Îngeri în pijama

- M-am rugat pentru tine, pentru tati, pentru sora mea, pentru mine, pentru Maia, pentru Paul, pentru România, pentru Franţa, pentru Italia, pentru Germania, pentru Olanda.
- Bravo! Acum o să fim toţi bine, toată lumea.

Cocoţată pe scara care duce la patul de sus, îşi dă o palmă peste frunte:
- Aaaa, am uitat să mă rog şi pentru Europa!

Îi explic. Europa este o farfurie şi pe ea se află, ca nişte prăjituri, fiecare ţară. Deci dacă te rogi pentru fiecare ţară, te rogi de fapt şi pentru Europa. Înţelegi? Da, sigur înţelege. Dar eu de unde ştiu? Ştiu eu, prind ocazia să închei ferm conversaţia.

E în pijama, s-a spălat pe dinţi, trebuie doar să se mai culce. Dar acesta este cea mai grea acţiune, să se culce. Şi ca în fiecare seară, trage de timp şi spune ceva marcant la final, când tu ai stins lumina şi ai vrea să te pleci, deci trebuie să îi răspunzi şi nu mai poţi să pleci.
- Sunt aşa fericită că sunt aici, la voi! Când eram eu sus pe o steluţă şi aşteptam să mă chemi în burta ta, mi-era teamă, că nu ştiam să ajung la tine, nu ştiam încotro să pornesc. Şi Dumnezeu mă ţinea în poală, să nu-mi fie frică şi m-a ajutat să nimeresc la tine.

Las lumina stinsă, să nu se vadă că nu mai sunt mami, m-am topit şi m-am transformat în mirare mută. Nu e nevoie să vorbesc. Copil Mic zice mai departe, pe întuneric:
- Era bine acolo, dar eram singură şi acum sunt aşa de fericită cu voi şi mi-e teamă să nu trebuiască să mă întorc iar pe steluţă.

O iau în braţe pe întuneric. Stăm mult, pentru că nu pot să plec. Şi când clădesc un răspuns cu aripi, demn de povestea ei de îngeruţă, se desprinde şi îmi zice:
- Auzi, ai zis cumva mai devreme că ai o farfurie cu prăjituri din Europa? Mi-aduci şi mie? Dar vezi să nu te vadă tati, că zice că e târziu şi că m-am spălat deja pe dinţi.

Îngeroaica în pijama a redevenit copil.