care nu va fi deloc totuna cu accesibilitatea lui: cine să-l cumpere în România? Statul pentru populaţie? Adică să aloce statul român bani pentru sănătatea publică?! Poate cel mult obligat de UE. Şi unde, în ce stabilimente? Vă imaginaţi infinitele cozi româneşti pentru vaccinare - ca la moaşte? Şi cu şmecheri serviţi acasă sau pe la spate? Nu mai bine ni-l vînd - eventual "îndoit" - nişte privaţi destoinici, şi-l primim prin curier sau cu programare la clinici private? Cine vrea să călătorească sau să trăiască, să plătească. O frumoasă lume, interesantă oricum, la orizont! Căreia noi vom veni să-i adăugăm straturile noastre personale şi comunitare de apocalipsă.
Aşa cum există bancuri nedrepte cu blonde, ar trebui să existe şi bancuri - acestea, foarte îndreptăţite - cu blonzi, în frunte cu cei fizic: Boris Johnson şi Donald Trump. După care nu mai contează vopseaua.
Johnson şi Trump, sau "falimentul populismului" (cum titra un jurnalist) mascat ("decolorat", "oxigenat") în liberalism: lasă lumea să moară, dacă vrea şi dacă îşi permite. Este o lume liberă.
Frumos, clar, calm, luminos, încurajator. Şi gata tradus în punctele esenţiale (serviciu public)!
- "Poziţia franceză cu privire la măşti nu se datorează numai lipsei de echipament ca urmare a reducerilor bugetare în pregătirea pandemiei. Poate fi explicată şi printr-o definire a spaţiului public ca loc în care cetăţeanul modern se prezintă cu faţa descoperită. [...] Acest ideal al Luminilor, împlinit de Revoluţia Franceză, a fost construit împotriva măştilor cu care aristocraţia se împodobea în saloane. [...] În Franţa, a purta o bucată de pînză peste faţă este văzut ca un semn al arhaismului şi al dominaţiei; a te prezenta cu chipul descoperit este un semn de modernitate şi eliberare. În schimb, în Asia, masca este un semn al modernităţii, şi tocmai faptul de a nu purta una este perceput ca un semn de arhaism. [...] A devenit un semn de solidaritate colectivă şi de conştientizare ecologică într-o societate foarte conştientă de riscurile dezvoltării economice accelerate: boli emergente şi poluarea aerului. [...] Purtarea măştii va însemna că actuala criză ne va fi marcat trupurile şi minţile, aşa cum criza SARS le-a marcat pe cele ale populaţiilor asiatice. Ea ne obligă la o pierdere a inocenţei asemănătoare cu cea pe care SIDA a impus-o în relaţiile amoroase. La fel, atacurile teroriste de la Bataclan din noiembrie 2015 au pus capăt obiceiului de a bea fără griji un pahar la terasă. Vom purta măşti în memoria victimelor epidemiei pentru a proteja populaţia de o nouă boală care ne afectează în comun. Masca nu va fi un semn religios şi comunitar care să ameninţe laicismul, ci un semn public şi comun al imunităţii colective" (Frédéric Keck, "En France, l\'obligation de porter le masque serait une révolution", Le Monde, 7 aprilie 2020).
Idei există, simple şi la îndemînă, minţi şi inimi prin care ele să treacă, nu. Doar buzunare: tot mai pline de o parte, tot mai goale de cealaltă.
- "În perioade de criză, produsele de sănătate ar trebui considerate bunuri publice. În plus, ar trebui revizuită funcţionarea inovaţiei şi a producţiei în cazul produselor de sănătate în general. În primul rînd, prin promovarea cercetării pe termen lung, avînd sănătatea publică ca prioritate. Apoi, prin asigurarea capacităţilor proprii de producţie. Relocarea producţiei la nivel european (cu un mecanism echitabil de redistribuire între ţările membre) sau la nivel naţional; crearea unei industrii farmaceutice naţionale pentru vaccinuri şi medicamente esenţiale, şi chiar posibilitatea statelor de a rechiziţiona mijloacele de producţie atunci cînd situaţia o impune: sînt posibile mai multe soluţii" (Corentin Ringot, farmacist, "Industrie pharmaceutique: un modèle coûteux et inadapté", Libération, 7 aprilie 2020).
Politicieni, sper că de data aceasta, la proximele alegeri, natura să aleagă, alegerile să fie, altfel spus, obiective. Îmi doresc ca aerul din Bucureşti să aleagă pentru bucureşteni, dacă s-ar putea chiar în locul lor. Cum am putea face ca alegerile să depindă de criterii obiective precum calitatea aerului, de exemplu, şi cînd se depăşeşte - ca azi - o anumită limită de poluare, toţi responsabilii să fie direct, automat, demişi? Ar fi o monstruoasă "justiţie imanentă", nu? Păi dacă altfel nu merge, la ce să visăm şi noi, şi închişi în case, cu pereţi pe figură în loc de măşti inexistente, date pe scuturi militare de pildă, sau pentru susţinerea statală a economiei private (o aberaţie logică), şi cu ferestrele închise în calea aerului otrăvitor, şi cu banii luaţi, pînă acum şi deja în perspectivă, ca să fim siguri că, de pildă, industria tutunului nu va avea pierderi? La ce altceva decît la alegeri obiective şi la demiteri automate, online, în funcţie de poluare, de exemplu, să visăm şi noi?
Am înţeles: trebuie să stăm cu mască în primul rînd în casă.
În Bucureşti ar fi trebuit să purtăm măşti de mult. Măşti politice, în primul rînd.
#mascasa
Ce avem de corectat (măcar). Fişe (în continuare).
-
"Guvernul american şi guvernele europene au păcătuit printr-un decalaj între analiza riscurilor, realizată într-un mod incomplet, şi pregătirea specifică a dispozitivelor, care implică întotdeauna imobilizări financiare semnificative, pentru a putea fi eficiente. Ele au dobândit reflexe pentru crize punctuale (atacuri teroriste, cutremure etc.), dar nu au proceduri integrate pentru a face faţă unei crize de această amploare. [...] Mai profund însă, această criză reflectă pierderea unei culturi a stocului în favoarea unei culturi a fluxului. Ideea rezervelor strategice, în afară de petrol, pare să se fi evaporat. Acestea privesc, de exemplu, măştile pentru spitale, anumite medicamente pentru farmacii sau muniţiile pentru forţele armate. Acest lucru corespunde, în opinia mea, unui mod de administrare a afacerilor care a contaminat sfera publică, când de fapt a obiectivele lor sunt fundamental diferite. Raţiunea de a fi unui stat este, înainte de toate, aceea de a asigura securitatea fizică a resortisanţilor săi. În Europa, noţiunile de plan şi de planificare au fost considerate depăşite, fiindu-le preferate instrumentele de management cu orizont trimestrial. În business schools a existat o încurajare constantă a hiper-rotaţiei activelor. Mai degrabă lichiditatea decât soliditatea. Va trebui, fără îndoială, să reînvăţăm să reconstituim stocurile în mod inteligent, şi să acceptăm preţurile aferente" (Thomas Gomart, directorul Institutului francez de Relaţii Internaţionale: "La crise due au coronavirus est la première d\'un monde post-américain", interviu realizat de Marc Semo, Le Monde, 8 aprilie 2020).
Poate v-a scăpat (nu e deloc peste tot): patologii de criză, tupeu multinaţional, cu atît mai mult cu cît e vorba de acelaşi "referenţial de inserţie": pulmonii populaţiei. Sau despre importanţa categoriilor (în genere) sau, juridic, a încadrării. Chiar, la ce categorie de fapte s-o încadra o astfel de declaraţie? Dar ştire echilibrat scrisă (din fericire):
"Considerăm că, pentru evitarea unor astfel de confuzii, este necesară, în cadrul unei Ordonanţe Militare viitoare, clarificarea sintagmei «bunuri care acoperă necesităţile de bază ale persoanelor», în sensul ca aceasta se refera explicit la «bunuri de larg consum (FMCG)»." Pur şi simplu!
ziare.com/viata-sanatoasa/fumat/gilda-lazar-jti-produsele-din-tutun-ar-trebui-incluse-in-categoria-bunurilor-de-baza-ce-spune-oms-despre-fumatori-si-riscul-de-a-contracta-covid
-
"Izolarea a bulversat raporturile de forţă şi a dezvăluit utilitatea socială a tuturor: (supra)vieţuirea noastră depinde mult mai mult de o asistentă sau de o casieră decât de un trader. Mai mult ca oricând, este timpul să reclădim un contract social şi fiscal mai echitabil. [...] Or, aşa cum se ştie, capitalismul financiar a dus, vreme de patru decenii, la o concentrare foarte mare de bogăţie în vârful piramidei sociale şi a creat un număr mic de indivizi imens de bogaţi ca patrimoniu şi ca venituri. De asemenea, a favorizat apariţia companiilor multinaţionale. Aceste companii şi acţionarii lor au profitat de concurenţa fiscală pentru a fenta impozitele, contribuind la deteriorarea serviciilor publice, în special a celor mobilizate în această criză sanitară. [...] Pe scurt, doar printr-o mai mare justiţie fiscală vom putea elibera resursele necesare pentru a face faţă acestei crize şi pentru a construi lumea de mîine. Mult mai mult decât credem, viaţa noastră depinde de personalul medical şi de serviciile publice, în sens larg, de personalul non-management al activităţilor esenţiale (alimente, energie, curăţenie, transport). Aceste profesii, precarizate în ultimele decenii, vor plăti, în plus, şi un greu tribut coronavirusului. Acum este momentul să-i punem la contribuţie pe câştigătorii globalizării de ieri pentru a da o şansă generaţiilor de mîine" (Lucas Chancel, économiste, codirecteur du Laboratoire sur les inégalités mondiales; Anne-Laure Delatte, économiste, chercheuse au CNRS-université Paris-Dauphine; Stéphanie Hennette, professeure de droit, université Paris-Nanterre; Manon Hennin, économiste dans une administration centrale; Thomas Piketty, directeur d\'études à l\'Ecole des hautes études en sciences sociales, Ecole d\'économie de Paris; Guillaume Sacriste, maître de conférences de sciences politiques, université Paris-I; Antoine Vauchez, politiste, directeur de recherche au CNRS, université Paris-I : "Il est temps de rebâtir un contrat social et fiscal plus juste", Le Monde, 8 aprilie 2020).
Deci pute din nou peste Bucureşti! Am început devreme noaptea asta.
Actualmente pare că nu mai pute. Sau m-am obişnuit eu. Că aşa se-ntîmplă.
Lenjerie de faţă la uscat.
Clar, tot mai clar şi mai simplu, de bun-simţ. Accelerare şi acumulare. (Barbara Stiegler, "La crise due au coronavirus reflète la vision néolibérale de la santé publique", interviu realizat de Nicolas Truong, Le Monde, 9 aprilie 2020.)
Parafrazînd un banc vechi, s-ar putea să fie nevoie să ne exersăm stînd cu masca de unii singuri. Serios, cel mai puţin imuni sîntem la noi înşine.
Nicio ştire în media românească despre Banca Angliei, sau abaterea de la dogma liberală? Nimic de la marii experţi? Sau cumva nu le convine că se dovedeşte că se poate, economic, în multe alte feluri, pe care ori nu le ştiu, ori nu vor să le recunoască public? Sau, cum ar veni, despre atît de puţina libertate de gîndire a liberalismului strict şi simplu ca un reflex condiţionat.
Direct!
bankofengland.co.uk/news/2020/april/hmt-and-boe-announce-temporary-extension-to-ways-and-means-facility
Ca oricărei vechi zeităţi mediteraneene, i se spune în acelaşi timp în mai multe feluri. Nimicul nimicitor al divinităţii din toate.
Ce nu faci suporţi! Acum, criza, crizele (una din alta, ca păpuşile ruseşti), care ne obligă la nişte schimbări pe care ar fi trebuit nu să le îndurăm ca nişte "obiecte", altfel spus ca nişte vite crescute industrial pentru tăiere, ci să le programăm şi să le iniţiem, demn şi cu curaj, ca nişte subiecţi umani ce ne pretindem a fi. Virusul e ceea ce ascundem. Şi cică să ne întoarcem la viaţa dinainte! Da, pentru a pregăti crize tot mai mari şi mai de neimaginat, mai "epice" şi mai tragice, mai spectaculoase. Tragediile sînt întotdeauna doar din prostie, orbire, cupiditate, ne-cugetare, soluţionism facil (tehnologic, de pildă)...
SARS-CoV-2 is the new Zyklon B, scutindu-i pe unii lideri ai unor (prea) mari state de investiţii în infrastructuri genocidare: ceea ce am numit GENOCID PRIN NEGLIJENŢĂ, PRIN NON-ACŢIUNE. Curăţă, de exemplu, America de toţi "inutilii" sau "periculoşii", de toţi "anormalii" aflaţi de partea "ghinionistă" a discriminărilor, graniţelor şi zidurilor rasiale, sociale şi medicale precum, fireşte, persoanele de culoare, dar şi (în dezordine) săracii, diabeticii, obezii, deţinuţii, imigranţii. Neo-Nurnberg post-Covid-19, care e numele tău? Unde şi mai cu seamă de către cine vei fi organizat? Vei mai fi, oare?
Resurse. "Coşmarul american" azi întărit, pe bune, dat în spectacol, scos în evidenţă. Era însă nevoie de "markerul", de "diacriticul" Trump pentru asta? (Wendy Brown, "American Nightmare: Neoliberalism, Neoconservatism, and De-Democratization", Political Theory, vol. 34, nr. 6, Dec. 2006).
Aşa, nene! WASHINGTON LEAGUE FOR INCREASED TRANSPARENCY AND ETHICS, a Washington non-profit corporation, Plaintiff, FOX NEWS, FOX NEWS GROUP, FOX NEWS CORPORATION, RUPERT MURDOCH, AT&T TV, COMCAST Defendants. No. COMPLAINT FOR DECLARATORY RELIEF AND VIOLATION OF THE WASHINGTON STATE CONSUMER PROTECTION ACT (RCW 19.86).
theintercept.com/2020/04/02/is-donald-trump-criminally-responsible-for-coronavirus-deaths/
Lucrurile nu trebuie lăsate niciodată aşa cum vin!
mediamatters.org/coronavirus-covid-19/fox-news-coverage-covid-19-pandemic-medically-inaccurate-malevolently-racist
De ce găsesc această ştire foarte, foarte interesantă numai aici? Mai e pe undeva, vreau amănunte, începe bine. Cîndva, trenuri cu deportaţi, azi, avioane cu exploataţi. Comanditarul? Acelaşi. Nu e bine? Durii, intransigenţii dispreţuitori nordici la adresa Sudului şi a Estului leneşe şi cheltuitoare, fundamentaliştii rigorii şi ai disciplinei...
antena3.ro/actualitate/locale/dosar-penal-cluj-aeroport
În ciuda prim-planului politic autoritarist-milităros masculin, frontul de luptă din această "bătălie" constituie o repliere pe rezilienţa pe termen lung a valorilor feminine: casă, spital - pe scurt, îngrijire. Femininul, acum, ne apără. O noutate absolută, care merită sesizată, evidenţiată, declarată şi analizată ca atare.
Nu-mi place, nu este drept termenul de "feminin", de unde "femininul", pentru simplul motiv că e, formal, masculin: structurile inegalitare, defavorizante, sedimentate în limbă, unde nu dorm, ci de unde fac, fără să ne dăm seama, legea, ca nişte deşeuri radioactive. Dacă nu ar fi vag greşit, ar trebui să spunem "feminitate" (dar asta înseamnă altceva). Iar dacă am fi cinstiţi, cuvintele n-ar conta. Dar nimeni nu e cinstit, aşa încît - ca în poezie - cuvintele contează însă totuşi enorm de mult.
Nu este exact cînd se spune - şi considerăm noi înşine - că sîntem izolaţi în spaţiul privat, care este privat doar pentru că este "privat" atît de "public", cît şi - mai cu seamă, acum - de "casnic" sau "domestic". Pe scurt, preferăm, automat-somnambulic (altfel spus, politico-cultural), să spunem (lăsînd limba, cu toată istoria ei martor bogată în de toate, şi poate mai cu seamă în categorisiri defavorizante, inegalitare) să vorbească în locul nostru), fals neutru, aseptic şi dezafectat, "decontaminat" conceptual, de fapt foarte apăsat juridic şi economic, "privat", cînd de fapt ar trebui să spunem "casnic". "Privatul" nu înseamnă "acasă" decît în măsura în care este, de fapt, "casnic". Adică feminin şi gospodăresc. Nu ne simţim "acasă" decît în "gospodărie", adică în contra-economie, adică deja, cumva, împotriva legii.
Abia acum începe noul secol al XXI-lea. Covid îl aduce pe Vidocq. Ne îndreptăm, în cel mai fericit caz, spre un identitarism sanitar mobil şi dinamic global. Gadgeturile electronice îşi vor declina, în sfîrşit, şi ele adevărata identitate: aceea de brăţări electronice ale noii-deja vechi libertăţi condiţionate, sub supraveghere. Asta sau moartea, propriu-zisă sau socială. Şantajul (sau noul contract social sub presiune, sub ameninţare, la intimidare) cu sănătatea şi cu mişcarea. Adică graniţa, zidul, limita pe figură, la purtător: masca. Individul-naţiune, masca-casă şi automobil. Oraşe şi mai pline de "încapsulaţi" ca pînă acum. Fashionul va trebui să se transfere spre măşti, combinezoane şi, fireşte, brăţări.
Abia acum apare cine ne apară.