În fiecare zi urmăresc lalelele prinse în horă. Clipesc alene din pleoapele înroşite de soare, câte o singură dată pe zi, cuprinzând cu priviri matinale lumea şi cuibărindu-se în somn după ce fură din jăraticul apusului. Le ţin isonul nişte zambile târzii. În rest, prin grădină, doar mustăţi curioase de ceapă. Frigul de noapte a îngheţat bulbii celorlalte plante.
Numai viţa-de-vie îndrăzneşte să-i facă în ciudă ţărânei seci, înălţându-şi braţele întortocheate ca pentru o rugă spre ploaia ce nu vrea să vină. Însă din cerul surd îi răspunde doar croncănitul sutelor de ciori cuibărite în crângul de salcâmi.
Trei mâţe ne-au învăţat programul meselor, iar orătăniile mândre ale vecinei par umflate cu pompa. Pe drumul smerit spre budă, astăzi m-am întânit faţă în faţă cu şarpele casei.
text: Călin Torsan | foto: Petra Torsan
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.