Curtea domnească îmi va fi o casă plasată la capătul străzii Ecaterina Teodoroiu. De la ea încolo, numai câmpuri cu viţă-de-vie. Şi voi începe scrierea despre ea pornind de la temelie, a cărei dată de turnare am găsit-o scrijelită în cimentul bucătăriei de vară. Aici îmi beau cafeaua matinală, ca un surtucar convins. Tot aici spălăm rufele în familie, la ligheane şi folosind săpunul de casă, precum ţăranii ce reînvăţăm să fim.
La capătul unei străzi asfaltate şi la nici un sfert de oră distanţă găseşti un sat vecin cu nume superb: Dor Mărunt. Parcă astăzi chiar mă picură mărunt dorul cetăţii mele de scaun... Bucureşti, unde eşti?
text: Călin Torsan | foto: Petra Torsan
***#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.