Într-o vreme îmi plăcea să conduc beţivi acasă. Îi alegeam mai spălăţei şi întregi. Pe unul
l-am dus cu bine până din Piaţa Romană în Slătineanu, la doi paşi de casa mamei mele. Ajungem în dreptul unui subsol şi se arată în uşă o mazdroapă de femeie, arţăgoasă, "tovarăşa" omului meu. Plec iute. Dinspre Dorobanţi se auzeau zgomote şi ţipete. Veneau
dintr-o clădire a nu ştiu cărui institut. Miliţienii de la Ambasada Turciei
nu-şi puteau părăsi postul. Apare plutonierul Iepureanu. Mic, subţire, calm îşi desface tocul pistolului şi urcă în clădire. Zgomotele încetează imediat. Miliţianul coboară cu un individ oarecare şi aflăm că organizaţia Portocalele Negre îşi avea sediul în clădirea pe care insul voia
s-o distrugă. Aruncase mai multe maşini de scris. Membrii organizaţiei plănuiau
să-l ucidă pe tovarăşul Ceauşescu, dar se găsise un brav apărător împiedicat în operă de plutonier. Urmează secţia de poliţie, detenţia şi procesul. De notat că viteazul Iepureanu nu
l-a încătuşat pe arestat şi a îndurat furia şefului său.
Unde-i Nea Nicu Ciuruitu',
unde-i Miliţia
de-anţărţ!
text: Şerban Anghelescu | foto şi intervenţie grafică: Ruxandra Grigorescu
***
#CasaDe_aCasa |
Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui
într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa
[email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către
website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din
Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica
casa de-a casa de pe LiterNet.
