Trotineta lui Edi. Proze şi povestiri dintr-o enciclopedie a armenilor

Citiţi prefaţa acestei cărţi.


Era în vremea marilor vacanţe, un miez de vară cu călduri caniculare, fierbea Europa după ocuparea Ungariei de către ruşi, fierbea Bulgaria după marile succese obţinute pe şantierele tineretului, fierbea şi el datorită tinereţii, ca în fiecare an, călare pe bicicleta lui de fabricaţie bulgară - BALGARIA, TEHNICESKAIA NAŢIA! şi NOI VOM CONSTRUI COMUNISMUL CU APĂ!, lozinci la ordinea zilei pentru inimoşii planificatori ai economiei bulgare ce vroiau să dovedească eficienţa legumiculturii asupra culturilor de graminee, necesarul de păioase, adică cereale, pentru masa zilnică ciuvecului bulgar urmând să fie asigurat de protectoarea soră mai mare, "unde soarele nu apune niciodată", special amenajată, să nu mai amintim prin ce improvizaţii, fapt ce dovedea resursele uriaşe de talent şi imaginaţie cuprinse atât în lozinca numărul unu de mai sus cât şi în programele de dezvoltare cincinale, pentru baieuri, poate tinerii de azi, care nu ştiu pentru ce să opteze între Fiat, Renault şi Datsun, să nu ştie ce e aia pneu sau baieu, aşa cum la şcoală nu au învăţat nici despre lagărele pentru deţinuţi politici de la Loveci şi Skravena create în 1959, din, să păstrăm echivocul pentru a nu fi acuzaţi de proliferarea unor informaţii cu caracter strict secret, nord-vestul Bulgariei, unde din 1.235 de persoane internate 147 au murit datorită tratamentului brutal la care au fost supuse, ceea ce, timpul are răbdare, ca şi poporul bulgar care a îndurat şi trecut prin multe în decursul istoriei sale fără să se lase înjosit, după aproape patruzeci de ani, poate duce la condamnarea la şapte ani de închisoare a fostului şef al partidului comunist şi al statului bulgar, cunoscutul Todor Jivkov - sau o bicicletă vopsită în culori ţipătoare spre invidia tuturor copiilor din Plovdiv, încă tânărul fizician-atomist îşi propunea un traseu turistic inedit ca să se odihnească, să se distreze şi să cunoască frumuseţile patriei, crescut şi educat în spiritul dragostei de ţară şi al virtuţilor naţionale bulgare care au luptat secole în şir pentru a scăpa de stăpânirea otomană - cine nu ştie de masacrele înfăptuite de turci în Bulgaria la mijlocul secolului trecut, când micul, dar vitregitul popor bulgar a încercat să scuture jugul turcesc, ceea ce însă nu justifică încercarea de după o sută de ani de a bulgariza cu forţa o minoritate încă destul de puternică şi practic bine integrată în sistemul social-economic al ţării, adică nicio crimă nu poate fi justificată prin alta, munţii Balcani şi vârful Musala stau de veghe de mii de veacuri ca martori ai întâmplărilor din acest colţ de lume, centrala atomoelectrică de la Kozlodui, care face să curgă atâta cerneală, este doar o victorie şi un eşec al industriei bulgare, nimic mai mult, munţii şi marea, bisericile din Tîrnovo şi Gabrovo, livezile şi grădinile Bulgariei sunt cele ce vor putea sluji ca mărturie celor interesaţi să cunoască adevărata Bulgarie şi poporul ei, de altfel tânărul nostru erou, fizician-atomist, a vrut să urmeze istoria artelor sau filosofia, dar s-au împotrivit atât tatăl, pentru prima dintre opţiuni, cât şi anumite neclarităţi din biografie ce nu i-au dat dreptul la o recomandare entuziastă din partea, ce rost are să mai scormonim prin trecut?, cui foloseşte să aflăm azi cine şi-a făcut un păcat că nu a eliberat o simplă bucată de hârtie ce putea schimba soarta unui tânăr încă fraged, naiv şi idealist, plin de bune intenţii, când Bulgaria avea nevoie de cadre cu adevărat capabile, când Bulgaria are şi azi nevoie de specialişti cu adevărat bine pregătiţi, ce rost are să săpăm în trecut în loc să construim cu toţii o adevărată nouă Bulgarie, casa noastră a tuturor, Trăiască şi înflorească Republica Populară Bulgaria!, care azi deja nu mai este, STALIN! STALIN! STALIN!, gata, n-a mai rămas decât Dimitrov, Vasil Kolarov, Blagoev, Ivan Vazov şi patriotul Hristo Botev, de Stoicikov care a jucat şi la Barcelona să nu mai pomenim, impostorii sunt măturaţi de mersul evenimentelor, uneori memoria timpului îi păstrează, evenimentele se încalecă, binele şi răul se amestecă, cine să facă dreptate în absolut? Oare ar fi posibil? Aşa cum e el, tânărul fizician-atomist, a intrat la Politehnică după un examen trecut cu succes, nu degeaba a aruncat bunica un pahar cu apă după el la plecarea de acasă, dar a avut ghinion, nici n-au trecut câteva luni de la începerea anului universitar şi s-a descoperit - exces de vigilenţă?, rutină funcţionărească?, o banală turnătorie a vreunui vecin?, doar cutia pe care scria SESIZĂRI şi RECLAMAŢII pusă în faţa miliţiei orăşeneşti era mereu umplută de indivizi şi individe cu priviri amicale în toate părţile ca apoi, DUPĂ ce gestul s-a produs, o uşurare sufletească să se pogoare asupra lor, ce bine!, să poţi face cumpărăturile la piaţă în linişte, ce vinete frumoase! dar roşiile cum le daţi?, eventual şi halva cu susan pentru cei mici din casă, aşa a ieşit la iveală că tânărul fizician-atomist are bube la dosar, un bunic a fost ofiţer în Armata Regală, iar altul mic burghez, "origine nesănătoasă", negustor, FURNIZOR AL CASEI REGALE, aşa că servilismul şi slugărnicia faţă de ţarul Boris au fost amendate imediat şi tânărul viitor fizician-atomist exmatriculat fără prea multe explicaţii, au urmat doi ani în producţie, un frate deja avea o condamnare pentru activităţi anti-bulgăreşti şi săpa de zor cu lopata pe un şantier special, la malul mării, să edifice noua industrie a turismului din Bulgaria, ce hoteluri frumoase s-au construit pentru oamenii muncii din patrie şi celelalte ţări prietene ce-şi bronzau copiii la soarele generos al Mării Negre, o logodnă a fost desfăcută din aceleaşi motive, să nu le numim politice, să le numim omeneşti, de înţeles până la un punct, de neacceptat dincolo de el, fata era drăguţă, inteligentă, cu un fizic atrăgător, intra în atenţia celor prezenţi oriunde s-ar fi aflat, citea şi cărţi franţuzeşti şi avea mereu reviste de modă străine aduse de tatăl ei, îi plăcea poezia lui Vapţarov, pe Dora Gabé şi Bagriana le adora, părinţii o duceau în vacanţe la Pamporovo, nu prea avea voie să povestească ce se întâmplă la ei în casă, tovarăşul Popov avea şi pistol, Vartan s-a speriat când l-a văzut, dar fata se dovedea vioaie, totdeauna bine dispusă, zâmbăreaţă, contrastând cu tatăl ei, veşnic încruntat, şi mult prea grasa ei mamă, nu care cumva să pomeneşti ceva de pofta ei de mâncare nu suportă să-i spui nimic să nu zici apoi că nu ţi-am spus, tovarăşa Svetlana, profesoară de marxism-leninism la Liceul Nr. 1 Vasil Levski din Plovdiv, le terorizează pe fete că umblă fără bentiţă, poartă fusta prea scurtă şi să nu prindă pe vreuna cu ciorapi de nailon, poate într-o bună zi se va studia relaţia cauzală dintre sutien, ciorapii de nailon, barbă, părul lung şi dictatura clasei muncitoare, băieţii nu erau niciodată tunşi cum şi cât trebuie, Bulgaria are nevoie de oameni cinstiţi!, li se atrăgea atenţia tinerilor fără prea multă experienţă revoluţionară aflaţi, probabil, sub influenţa titoistă, studenţii erau îndemnaţi să citească Tabac al lui Dimov, de altfel şi tovarăşul Bogumil Rainov, directorul de la revista Literaturen Front recomanda cu tact pedagogic "influenţa opţiunilor politice asupra raporturilor umane", epoca este încă tulbure, lupta de clasă nu s-a încheiat, tovarăşa Svetlana Popova e devotată cauzei clasei muncitoare şi le atrage mereu atenţia, ca adeptă a pedagogiei lui Makarenko, celor mai puţin devotaţi care nu fac legătura între muzica de dans, modă şi vigilenţa revoluţionară, de ce să nu iubească tineretul bulgar muzica tovarăşului Pancho Vladigherov, rapsodia Vardar şi Suita bulgară au fost interpretate şi în Germania şi în Austria, de ce să nu-l iubească elevii pe Petko Stainov sau pe Lubomir Pipkov, de ce ar atrage un foxtrot mai mult decât melodioasele Dansuri trace?, tineretul trebuie educat şi SĂ NU FIE LĂSAT DE CAPUL LUI, scurt, când mai trage câte o mastică tovarăşul Stepan Popov devine mai înţelegător şi râde chiar de propria nevastă, cine ştie astfel de amănunte să-şi pună o batistă în gură, da, tânărul fizician-atomist a fost logodit, cam pe ascuns şi fără inele, e drept, cu fata tovarăşului Stepan Popov din Haskovo, prim-secretar raional al Partidului, înainte de război părinţii au fost vecini la Plovdiv, după ce tovarăşul Popov a fost promovat de tovarăşul Valko Cernenko în comitetul orăşenesc din Kazanlîk, acolo şi-a început cariera politică, şi a tot primit munci de răspundere ba la Kolarovgrad ba la Sofia, cele două familii n-au mai întreţinut legături, purtaţi corespondentă cu străinătatea? aveţi rude în străinătate?, iată doar două întrebări la care a tot răspuns tânărul Vartan ca şi atâţia alţi tineri bulgari ori de câte ori au fost obligaţi să completeze formulare-tip, deja toate aparţin trecutului, zborul lui Gagarin, vizita tovarăşului Jivkov în Statele Unite şi căţeluşa Laika şi transformarea Balcanilor într-o zonă denuclearizată, soarta Macedoniei, cei 250.000 de cetăţeni bulgari azvârliţi în ʼ50 în Turcia, unii erau evrei, alţii agenţi comunişti, o parte au fost trimişi înapoi, schimbările propuse de Mr. "K" şi-au făcut efectul şi în Bulgaria, şi Valentina Tereşkova, prima femeie cosmonaut, a fost iubită în Bulgaria, mândră de realizările surorii mai mari, Uniunea Sovietică şi autocamioanele Rodopa, în ʼ63 Angel Miloşevski propune adoptarea sistemului iugoslav, apoi Petko Kunin vrea autonomie financiară a întreprinderilor, iar peste un an Grişa Filipov nici mai mult, nici mai puţin susţine introducerea legii cererii şi ofertei care ar permite instaurarea unui sistem de preţuri variabile, cu toate că era reprezentant al Comitetului Central al Planificării, copilul lui Titov şi al Tereşkovei a fost şi el planificat de oamenii de ştiinţă sovietici, dacă Vartan o să aibă puţin noroc o să ajungă şi el la Dubna, printre oamenii de ştiinţă sovietici, dar şi din alte ţări, în viaţă uneori se amestecă fapte întâmplate deja cu altele care urmează să se întâmple fără ca tu să ai niciun amestec, să nu se mai gândească la Dubna, Vartan e doar în vacanţă, s-a mai lovit de câteva ori cu capul de pragul unor case prea scunde, dar nu şi-a pierdut încrederea în viitor, proverbele populare bulgare sunt pline de farmec, ca şi înjurăturile turceşti, o să citească şi Vartan Avakum Zakov contra 07 a lui Andrei Gouliachki, i-a recomandat-o băiatul pictorului Tanko Lavrenov, tot el i-a vorbit pentru prima oară de frescele de la Bacikovo şi l-au făcut să iubească artele plastice, şapte ani înaintea lui Giotto pictorii de la Boiana creau arta portretului, acum îi pare rău că n-a insistat în faţa tatei, dar oricum nu era după cheful lui, acum îi place fizica, a ales calea asta, gata!, o să mai răsfoiască în timpul liber istoria lui Alpatov, viaţa l-a făcut să devină mai puţin idealist, ceea ce, să recunoaştem, este în concordanţă cu mersul istoriei, copilul recalcitrant s-a metamorfozat într-un tânăr cuminte, aşezat, niţel chiar prea prudent, de ce să te expui ca un prost pentru alţii?, când poţi fi doar inteligent, şiretenia şi viclenia vulpii nu sunt doar categorii negative, un bun echilibru nervos, atomiştii poartă pe umerii lor o mare responsabilitate, e destul de reticent în a se angaja în noi prietenii, la ce bun să ai de a face cu oameni pe care nu-i cunoşti?, nu ştii cine sunt şi dacă au ceva la dosar te pomeneşti implicat în cine ştie ce acţiune duşmănoasă îndreptată împotriva poporului bulgar, dacă de rude nu poţi să scapi, chiar atunci când te vizitezi cu unele pe ascuns iar pe faţă şi în prezenţa unor vecini veşnic curioşi te arăţi duşmănos, aşa cum merită nişte trădători ai neamului, "Auzi, domnule, Cicio Oncio să fugă la turci! Ne-a făcut neamul de ruşine!", prietenii ţi-i poţi alege, oricum, după cum îţi convine sau nu, şi biciclistul nostru, proaspăt absolvent al institutului, cu stagiul în producţie în parte deja efectuat înainte şi o vacanţă destul de scurtă după terminarea facultăţii, ce succes putea să aibă o cântăreaţă ca Lili Ivanova, pedala fericit în compania Rosinantei lui de producţie autohtonă, degeaba se sclifosesc domnişoarele Ganevski după bicicleta Diamant, habar n-au fetele astea răsfăţate de noua tehnică bulgară şi capacitatea de rezistenţă a produselor industriei constructoare de maşini, şi economistul britanic J. F. Brown recunoaşte un nou sistem de gestiune într-o ţară ca Bulgaria, mai puţin dezvoltată decât Cehoslovacia şi Germania Răsăriteană, de altfel statisticile oficiale arată clar că după 1952 produsul naţional brut al Bulgariei a crescut anual în medie cu 7,4%, trebuie să fii prost să-ţi pui mintea cu domnişoarele Ganevski, să discuţi treburi privitoare la economia bulgară, chestii din astea ştiinţifice, ca să nu mai vorbim de politică, lui Vartan îi place şi acum de fata tovarăşului Stepan Popov, dar să faci politică cu ele, o chestie de curaj, oricât ar lua note mari la marxism-leninism şi socialism-ştiinţific, cum le-ai fluturat pe sub nas o bucată de mătase naturală chinezească uită şi de sarcinile de partid şi de vigilenţa revoluţionară, din 1948 şi până 1956 Uniunea Sovietică a acordat Bulgariei credite evaluate de experţi la un miliard cinci sute de mii de ruble, ceea ce a permis creşterea producţiei anuale cu o medie de 13% faţă de cea a Franţei de numai 5,5%, tineretul bulgar trebuie să fie mândru de aceste realizări pe care până şi vecinii turci le invidiază, să nu uităm că până în 1939 trei sferturi din producţia bulgară provenea din economia rurală, totul se poate verifica, cifrele sunt edificatoare şi mama domnişoarelor Ganevski e cam cu nasul pe sus, degeaba face pe prinţesa, că i-a cunoscut în tinereţe la Paris pe Pascin şi Georges Papazov, pictorul suprarealist, au şi două tablouri de la el, au vrut să le vândă dar nu le-au primit la magazin, iar vânzătorul-achizitor i-a sfătuit că e mai sănătos să nu arate lucrările şi la alţii, nişte încrezute, madam Ganevski spală sticle goale la o fabrică de băuturi spirtoase, în particular dă lecţii de limba germană şi franceză unor oameni sus-puşi, dacă ai pe cineva mai cocoţat cazi mereu în picioare, orice câine, în sensul de om rău, are slăbiciunile lui, aduce flori la nevastă sau distruge un dosar compromiţător al unor vecini, sunt unii care au drept de viaţă şi de moarte, dacă mâzgăleşte cu un scris lăbărţat MORT pe dosar s-a terminat, eşti un om salvat, dosarul se arde şi poţi să-ţi iei viaţa de la început, bineînţeles cu un alt dosar de care trebuie să fii mai grijuliu decât până acum, în iunie 1948 după expulzarea Iugoslaviei din Kominform în Bulgaria începe o perioadă nu tocmai uşoară, Dimitrov vrea să alinieze politica Bulgariei la cea a Uniunii Sovietice, din iunie 1948 până în octombrie 1951 epurările ating aproape 25% din efectivul cadrelor partidului comunist, atunci a fost dat afară şi tovarăşul Ganevski, apropiat de Koste Lulkov, fostul şef social-democrat, a fost arestat, în ʼ49 moare Gheorghe Dimitrov şi Vasil Kolarov îi urmează, arestările se înmulţesc, are loc procesul lui Kostov şi al altor nouă personalităţi ale regimului, Kostov este executat la 16 decembrie, cu toate că era membru de partid din 1919, de la înfiinţarea partidului, cum să crezi că a făcut spionaj în favoarea Statelor Unite, în 1956 a fost reabilitat, madam Ganevski ştie multe, dar nu prea povesteşte, de nu din această cauză fetele astea tinere sunt atât de obraznice, adevărat că sunt şi foc de drăguţe, ar putea să le iasă pe nas, poate nu ştiu bine cum este tratat cos-mo-po-li-tis-mul pe linie juridică, parcă n-ar fi recomandabil să-ţi începi viaţa erotică cu un viol în aresturile miliţiei, lui Vartan îi place de fetele astea, dar îl enervează ÎNGROZITOR, se poate gândi la orice, oricum ele nu-l ascultă, n-are trecere la ele, el şi-a propus un traseu nu foarte lung, n-are suficient timp pentru un Tur al Bulgariei, cicliştii bulgari s-au comportat bine la ultimul concurs internaţional Cursa Păcii, a văzut şi el bicicleta Favorit, oare de ce doar Praga, Varşovia şi Berlinul să se bucure de o astfel de sărbătoare sportivă, ce, Bulgaria sau România nu sunt tot ţări socialiste?, poate se va face şi un alt concurs prin Balcani, o să treacă prin Haskovo, apoi o să petreacă o săptămână la munte, să viziteze Rila şi un unchi din Şumen, un frate al bunicii, preot, nimeni nu spunea nimic de el şi nici în autobiografiile întocmite de ceilalţi membri ai familiei nu-l pomeneau, ca şi cum el nici n-ar fi existat, dar Cicio Garo trăia, au aflat de soarta lui pe căi ocolite, cum să îndrăzneşti să spui ceva despre el, a fost în Serbia şi a luptat împotriva lui Tito, a ajuns şi la Londra cu generalul Mihajlović, apoi a fugit şi s-a ascuns, mai sunt nişte neamuri la Belgrad şi Novi Sad, dar nu au fost declarate, de ce să spui chiar tot adevărul ca să o să dai de dracu' dacă eşti cinstit?, şi David Rosen a declarat că e evreu, dar a avut noroc că ţarul Boris nu i-a dat pe mâna nemţilor, poporul bulgar se poate lăuda cu asta, evreii ăştia puteau s-o păţească, dar dacă n-a vrut ţarul Boris nemţii n-au putut face mai mult, în Serbia şi Ungaria i-a ridicat pe toţi, puţini au scăpat, în România nu se ştie bine ce s-a întâmplat, la ei toate sunt invers şi nu poţi să pui bază pe nimic, până şi când zic da! dau altfel din cap decât bulgarii, despre unchiul ăsta nu se pomeneşte nimic nici măcar în scrisori, toată lumea ştie că scrisorile se desfac şi sunt citite iar convorbirile telefonice sunt ascultate, oare în alte ţări nu e la fel? oare eunucii din haremurile din Stanbul nu se uitau prin gaura cheii să vadă ce se întâmplă înăuntru?, şi, dacă în RABOTNICESKO DELO nu scrie nimic, atunci e recomandabil să nu ştii nici tu mai mult decât ştiu alţii, o să ajungă şi la mare, să vadă şi el minunile astea noi de hoteluri, abia s-au terminat lucrările şi lumea vorbeşte că e foarte frumos şi la Nisipurile de Aur şi la Nessebar, Sozopol - astea au fost cândva colonii greceşti, n-a mai fost la mare de când era copil, părinţii n-au avut nici timp, nici bani, nici linişte pentru vacanţe prelungite, doar pe la rude, la Sofia şi Bazargik, i se spune mai nou Dobrici, are şi Vartan o hartă veche, dinainte de război, la Balcik a fost castelul reginei Maria a României, noi suntem deştepţi pentru că nu ştim cum sunt alţii, ar fi o vorbă de duh a unchiului ăsta ascuns, bulgarii au umor, dar nu prea se vede, dar o economie planificată îşi va spune cuvântul în toate domeniile, turismul şi politica au mers uneori mână în mână, evoluţia sistemului politic a determinat dezvoltarea industriei hoteliere aşa cum nivelul de trai scăzut, mai ales în primii ani de după război, când ţara era sfâşiată de contradicţii iar economia bulgară nu se dovedea încă la înălţimea aspiraţiilor, nu a favorizat decât tensiuni sociale, cui să-i mai ardă de vacanţe la Pamporovo sau Nisipurile de Aur, în 1956 plaja era plină de şerpi, în 1948 doar 2.650 de turişti străini vizitau Bulgaria, în 1958 numărul lor a crescut la 80.000 iar în 1960 peste 200.000, încă o dovadă a grijii purtate de Partid, din 10 mai 1953 Biserica Ortodoxă Bulgară şi-a ales un patriarh, iar din 1948, de la al doilea Congres al Frontului Patriei, Gheorghe Dimitrov a recomandat accentuarea revoluţiei culturale şi eliminarea influenţelor ideologiilor burgheze, n-ar fi rău să-şi mai amintească de lucrurile astea domnişoarele Ganevski, grădina botanică de la Balcik trebuie neapărat vizitată şi Capul Kaliakra unde s-ar găsi foci sau pinguini sau rechini, parcă, nu, de unde o asemenea prostie!, delfini, e în vacanţă doar, îşi poate permite să şi viseze, o să facă şi fotografii cu aparatul Zeiss al tatei; săracu', până trăgea un cadru scotea sufletul întregii familii, stai aşa!, nu mişca! încă puţin! acum! gata!, în vacanţă îi dă mâna să mai amestece unele detalii mai mult citite decât trăite sau povestite de mama, ea a tot umblat după ce a devenit văduvă, toată lumea spune că e foarte frumos la mare şi la Varna, unde trăieşte mătuşa Vartuhi, un port important, sunt locuri unde te poţi simţi foarte bine, asta îi şoptea fata lui Stepan Popov din Haskovo când se ţineau de mână şi se sărutau pe gură, mai mult îndrăgostiţi decât logodiţi, ceea ce era altceva decât mâncarea cu bucăţi de slănină şi pâinea mucegăită de la cantina fabricii 9 septembrie unde a lucrat şi Vartan cot la cot cu ceilalţi muncitori, tehnicieni şi ingineri, mai puţin secretarul de partid care avea un birou mare şi luminos, şi toţi gândacii şi şobolanii ăia mişunau peste tot, parcă nu erau atâtea gângănii pe vremea ţarului Boris, Bulgaria trebuie să aparţină bulgarilor!, sigur, aşa e drept, dar ce faci cu turcii care n-au plecat în anii treizeci la chemările lui Mustafa Kemal?, ce te faci dacă bulgarii nu mai vor să lucreze decât de frică, au devenit leneşi, se uită la televizor, toată ziua citesc ziare şi reviste, când se ceartă cu nevestele vin la sindicat supăraţi şi mai solicită o cameră în plus, toate au o limită, în vacanţă ies la iveală multe întâmplări ascunse, dacă are bicicletă scapă de multe din necazurile altora, cum-necum s-a pus pe drum şi a hotărât ca primul popas să-l facă la mânăstirea Bacikovo, un loc istoric, iar biserica un monument de preţ al artei feudale bulgare, îşi mai aduce aminte că a citit undeva de vorbele lui Malraux, zice el, Bulgarii trebuie să aibă şi ei Gioconda lor, cum să nu fii mândru în asemenea clipe, există şi astfel de oameni care gândesc optimist despre Bulgaria, Bulgaria nu înseamnă doar meşena skara, mustăţi, ghiveci în vase de lut, geagik, bătălia de la Ceatalgea şi iaurt, Naidenov, portarul de la ŢDNA-Sofia, iar cine umblă cu bicicleta prin ţară şi doarme prin casele oamenilor cunoaşte altfel arta şi istoria unui popor decât ăştia care le ştiu pe toate doar din cărţi, într-un fel Ludmila lui Stepan Popov din Haskovo avea sensibilităţile ei, spunea deseori lucruri foarte interesante, nu citite prin LʼHumanité, îşi dovedea inteligenţa tocmai când gândea din instinct, ca un bărbat care a strâns-o în braţe Vartan ştie ce vorbeşte, iar acum repetă ca un papagal banalităţi venite din capul altora, din altă parte, de la centru, ei bine, cu chestii din astea face carieră, o s-o ducă bine toată viaţa, a vrut s-o sune la început de vacanţă, dar şi-a spus că n-are niciun rost, e deja gravidă, aşteaptă un copil, sau cine ştie, poate doi, de ce nu doi gemeni frumoşi şi sănătoşi, asistenţa sanitară este gratuită în Bulgaria şi mortalitatea infantilă a scăzut cu douăzeci şi trei la sută faţă de ce era înainte de instaurarea regimului democrat-popular, soţul ei este directorul spitalului din Stara-Zagora, un medic tânăr cu tatăl general, cum să nu-ţi pese de soarta celor pe care i-ai iubit, să tot trăieşti în astfel de condiţii şi să te plimbi cu un Wartburg nou-nouţ, nu-i poartă pică Ludmilei, poate e mai bine aşa pentru amândoi, poate nici măcar nu s-au iubit, ci doar li s-a părut, erau doar atât de tineri, oricum tovarăşul Stepan Popov nu l-a plăcut şi asta i-a fost de ajuns, a învăţat să nu se împotrivească destinului, se spune că bulgarii sunt încăpăţânaţi şi nu se lasă bătuţi cu una cu două, nici măcar nu poate fi un defect, decât să te schimbi în fiecare săptămână mai bine s-o ţii una şi bună, vei vedea dacă a fost bine abia la urmă, bine sau rău, uite că acum Bulgaria renaşte din propria-i cenuşă după ce a fost Imperiu sub Asan şi ţara subjugată de turci atâtea secole, şi Regat atâţia ani, după războiul ruso-româno-turc din 1877-'78 când bulgarii şi-au căpătat independenţa iar românii au pierdut Basarabia, aşa i-a plăcut lui Vartan să-şi vâre nasul prin toate disciplinele, n-a avut nimic de pierdut, ba din contră, cei din fabrică dacă au văzut că băiatul are note bune l-au recomandat pentru reînscriere la facultate şi a avut mare noroc, a reuşit să fie înmatriculat după încă un an de tribulaţii şi încurcături, să urmeze fizica nucleară, o disciplină nouă în Bulgaria unde roşiile cresc mari, iar strugurii sunt dulci, cine ştie, poate se va pierde dosarul lui, acum e în vacanţă, să se mai gândească şi la altceva, o să-l trimită şi pe el la Dubna, cum să ajungi un bun atomist fără să treci pe acolo?, nu, acum e în vacanţă, poate prima şi ultima lui vacanţă adevărată, o să urmeze repartiţia, apoi o să înceapă serviciul, sarcinile de plan, de ce nu şi-ar găsi şi el un loc într-un institut de cercetări?, să-şi dea şi doctoratul, tineretului în Bulgaria li se deschid o mulţime de perspective indiferent de originea lor socială, învăţământul e gratuit iar studenţii ai căror părinţi au venituri sub o sută de leva primesc burse, ca să nu mai vorbim şi de alte avantaje, cămine, tabere de vacanţă, acum are o prietenă nouă, hai să fie prudent şi să nu spună iubită, trăieşte la Sofia, Sofia e capitala ţării, nu vrea să grăbească evenimentele, nu i-a mărturisit încă, el e hotărât să o ceară în căsătorie, poate o să se facă şi membru de partid, s-a ars de câteva ori, de ce să se grăbească, ce ţi-e scris nu poate fi ocolit, aşa e, la Bacikovo, şi uitase, e sărbătoare mare, el s-a bucurat mult că o să asculte faimosul cor al mânăstirii, toată Bulgaria ştie de acest cor bărbătesc din Bacikovo, aici a venit în vizită şi tovarăşul Kim Ir-sen, a fost adus în semn de preţuire pentru arta corală bulgărească, dar şi pentru a întări tradiţionala prietenie dintre poporul bulgar şi cel coreean, au scris şi ziarele, şi cu bucurie în suflet că mai are puţin până la Bacikovo, Vartan pedala voios pe şoseaua nu prea circulată la acea oră de duminică, din când în când câte un Molotov sau câte o Pobedă a vreunui ştab localnic, încă puţin până la mânăstire, în pas de voie şi cu bucurie în suflet, asta o spunea doar în GÂND, el ştie bine că se duce să viziteze un Monument Istoric şi de Arhitectură, Vartan pedala spre viitorul lui luminos, dacă n-o să poată obţine o specializare la Dubna, măcar un an, doi, de perfecţionare la Bucureşti, micul Paris din Balcani, şi fetele sunt acolo atât de drăguţe, iar românii ospitalieri, totdeauna fraţii de la nord de Dunăre i-au adăpostit pe revoluţionarii bulgari, nici la Bucureşti n-ar fi rău, da, fetele sunt mai îndrăzneţe decât bulgăroaicele, iar şcoala de fizică atomică e, parcă, mai închegată decât cea bulgărească, asta nu o poate spune cu voce tare, poate evreii de acolo să fie mai deştepţi decât cei din Bulgaria, aşa râdea mucalit, ca Nastratin Hogea, Cicio Oncio, înainte de a fugi în Turcia, ce figură să le facă, au fost cu toţii supăraţi, măcar de le-ar fi trimis nişte pachete, e riscant, totul se poate afla, mai bine lipsă, mama a declarat că nici nu sunt fraţi buni, ce să faci dacă la anchetă te ia din scurt?, de altfel ortodocşii s-au înţeles între ei destul de bine, nu de puţine ori sârbii, românii şi bulgarii au luptat pentru o cauză comună sub semnul crucii, pentru libertatea popoarelor lor, ce vreme frumoasă poate să fie, toate verile sunt frumoase în Bulgaria, are noroc, uneori se mai iscă şi câte o ploaie dar e binevenită pentru porumbul de toamnă, se pare că o să aibă parte de o vacanţă frumoasă, destinul răuvoitor îi va juca o festă, sau cum să spunem, în timp ce intră în sat şi trece defilând plin de zâmbete ca tovarăşul Todor Jivkov la parada din 9 Septembrie, prin faţa ţăranilor ieşiţi la porţi, îl apucă nişte crampe violente în stomac, consecinţă firească a faptului că a băut lapte crud pe stomacul gol, acasă nu i s-ar fi întâmplat aşa ceva, maică-sa i-ar fi spart cana decât să-l lase să bea lapte crud, dar poate tocmai de aceea sunt bune şi vacanţele astea ca oamenii să mai facă şi altceva decât s-au obişnuit an de an, dacă ar fi fost numai nişte simple dureri era mai simplu, dar şocul s-a dovedit mai dur, trupul lui destul de riguros ţinut sub control de industria alimentară maternă, nimic de gata, totul de casă!, deviza secretă a bunicii, n-a rezistat în faţa inamicului din interior, ăştia-s cei mai răi şi trebuie stârpiţi fără milă, tot repeta fostul posibil tată socru, tovarăşul Stepan Popov din Haskovo privindu-l în ochi ca să înţeleagă bine că fata lui nu e de nasul lui Vartan, ce mai calea, valea, să nu ne ascundem în faţa adevărului realist-socialist prin tertipuri mic burgheze, Vartan, fizician-atomist cu examenul de licenţă trecut cu brio, a făcut în pantaloni!, s-a scăpat pe el, cum se spune cu o vorbă ironică atunci când e vorba doar de cei ce se tem de puterea clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea tot muncitoare ce călăuzesc Bulgaria pe drumul construirii socialismului, într-o astfel de situaţie te trec brusc toate sudorile, ca şi cum s-ar auzi scrâşnetul frânelor de la un GAZ oprit în faţa casei, Vartan e obligat să pedaleze în picioare, unde să se oprească?, lumea îi face semne prieteneşti, cum să opreşti în halul în care te afli, şi cu ce, cum să te schimbi?, mai mare ruşinea, o nenorocire, ce mai, lumea îl aplaudă ca pe un mare campion, el răspunde la salut făcând cu mâna ca un învingător în Cursa Păcii, îi ştie din fotografii şi pe Anquetil şi pe Poulidor şi toţi campionii din Turul Franţei, se pare că şi francezii o să aibă bomba atomică, drumul asfaltat îl scoate în faţa intrării în mânăstire, lumea e adunată puhoi de parcă ar fi fost aşteptat, nu mai are pe unde să o ia, se lasă dus de drum şi de aclamaţiile mulţimii, a descălecat, ţine bicicleta de ghidon, ispita de a asculta faimosul cor bărbătesc din Bacikovo nu a dispărut, cum să renunţe tocmai acum când e la câţiva paşi de biserică, nu poate să renunţe nici în aceste condiţii ingrate, şi-a lăsat bicicleta lângă ghereta de la intrare şi până să se gândească bine ce are de făcut se pomeneşte în pronaosul bisericii, concertul deja a început, sau slujbă, ce-o fi, nu-şi dă prea bine seama, el se simte niţel jenat de ce are în pantalon, dar ispita muzicii e covârşitoare, iar un adevărat meloman, cum se consideră el, trebuie să accepte orice fel de sacrificii ca să-şi vadă visul împlinit, spune asta cu mândria celui ce obţine la Scala din Milano un bilet la un spectacol cu Ghiaurov, te laşi dus de val uneori, că vrei, că nu vrei, aproape nu te mai întreabă nimeni, nici nu are importanţă, păi nu are Vartan dreptate când spune că nu merită să te împotriveşti destinului?, din punct de vedere dialectic se pot face anumite observaţii, desigur, dar fatalitatea se poate transforma în destin, cu o chestie de soiul ăsta a lăsat-o cu gura căscată pe Ludmila şi a putut să-i mângâie sânii, gata, gata să-i desfacă închizătoarea de la sutien, mai departe n-a fost chip, ea s-a trezit din lupta contrariilor şi l-a împins de era să dărâme bustul lui Lenin, de pe biroul tatălui, "Hei, ce te-a apucat? Aşa vrei tu să-ţi însuşeşti învăţătura lui Marx şi Engels?", poate dacă era mai bine pregătit ideologic decât Ludmila reuşea s-o dezbrace mai repede chiar atunci, până să bată santinela la fereastră, "S-a întâmplat ceva?", sau să apară menajera cu fursecuri şi cafea, şi n-ar mai fi trecut două luni preţioase până să se întâmple ce nu putea fi evitat, le-a plăcut atât de mult la amândoi încât au devenit imprudenţi şi au neglijat cele mai elementare precauţii pe care le tot evocau tovarăşii din ilegalitate în întâlnirile cu studenţii, gata, gata să-i prindă în flagrant delict ofiţerul de serviciu de la cabinetul de Marxism-Leninism, poate de aici li s-a şi tras, dobitocul ăla chel şi saşiu a observat prea strânsa lor legătură tovărăşească şi l-a lucrat pe Vartan la tovarăşul Stepan Popov, a fost de-ajuns să fie consemnat în procesul verbal când în mod obişnuit se scrie În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit, gata, să nu se mai gândească la ce a fost, în biserică lume multă, deja e prânz, vocile se aud într-adevăr minunat, nu prea înţelege Vartan de ce oamenii din preajmă îl privesc insistent, unii se dau chiar la o parte, lui nu-i pasă, muzica l-a absorbit şi el e obişnuit să înfrunte priviri ostile, cu doi ani în urmă şi-a lăsat şi barbă, ce scandal!, a fost chemat peste tot, ameninţat şi până la urmă lămurit să se lase păgubaş, un cetăţean de nădejde al Bulgariei nu poate să se prezinte societăţii aşa cum vrea el, mai mare ruşinea, mai-mai să-l dea afară din facultate, acum e un turist oarecare, un străin, se vede cu ochiul liber, nu seamănă cu localnicii, el poartă o cămaşă cadrilată şi i-au cam crescut perciunii, contrastează printre ţăranii îmbrăcaţi în alb şi cu chimir la brâu, de mustăţi, ce să mai vorbim, el e singurul din biserica plină ochi fără o astfel de podoabă, plus câteva femei, dar nu toate, de ce oare i se acordă atâta atenţie în loc să fie ochi şi urechi la cei care cântă?, privirile devin mai insistente, două fete şuşotesc şi-şi dau coate, altul face semn unui bătrân şi el începe să dea din cap dezaprobator, Ţţţ! Ţţţ! Ţţţ!, se produce un gol în jurul lui, Ruşine!, se aude o voce de femeie, e clar că i se adresează lui, până în clipa când dialectica marxist-leninistă şi învăţătura tovarăşului Jivkov - Balgaria, tehniceskaia naţia! este ultima achiziţie a gândirii tovarăşului Prim-secretar - îl aduce pe Vartan la o dureroasă realitate, m-am căcat pe mine!, exclamă el în gând în timp ce corul din Bacikovo atacă Gospode pa milu!, un vechi cântec bisericesc, dacă nu cumva o fi varianta lui Ceaikovski, ce ruşine!, tocmai lui să i se întâmple nenorocirea asta, ce mirosuri pot să iasă din el, realizează grozăvia situaţiei în care se află şi o ia la fugă, în râsul celor din preajmă, spre ieşire, împingând oamenii, afară, afară!, bine că a ajuns iar în aer liber, nu mai vede pe nimeni, ce ruşine!, poate unii râd de familia lui, or să creadă că e prost crescut, un nesimţit, numai un păgân necredincios poate să cadă într-un asemenea păcat, să pângăreşti lăcaşul Domnului, alţii nu înţeleg ce s-a întâmplat cu băiatul ăsta care nu-şi găseşte locul, dacă e şi vreun observator din afară, cum să nu fie într-un loc unde e strânsă atâta lume, ar putea să informeze organele raionale şi să fie acuzat de atentat la ordinea publică şi activitate antirevoluţionară, au fost doar atâtea sabotaje în economia bulgară, iar turcii, aliaţii imperialiştilor americani, au înmulţit provocările de la graniţă, munca eroică a poporului bulgar sub conducerea partidului muncitorilor şi ţăranilor nu poate fi lăsată pe mâna bandiţilor ce pot apare oricând şi oriunde, ziarele consemnează săptămânal numărul de agenţi americani ce încearcă să se infiltreze în Albania, vigilenţa nu trebuie slăbită nicio clipă, orice greşeală costă vieţi omeneşti, miliarde de leva, să fugă!, a scăpat, nu i-a spus nimeni nimic, e transpirat tot de spaimă şi ruşine, dar n-a fost arestat, asta e bine, ce chin!, un calvar, cum să păţească el aşa ceva?, a întrebat o bătrână unde poate găsi o apă şi a fugit cât a putut de repede ducând şi bicicleta în spate, deja ora prânzului, soarele arde tare, apa este mică, curge iute, ca toate apele de la munte şi ce curată poate să fie, dacă rămâneau aşa, organizaţiile ecologiste nu s-ar fi răspândit peste ani ca să se ridice şi solidarizeze împotriva lui Jivkov şi Lukianov, asta nu mai ştie Vartan, soarele arde tare, el a coborât de pe pod chiar lângă pârâu, şi-a desfăcut bagajele, vrea să se spele, să se îmbrace cu haine curate, are schimburile la el, ar trebui să-şi spele pantalonii, să facă şi o baie, deja se simte mai bine, poate şi niţică plajă n-ar strica, efectele săpunului sunt vizibile, unul din indicii ce stabilesc standardul de trai al unui popor, consumul de săpun pe cap de locuitor a crescut simţitor în ultimii ani, s-au creat disponibilităţi şi pentru export, vremea e minunată, iar Vartan un om liber, n-are un program alcătuit până la ultimele detalii, îi place să mai şi improvizeze, să se bucure, de neaşteptat, de CLIPĂ, sau chiar dacă în linii mari şi-a alcătuit un plan nu e obligat să-l respecte, "Iată, tovarăşi, nu trebuie să îngheţăm gândirea noastră ci s-o facem flexibilă, să o adaptăm la cerinţele momentului, în concediu nu este obligatoriu ca planul să fie îndeplinit înainte de termen sau depăşit, nu, tovarăşi, omul nou bulgar trebuie să fie un om sănătos, cu mintea limpede, de aceea există concediu, plătit, ca oamenii muncii să se odihnească şi să-şi îngrijească sănătatea, să se trateze dacă e cazul, grija faţă de om nu este o vorbă în vânt, iar politica partidului e gândită de oameni pentru oameni", o astfel de femeie trebuia să aibă el în casă dacă se însura cu Ludmila, mama ei şi soţia tovarăşului Stepan Popov din Haskovo este un cadru de nădejde, are o admiraţie deosebită pentru Nadejda Krupskaia şi îi plac cântecele duioase de la munte, îi face plăcere să gătească, iar toamna cămara e plină de dulceţuri făcute de ea, şi şerbet de vanilie face dumneaei şi dulceaţă din coajă de pepeni, a copilărit doar pe Valea Mariţei, taică-su, bunicul Ludmilei avea ceva pământ, dar l-a dat la colectiv, convins şi nu prea de insistenţele fetei lui, a zis că-i sparge capul dacă rămâne chiabur, o să ieşi în afara societăţii, nu-mi eşti tată!, a strigat ea mânioasă la început de carieră tovărăşească, bătrânul Ţvetan Todorov a înjurat pe sub mustăţi, dar a intrat la colectiv, mai cântă el serile când se îmbată şi e singur în grajd, Şumnîi Măriţa , Vartan s-a spălat cu mişcări repezi curăţându-şi trupul de toate mizeriile adunate pe drum, apoi cheful de viaţă revine, ba chiar capătă amploare dacă eşti curat şi ai apucat să mănânci un colţ de pâine cu slănină şi ceapă, şi-a stabilit cartierul general lângă pod, el e gol puşcă, începe să-şi spele pantalonii, e mult soare, iarba e moale şi pietrele s-au încălzit, miroase frumos a vară, e cald şi bine, nicăieri pe lume nu e mai frumos vara ca în Bulgaria, Vartan se află într-o vacanţă binemeritată, au fost câţiva ani grei până să ajungă aici, nu toate i-au mers din plin, a trecut prin destule momente dificile, când nu întrezărea nicio speranţă, ce plăcut să stai gol puşcă sub razele soarelui, îţi dă un sentiment de libertate, şi nu este nimeni, ce linişte!, doar apa ce se strecoară printre pietre şi Plovdivul este atât de frumos, îi place oraşul ăsta împrăştiat pe şapte coline, ca şi Roma şi ce bunătăţi se pot mânca la Trimontium, începe să i se facă foame, doar ăştia ştiu să facă un caşcaval la capac ca lumea, şi oraşul vechi cu străzile lui întortocheate, ar merge acum o meşena skara şi o salată de vinete şi nişte ardei capia copţi, pofta-n cui!, doar abia a mâncat adineaori şi nişte piersici zemoase de la gheaţă, oare Svetlana ştie să gătească o fasole bătută aşa cum trebuie, unii se laudă cu lucruri făcute de vreo rudă, cosmopolitismul se împleteşte într-un fericit chip creator cu naţionalismul, de aceea şi găsim frumoase măşti africane aduse de la Paris lângă cine ştie ce icoană de la Sliven din secolul al XVIII-lea, oare unde o să fie Vartan peste câteva luni?, la Dubna, la Bucureşti sau într-o nenorocită de uzină de la Blagoevgrad făcând nişte fişe de pontaj şi bonuri de material, "N-avem nevoie de atomişti, tovarăşe!", ce rost are să se gândească azi ce va fi mâine, lucrurile se pot schimba de la o zi la alta, o să intre şi el în partid ca toată lumea, de ce să nu intre?, sunt o evidenţă pentru toţi locuitorii Bulgariei marile prefaceri prin care trece ţara, ridicarea nivelului de trai atât la oraşe cât şi la sate unde a pătruns lumina electrică, apa curentă, radioul, unii au chiar şi telefon, iar ţăranii au început să folosească hârtia igienică, nu trebuie să ne fie ruşine de nimic dacă vrem să păşim apăsat pe calea progresului, ce, el e mai prost decât ceilalţi? la urma urmelor are dreptul la viaţa lui, parcă ceilalţi din familie s-au consultat cu el dacă mai aşa sau mai pe dincolo, de ce să rămână el în urmă dacă ceilalţi o iau înainte?, nu, acum e în vacanţă, să nu se frământe cu astfel de lucruri, o să-şi facă rost şi de casă dacă o să plece din Plovdiv, dar asta nu e treaba lui, o să-i repartizeze o locuinţă cei de la întreprinderea sau instituţia unde va lucra, dar dacă totuşi o să plece la Dubna?, nu vrea să excludă o astfel de situaţie, e chiar posibilă, e doar şef de promoţie, cunoaşte bine limba rusă, dar şi engleza, cu germana stă mai slab, dar o să înveţe, atomiştii germani au fost preluaţi o parte de americani, o alta de ruşi, va mai trece încă un timp ca şi bulgarii să fie o naţiune tehnică precum Germania, adică Republica Democrată Germană, Ptiu! ce tâmpit, se înfurie el şi aruncă o piatră în apă, cum de nu s-a gândit mai dinainte că nu e membru de partid, doar atâţia colegi, unii chiar mediocri, au acceptat când li s-a propus în anul doi, alţii în trei, chiar în patru, o să-l coste pasul ăsta greşit, ce bine e seara!, uiţi de tot ce ai pe suflet, aiurea, parcă mai tare se îngrămădesc, are şi el dreptul la câteva zile de vacanţă, fratele lui şi-a cumpărat o motocicletă Jawa de doi jumate, e cam nervoasă, râde, săptămâna trecută a plecat de pe loc atât de repede că Şişmanova a rămas unde se suise, atât de iute a ţâşnit fratele lui cu motocicleta, vecinul lor, Todorovski, nu priveşte cu ochi buni ce se întâmplă la ei în casă, de unde bani pentru motocicletă? şi de ce Vartan a terminat fizica nucleară la Sofia, mecanică agricolă nu putea să urmeze, ca şi Petăr, băiatul cel mare al lui Todorovski, agricultura bulgară are nevoie de ingineri mecanici şi de tractoare mici, nu cumva e mâna americanilor aici?, şi în sufragerie folosesc becuri de o sută de waţi, asta nu spune nimic despre, familia Agopov?, n-ar trebui comitetul cetăţenesc de stradă să fie mai atent la ce se întâmplă chiar sub nasul lui?, madam Agopov citeşte romane franţuzeşti şi nu e prea bucuroasă când se întâlneşte cu soţii Todorovski, lucrurile astea trebuie ştiute, doliul a trecut, de ce tovarăşa Agopova continuă să umble mereu în negru?, nu cumva vrea să sfideze autoritatea de stat?, soţul ei nu avea rude printre ustaşii croaţi, au omorât doar atâţia bulgari când s-au bătut cu tovarăşii comunişti sârbi, sunt atâtea întrebări ce se cer clarificate, tovarăşul Todorovski a făcut câteva sesizări şi note informative la organele în drept dar până acum nu s-au luat măsurile cuvenite, Nenorocitul!, îşi bate şi acum joc de săracă mama, Nenorocitul! câte mizerii nu i-a făcut şi lui tata, ar merita să-l pocească într-o bună zi, ăştia vor să pună mâna pe casa lor din Ivan Vazov, să-şi termine el treburile şi o să se ocupe niţel şi de turnătorul ăsta nenorocit, ce frumos e totul în jurul lui, copaci care foşnesc, margarete, oare Svetlanei îi plac florile?, uite şi câţiva fluturi, chiar şi lucrurile lui spălate şi întinse la uscat i se par minunate, şi el gol puşcă, ca omul în primele zile după creaţiune, oare cum o fi fost pe atunci? Hair mer a învăţat de la bunica, dar în casă vorbesc mai mult bulgăreşte, oare cine a fost forţa conducătoare în stat când Noe a ajuns cu Arca lui pe Ararat?, să fie oare adevărat şi posibil ca după victoria comunismului în toată lumea nu vor mai fi partide politice şi vor dispare graniţele între state iar femeile se vor putea căsători unde şi cu cine vor fără încuviinţarea părinţilor?, da, sunt clipe rare, momente de bucurie, viaţa nu e chiar urâtă şi merită să o trăieşti, tata a murit, l-au bătut la o anchetă, nu se ştie bine motivul arestării preventive, mai bine să nu pui întrebări şi să răscoleşti astfel de întâmplări, ar fi putut să-l dea iar afară din facultate şi oricum pe tata Pancio nu l-ar fi întors de la groapă, dacă alde Todorovski şi-au făcut un păcat să fie al lor, până la urmă oricine va da socoteală, să se bucure măcar de aceste zile, cum să intre în partid dacă taică-su a murit de mâna lor şi atunci cum să ajungă la Dubna dacă nu intră în partid?, şi nici nu-şi dă seama că pe podul din apropiere s-au adunat deja o mulţime de ţărani, stau şi cască gura fascinaţi de spectacolul oferit, n-au ei parte în fiecare zi de aşa ceva, intrarea e liberă, un om în pielea goală ţopăie la soare, nici măcar nu e un copil, şi cu chestia aia, uite ce mare e!, bălăngănindu-se între picioare, câteva fete au vrut să vadă şi ele şi au fost gonite cu strigăte de mânie, deja a fost anunţat şeful de post din Bacikovo care a şi raportat la Plovdiv să fie trimis un echipaj, "Vedeţi să nu scape!", a sunat ordinul transmis prin radio, organizaţia de partid a mobilizat câţiva oameni de nădejde, urmează să vină tovarăşii să-l ridice, sigur că este o provocare imperialistă, tocmai într-o zi de sărbătoare, când era faza pe ţară a corurilor bărbăteşti, nimic nu este întâmplător, cum îşi permit spionii ăştia paraşutaţi de americani să-şi bată joc de ce e sfânt pentru poporul bulgar?, oare nu cumva este un amestec străin în toată provocarea asta, românii aliaţi cu ungurii ca să ocupe o bucată din sudul Dunării şi s-o împartă între ei?, Hei, ce-i cu ăştia?, are Vartan o străfulgerare văzând că nu e chiar singur, ci zeci, poate chiar sute de ochi duşmănoşi îl privesc de peste tot, e înconjurat, n-are unde să fugă, nici măcar să se îmbrace, râde ca un prost, "Atenţie, tovarăşi, să nu ne scape!", un individ în civil conduce câţiva miliţieni care aleargă să pună mâna pe el, "În numele poporului eşti arestat!", Vartan încearcă să deschidă gura, "Tovarăşi, ştiţi, eu...", "Cetăţene, dumneata nu eşti tovarăş cu noi!", se uită urât la el un miliţian gras şi transpirat, "Căutaţi bine să recuperaţi şi armamentul şi paraşuta!", ordonă civilul care se fâţâie de colo-colo, măcar de l-ar lăsa să se îmbrace, "Ce armament, tovarăşi, eu sunt fizician-atomist, zău aşa, sunt în vacanţă, făceam baie, ce-s copilăriile astea...", nu se poate, nu se poate, cum să-i strice ziua lui de vacanţă, lumea de pe mal nu mai râde, Vartan încearcă să găsească un sprijin în cei adunaţi acolo, l-au văzut doar când a venit şi ce-a păţit, ei ştiu bine că nu e un spion paraşutat şi un duşman al poporului, ar putea să-i ia partea, sau măcar să spună adevărul, că n-a făcut nimic, un miliţian îi strânge lucrurile altul îl obligă să-şi pună pantalonii încă uzi, "Am găsit şi o bicicletă...", "Aha... Ia vedeţi unde a ascuns explozibilul...", scrâşneşte civilul, "Continuaţi cercetările!", Vartan stă buimac şi incapabil să facă un gest de împotrivire, "Am găsit acte, hărţi şi o busolă, echipament şi alimente, tovarăşe căpitan...", raportează un miliţian slab şi înalt cu şapca dată pe ceafă, "Tovarăşi, oameni buni, aţi înnebunit, n-am făcut nimic, sunt în trecere, m-am oprit să ascult corul din Bacikovo şi m-am căcat pe mine, acum făceam baie şi-mi spăl...", un pumn în burtă l-a făcut să se chircească, n-a apucat să-şi termine fraza, "Hai, repede, căutaţi bine, n-avem timp de pierdut şi nici nu stăm de vorbă cu duşmanii poporului!", deja frica a intrat în el, încearcă să-şi păstreze calmul şi luciditatea, nu e posibil!, nu e posibil!, ce vor ăştia de la el?, este o prostie, el a terminat facultatea, e în vacanţă, vrea să intre şi în partid ca să ajungă la Dubna, tac cu toţii, ce urâţi sunt ţăranii ăştia când tac, poate şi lor le este frică, dar atunci cine i-o fi chemat pe ăştia, să-l fi urmărit Todorovski şi în vacanţă, n-avea cum şi de unde să afle că a păţit ce a păţit el, în vacanţă, orbit de soare şi căldură şi prea multă bucurie, nici prea mult bine nu e sănătos, îţi iese pe nas, ba nu, e chiar sânge, încearcă să se şteargă cu braţul, dar miliţianul îl trage, are deja cătuşe, nu e posibil, incredibil, ăştia au înnebunit sau sunt tâmpiţi?, nu, o să explice, o să spună tot unui ofiţer superior care o să înţeleagă situaţia şi o să-i dea drumul, el o să-şi continue vacanţa după ce o să primească scuzele de rigoare, el nu e un duşman al poporului bulgar, acum nu mai are nici acte, nu poate să dovedească nimic, când civilul citeşte cum îl cheamă se uită la el iar cu ochi răi şi adaugă "Aha!!!", unde şi-a pus ochelarii, civilul dă ordin să i se găsească ochelarii spionului american, carnetul de student, poate acum va ieşi adevărul la iveală, studenţii sunt nişte tineri mai neastâmpăraţi, "Aha!", exclamă iar când mai găseşte legitimaţia de acces la Biblioteca Centrală de Stat din Sofia, fiecare Aha este pentru Vartan ca un an de condamnare în plus, cei din jur tac, nimeni nu vrea să-l apere, el ştie că n-a făcut nimic, dar şi lumea din jur ştie că Vartan Agopov n-a făcut nimic rău, şi-a spălat lucrurile şi stătea la soare şi ţăranii râdeau de el, dar poţi să ştii cine e prieten şi duşman cu adevărat, au venit tovarăşii, ei vor decide ce şi cum, "Făceam baie şi mi-am spălat lucrurile...", încearcă el din nou o minimă justificare, "Aha!", mitraliază civilul, "Şi de ce tocmai azi, de ce tocmai aici, de ce cu chestia aia îndreptată spre şosea când trebuie să treacă pe aici tovarăşul Todor Jivkov?", lui Vartan au început să-i tremure picioarele, hainele i-au fost adunate, bicicleta urcată în maşină, ştie deja, nu se poate apăra, e condus şi el spre GAZ-ul care aşteaptă pe şosea, un miliţian îl împinge de la spate, "Haide, mişcă!", el parcă are plumb în picioare, "Oameni buni, fraţilor, sunt nevinovat, n-am făcut nimic!", cerşeşte el fără niciun pic de ruşine ajutorul poporului bulgar, "Eşti un huligan, un spion, neruşinatule!", îi strigă apăsat o voce de bas cu nişte mustăţi imense iar după el, încet, timid, apoi din ce în ce mai multe voci, organizat, cu elan, din toată inima, justiţia populară îşi spune cuvântul, Huoh! Huoh! Huoh!, îl huiduieşte toată lumea adunată în dreptul podului, pe lângă şosea, poate ar arunca şi cu pietre într-un astfel de individ periculos, buna dispoziţie a dispărut de peste tot, Vartan tremură nervos, nu şi-a închipuit că în loc să petreacă la Boroveţ şi Sozopol o să poarte şi cătuşe, îi vine să plângă, ce explicaţie plauzibilă să găsească când va fi întrebat, oricum de vacanţă s-a şi ales praful, "Dă-i drumul!", ordonă civilul de lângă şofer şi maşina demarează încet, trecând prin mulţimea care se împrăştie fără să priceapă ce s-a întâmplat, Trăiască Bulgaria!, se aude o voce stingheră, de o parte şi de alta a şoselei doar soarele îşi face de cap, prin iarbă, cu indiferenţă.

(29, 30, 31 iulie 1992)