casa de-a casa [08] - casa din Bărăgan.02.a doua generaţie

Păi nu se văd în ograda actuală nici casa părintească - o alcătuire modestă pe trecutul căreia se căzneşte acum să dea roade o grădină micuţă, sădită cu ceva cartofi, ierburi aromatice, flori şi trei-patru pomi fructiferi -, nici puţul vechi, săpat la 13 metri adâncime şi înlocuit cu altul ceva mai profund, nici coteţul cu păsări şi grajdul porcilor, rămase doar amintiri. Dar mai cu seamă nu se mai lasă cunoscută povestea familiei ce-a primit lotul respectiv de pământ, începută cu deportarea din judeţul Sibiu şi continuată de la zero aici, în Bărăgan.

Eu aici n-am nimic. Tot ce e al meu e la Orleşti, în Vâlcea. Aici totul e al lui Ene, soţul. Pe ei i-a deportat din Sibiu şi i-a adus aici, unde s-a împărţit fiecărei familii un lot egal de pământ. Se vede şi acum, dacă te uiţi la vecini, că fiecare gospodărie vine în continuarea celeilalte. Ei erau trei fraţi la părinţi, şi când au venit aici n-au avut decât pământul ăsta. Mai întâi şi-au săpat un bordei, după care şi-au construit o cocioabă din chirpici. Abia mai târziu au reuşit să ridice şi ceva din casă.


***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.