Acasă pentru umanitate

Habitat for Humanity România, în parteneriat cu OAR Bucureşti, a lansat un concurs (detalii la acasapentruumanitate.oar-bucuresti.ro)pentru două prototipuri de case, una de 20.000 euro şi una de 30.000 euro. Cred că e primul concurs de locuinţe sociale după inundaţiile din Banat de acum şaisprezece ani, cred, când oamenilor le fuseseră luate locuinţele, iar tema de concurs cerea respectarea specificului arhitectural local. Cred, de asemenea, că statul este complet absent şi din acest domeniu, al locuinţei pentru asistaţi sociali, unii dintre ei construind bazaconii urieşeşti (faceţi un drum de la Piteşti spre Râmnicu Vâlcea, dacă nu credeţi), la umbra cărora adastă Mercedesul cu care se duc să ridice sumele cu care îi mituieşte zisul stat asistenţial (de fapt, prădător). Dar să trecem.

Studenţii noştri nu deprind de nicăieri grija pentru seamăn, lucrul pro-bono şi sentimentul (pre)carităţii. Şcoala nu a oferit expertiza sa nici ANL-ului nici organizaţiilor interesate să lucreze on-profit în acest domeniu, care, precum Arhiperra, sau, mai înainte, precum Fundaţia Habitat şi Artă în România (HAR), puţine şi subnutrite fiind, s-au descurcat cu entuziasmul fondatorilor. O vreme, am ţinut un curs de Locuire extremă, care a dispărut în malaxorul reorganizărilor curriculare. Mai înainte, studiam tema vreme de un semestru la masterul de antropologia spaţiului sacru (2001-2008), dar programul a răposat, pentru că tema s-a stins de la sine, la flama capitalismului sălbatic, pe care mai tinerii mei colegi s-au simţit chemaţi să participe până dezumflarea primei bule imobiliare.

De aceea, e cu atât mai stimabilă ideea HfH şi a liderului său local, domnul Roberto Pătrăşcoiu, extrem de entuziast şi de organizat, totodată, în proiectele pe care le promovează. Sper să aibă succes şi să continue pe mai mulţi ani o colaborare cu tânăra generaţie, dincolo de rezultatele concursului, oricare vor fi acestea. Dacă mă uit înapoi în arhiva rubricii, văd că am scris de mai multe ori despre tema aceasta, nu cu foarte mult succes, mă tem. Adaug aici exemplul proiectului pe care l-am făcut cu HAR şi l-a realizat sculptorul şi preşedintele fundaţiei, regretatul Alexandru Nancu, în Muzeul Satului Vâlcean, de la Bujoreni, jud. Vâlcea, drept semn că unii, puţini şi puţin, au încercat.